copii haitieni la oferta?!

Necazul unuia, bucuria altuia, zice o vorba din popor…

Am vorbit mai jos, pe scurt, despre ce e in Haiti si mi-am exprimat opinia asupra chestiunii. Discutam recent cu Luana si ea imi expunea un foarte bun punct de vedere: toata lumea sare si se indoaie si se agita pentru Haitieni, in special americanii, iar dupa ce trecuse Katrina si New Orleans-ul era in paragina, aceiasi americani aproape ca si-au macelarit conationalii, pe alocuri chiar efectiv. In final, ideea de baza ramane, anume ca nu-mi pasa de nimic. Nici de haitieni – ce li s-a intamplat lor mi se putea intampla si mie, de acord, dar n-am nicio vina ca eu m-am nascut aici iar ei acolo – nici de toata afacerea cu americanii – nu e prima oara si nici nu va fi ultima oara si nici nu are cine sa intervina, impacati-va cu situatia si nu mai mormaiti fara sens, macar faceti-o coerent si fara fecale in bot.

O chestiune insa ar fi interesant de analizat, as spune eu…

Porninde la prima fraza a acestui articol, ma gandeam la un simplu rationament: Haiti, o tara saraca cu conducere subreda, educatie slaba si mentalitate precara in cele mai multe domenii si cazuri + un cutremur devastator, un dezastru natural care ingroapa efectiv toata tara = multi morti, foarte multi morti, dar suficienti supravietuitori si suficienti copii inca in viata. Autoritatile haitiene sunt clar depasite de situatie, iar cand vine vorba de interferente straine, mai ales americanesti, razboiul e castigat din fasa, nu? Rezulta oare ca agentiile de adoptie internationala se freaca acum pe maini de fericire si de perspectiva profitului? Vor aparea copii haitieni la oferta, avand in vedere probabilul stoc bogat?

Stop solidaritatii de carton fata de haitieni!

Haiti… Cutremur… MARE! 7 grade si inca ceva, sau cate or fi fost…

Ce-ar mai fi de zis decat groaznic. Nu mi-as dori sa fiu haitian zilele astea, sa-mi caut mama, fratele si pisica sub niste moloz prin care, candva, imi traiam zilele. Recunosc ca n-am urmarit stirea si ca stiu mai multe despre aproape morbidul tur de scrutin intre Blenorius si ala care a castigat. Din simpla coincidenta, nu ca m-ar fi interesat una mai mult decat alta. Problema mea e alta, insa…

Cat cacat mai mancam ca ne doare si cate valuri de falsa compasiune, internauta sau nu, mai trimitem in partea aia?

N-ai decat sa-mi spui ca-s insensibil si ca ar trebui sa putrezesc, singur, intr-un iad care ar trebui creat aparte pentru astia ca mine, carora le pasa doar de sine si carora li se falfaie fluierul in bataia viscolului de problemele semenilor sai de pe mapamond. Am vazut ca s-au grabit multi sa boceasca la un loc cu planeta, sa dea cate-o palma articulata statului roman ca nu misca macar un deget verbal apropo de tragedia asta. Tragedie, de acord, dar nu problema mea!!! Sunt doua chestii diferite in a lua la cunostinta un eveniment tragic si a face din el o problema pe scara intergalactica…

NU VREAU sa ma zvarcolesc in pat noaptea pentru ca o insula dintr-un arhipelag mai repede mentionat in filme si in versuri de hiphop comercial, decat in cartile de geografie, sufera acum ca s-a clatinat putin scoarta! Singura similitudine intre mine si ei, faptul ca suntem oameni, ma lasa rece. Poate ca ar trebui sa invatam dracului o data ca nimanui nu-i pasa de tine, decat – si aici in cazurile fericite – ma-tii si catorva din familie ca bafta de-a avea un prieten ii atinge pe putini. Haitienii nu-mi sunt niciuna, deci faptul ca sunt bombardat zi de zi cu scrieri de compasiune, bocet planetar si incercari de preluare a initiativei pentru a sensibiliza opinia publica imi sunt indiferente. Ma lasa rece si problema cu americanii si tot! Sa-si ia ei petrolul, pe mine ma doare ca-mi iau 4 catraliarde pe o autostrada pe care n-o fac aici, la mine. NU IMI PASA si va asigur ca asemeni mie sunt foarte multi – in principiu aia care tac.

Asa m-am saturat de toate momentele astea de solidaritate de carton…  Mai da-i in spuma marii pe haitieni! Daca n-ai tu sange s-o zici, o zic eu si pentru tine.

ne futem sau ne iubim?

Sexualitate, iubire… Ce relatie e – sau mai e – intre ele?

