envi

Intelege, n-ai timp!!!

Maine-poimaine mori! Iti spun eu ca asa e. N-avea impresia ca o sa traiesti mai mult decat crezi tu, tu impunandu-ti deja ideea ca apuci 60 fara discutie. Nu, tati, acus mori. Si nu spun ca peste un minut, sau patru ore, sau zece ani, ci spun ca o sa treaca totul atat de repede, incat n-ai timp sa te gandesti la altele.

Nu ai timp sa fii complexat. Esti gras? Fa ceva sau nu te mai plange si accepta-te. Nu manca, mergi de patru ori in jurul blocului in fiecare zi si s-ar putea sa ai o sansa. Daca nu tine, incearca altfel. Daca nu si nu, impaca-te cu ideea si adapteaza-te. Nu fi prost, n-ai timp sa-ti plangi de mila. Vad si aud sute de omuleti care se plang de una, de alta, neincercand nici trei secunde sa macar analizeze cauza, daramite sa ia atitudine. Esti cracanata? Exista diverse tinute care taie din chestiune, fii desteapta si adopta-le. Fitele tale n-or sa-ti faca decat rau, lasa prosteala ca te afunzi si te si vad inghitind aspirine efervescente cu coniac. Accepta problema si misca-te putin, iar daca nu merge, fa bine si accepta-te si tot bine va fi.

Nu ai timp sa gandesti prea mult. Gandeste, dar daca gandesti prea mult, n-o sa faci decat una si buna: o sa pierzi. Nu cunosc inca pe cineva care sa fi analizat problema din opt mii de unghiuri, sa o fi intors si pe cant, sa fi intrebat si toata gloata de cunoscuti si care sa fi si facut ceea ce trebuia. Nu exista! Vrei? Atunci ia-ti ce-i al tau. E aproape o certitudine ca a doua oara n-o sa mai fie – cel mult vei avea bafta sa fie, dar oricum nu va mai fi la fel. Ia frumos si risca pentru ca altfel o sa ajungi in una din cele mai tampite stari pe care un om se poate scufunda: in a te gandi ce-ar fi/ce-ar fi fost in loc sa stii cu certitudine. Doare mai putin cand stii ca nu e sa fie decat framantarea si scenaristica a ceea ce-ar fi fost posibil sa fie. Sau sa nu fie… Fa-o! ACUM!

N-ai timp de pierdut, efectiv! Te nasti, faci niste chestii acolo, in principiu cam aceleasi pentru fiecare, in mare, si deodata iei in brate o cruce de ceara, o icoana infundata de niste bani marunti si zaci intr-o cutie, pe o masa, ca sa te planga niste oameni care ghici, peste cativa ani oricum or sa te uite. Nu fi prost, faptul ca ai timp e o iluzie. Timpul e o chestie foarte puternica ce mai repede lucreaza impotriva ta decat pentru tine. Nu-ti imagina ca poti bate axioma asta, n-ai cum!

Asta esti, acum! Altul e greu sa fii, cel mult iti vei modela cateva detalii care te vor influenta si nu prea. N-ai timp sa te modelezi, n-ai timp sa gandesti prea mult – iar energia pe care o consumi se transforma intr-o oboseala mintala care te baga fix in depresie. Nu ai atat de mult timp pe cat crezi tu… Nu, niciodata…

Femeia… Continue reading »

La 23 de ani jumate’ sunt fericit ca viata si situatia mi-a permis sa merg in diverse locuri. S-ajung unde nu credeam vreodata s-ajung. In fiece capete de tara, la doua, trei sau opt judete mai incolo. Pe varf de munte sau pe plaja. La o suta, patru sau doua-trei mii de kilometri de casa, la est sau vest de tara. La vecinu’, la periferia orasului sau in municipii unde nu am calcat niciodata. Am fost parte componenta in diverse situatii si medii sociale, intre diversi si diverse, de tot felul de natii, rase si varste.

Medicul a zis ca inca sunt zdravan la mansarda si deci nu exagerez cand o spun: n-as da pentru NIMIC timpul si posibilitatea de a sta, cu unii apropiati de ai mei, o intreaga zi calduroasa, de dimineata pana a doua zi dimineata, fix in fata scarii mele de bloc unde am copilarit. E intr-un oras mic, fara speranta si plin de tigani, dar pentru nimic n-as da o zi de genul asta…

Va salut p-astia care va stiti. Se incalzeste, poate le refacem, trebuie! Ne vedem cand ma intorc! La 12, la B, pe gard…

Acum foarte mult timp, Roxana Radu mi-a pasat o leapsa. Am luat la cunostinta, insa din diverse motive n-am mai reusit sa si raspund la ea. Am hotarat insa sa o preiau efectiv pentru ca, citind si recitind intrebarile, voiam neaparat sa raspund la intrebarile alea, clarificand niste chestii si expunand altele.