Fanaticii religiosi si adeptii invatamintelor vechi, conservatorii convinsi, iti vor spune ca iubirea si sexul sunt in stransa legatura si se desfasoara in totalitate o data cu sfanta taina a casatoriei. Ca restul e doar pacat, ca iubirea e cea care primeaza, ca daca nu-i crezi esti nitel pagan. Dar, la urma urmei, vremurile fac legile…

Personal, as zice ca una si alta n-au nicio legatura! Diferenta intre ele e chiar imensa… Citeste mai departe >>

patru scurte duminicale…

1. Mi-am dat seama ca lumea ma ia de si mai prost decat sunt deja. Vom repara curand asta, promit!

2. Un leu pentru fericirea eterna? Nu, mersi, mai bine imi iau o cafea de la automat.

3. Oare cu leul ala, as putea sa cumpar o teleportare direct in martie?! Nu de alta, dar sunt satul de atata zapada, frig, ghetus si muie iernatica. “Mama Natura e o curva”, zicea un amic. L-am completat si eu: “Ca orice femeie, nu?!”

4. Iar daca mi s-ar fi dat un leu de fiecare data cand am fost facut frustrat, acum nu stateam sa scriu pe blog, ci eram in Haiti, blestemandu-mi soarta ca mi s-a futut paradisul pe care mi l-am construit cu miliardele stranse de pe urma epitetului. Pentru chibiti, insa, mi-am deschis un tumblr de frustrari cronice. Aveti voie la orice acolo, efectiv!

din ciclul “ce-i pe internet e gratis si al tuturor”…

Asa, ca de mult timp asteptam o chestie de asta ca sa am si eu fani…

Ca eu am ceva cu Incasha, nu e un secret. Am descoperit-o nu mai stiu exact cand, dintr-un tweet al nu mai stiu cui, deci moment irelevant, conteaza c-o urmaresc de ceva vreme. Incognito, ce-i drept. Nu i-am comentat pe blog, nu o stiu cum arata pe twitter, m-am multumit cu a o doar barfi in particular sau foarte subtil in cercurile mele socialo-cibernautice. Nu-mi place, nu-mi place deloc. Bine, ca nu-mi place mie e absolut irelevant si la urma urmei chiar nu conteaza. Nu poti sa fii placut de toata lumea si in niciun caz nu cred ca ei ii pasa de asta caci nici mie nu mi-ar pasa. De acord! Dar… Citeste mai departe >>

o cafea cu mine, dar sa stii ca…

Pe mine nu ma prea alege lumea la lepse. Probabil ca multi sunt indepartati de felul meu de-a fi, acela nervos, amar, care intai spune “huo” si care critica si caruia nu-i place nimic. Adevarul e ca nici eu nu stiu daca m-as juca cu cineva ca mine, dar ma rog. Cine ma iubeste sa ma iubeasca fix asa. In fine…

O leapsa insa tot am primit. De la cine altcineva decat de la Makavelis, de aici, si care m-a lepsuit pe twitter, cumva si sub forma de porunca, din cate am inteles eu. Avand in vedere ca pe omulet il respect, am sa merg pe ideea ca are mai multi readeri de feed si o sa plec capu’ si o sa scriu despre ce trebuie sa scriu. Sau hai, fie, n-am alt subiect pentru ca sunt prost si n-am inspiratie.

Asadar, sa zicem ca una din toate cele care vreti sa ma cunoasteti si mai bine doriti sa ma sustrageti la o cafea, va ofer minimul avantaj de a sti niste chestii, niste treburi inca dinainte sa intrebati daca vreau sa vin sau nu. Acum ce sa zic, eu am mainile calde, daca voi credeti in prostii de-alea de superstitii, intelegeti ce vreau sa zic?! :) Sa incepem, pe modelul lui Makavelis, cu liniuta de la capat: Citeste mai departe >>

azi lux, maine bleax…

Va mai aduceti aminte ce lucruri erau considerat ca fiind un “lux” acum vreo 10-12-15 ani? Si nu ma refer la sapunul cu acelasi nume…

Ma rog, nu vreau sa vorbesc din perioade mai lungi, perioade de care nu-mi aduc aminte sau care nu le-am trait efectiv. Adica ar fi tampeste ca eu sa vorbesc despre cum capatau portocalele o aura de lingouri de aur pur pe vremea inculpatului cand, de cand stiu si eu ca exist pe pamant, portocalele cresc in lazi in orice magazin si pana chiar si-n tonete de 2,5 metri patrati. Sau de televizorul care nu se inchide noaptea si care are canale vizibile si dupa cifra 2, incolo, pe telecomanda(!!!!!). Citeste mai departe >>