Asadar, sa incepem… Continue reading »

In general tind sa cred ca, daca ceva imi e neclar, ma descurc sa-mi aflu chestiunea, dilema, problema. Am destula minte cat s-o inteleg din prima, dar la fel de bine e posibil sa ma depaseasca si ascult deci explicatia altcuiva sau, asa cum e la moda in ziua de azi, tac frumos si ma prefac, ajung acasa, il fut putin pe google in cur si aflu care-i schema si apoi ma comport ca si cum oricum stiam.

Exista insa ceva ce niciodata nu am priceput: dezvoltarea personala. Continue reading »

La ora asta la care, sper eu, articolul asta se va fi postat singur asa cum i-am poruncit s-o faca, ar trebui sa fiu deja in Bucuresti, cautandu-mi trei firmituri de mancare si punand tara la cale inainte sa iau cine stie ce mijloc de transport catre Baneasa.

Ma car, tuns, ras si frezat, o saptamana peste hotare, intr-un fel de concediu. Concediu de la ce, nu-mi dau seama, dar cica trendul ar fi ca e bine sa-ti bagi picioarele in tara asta intr-un mod de persiflangiu nascut pe meleaguri ce nu-i merita valoarea, intelepciunea si inteligenta. Asadar, imi iau concediu de la Romania, poftim – ca tot, in Seinfeld, Jerry si George isi luasera la un moment dat o vacanta de la ei insisi, lasandu-ti mustata si facand diverse. Luana, tu stii la ce ma refer :)

Sa fiti cuminti pentru ca am lasat blogul liber, fara moderare la comentarii si v-am si programat articole pentru fiecare zi, in afara de duminica, 7 martie, pana miercurea viitoare inclusiv. Twitter Tools ar trebui sa-si faca datoria sa v-o spuna. Ne mai auzim pe ici, pe colo sa va verific daca va bateti joc de ce am eu aici si pe twitter, cat de-o lauda burgheza despre in ce locuri sunt sau ce fac.

Sayonara! Sau, ma rog, au revoir! Daca iau in brate un munte, las totul maestrului aiurea si, cu limba de moarte, makavelis imi e dator cu articolul acela :)

Sa intram deci intr-o atmosfera mai frantuzeasca pe gustul meu…

Du-te-n pizda ma-tii!!!

Na, poftim, am zis-o. Ai ceva de obiectat? Ma gasesti ca fiind indecent? Poate respingator, inapt, imatur? Da? Atunci sa te fut in gura! Oh, esti oripilat…

Injuram! Intrebarea mea e de ce e, in principiu, interzis s-o facem? Ma rog, ma refer din punct de vedere a unor raporturi sociale, ca nu e ca si cum te leaga pentru injurii. Nu stiu, se face parnaie pentru asta? Chiar n-am verificat. In fine…

As putea sa incep sa fiu filosof din ala profund si sa spun ca omenirea, societatea civila, are pretentia ca exista niste chestiuni concrete care ne diferentiaza de animale si unul din ele e faptul ca suntem – eu as reformula in ne place sa credem ca – suntem civilizati. Ca noi avem un loc aparte, ca suntem NOI si animalele. Iar faptul ca injuram, ca folosim aceasta forma de teoretica violenta verbala – ca o paranteza: sunteti prosti daca aveti impresia ca injuriile sunt violenta verbala; eu nu le consider nici macar o forma de asa ceva, violenta verbala mi se pare cu totul altceva, ceva mult mai elevat si mai profund – ne coboara pe scara evolutiei. Cam la fel si cu expunerile publice de orice elemente sexuale. In fine, ineptii, cam ca orice filosofii bazate pe comparatie. Mancam nu stiu cum, ne imbracam sa ne ascundem trupurile si nu injuram pentru ca suntem civilizati. Ne bagam prostiile la fundul sacului sau mai bine zis ingropam trecutul, ma rog…

Lingvistic vorbind, omul foloseste, cel mai des, cuvintele mai scurte din dictionarul unei limbi. Si, sau, deci, da, nu iar pe de alta parte fut, cur, pula, sugi, sex si asa mai departe. Pe ideea asta, faptul ca mai si injuri potent ar determina limite puternice in ale vocabularului. Chestiune totusi relativ falsa. Cunosc personal niste profi universitari care ar putea preda frumos niste lectii de injuraturi. Ca sa nu mai zic ca, in opinia mea, un nenica c-un vocabular elevat e mult mai ciumeg in ale injuratului. Logic, nu?

Mai circula si ideea ca ar fi o relaxare. Un mod de a defula, de a pierde din energia negativa. Un Baga-mi-as pula! din toate incheieturile si intr-un moment cretin poate face minuni terapeutice si scadea tensiuni arteriale suparate.

Bun, si in esenta, de ce, social vorbind, injuratul e privit ca o chestie eronata?! Nu m-a deranjat niciodata sa fiu si injurat in anumite situatii si, mai important, mi-ar placea sa nu fiu constrans de diverse situatii sa nu pot injura. Chestii de genul prezenta unor anumite tipuri de persoane, anumite locuri, principii religioase(oh, asta e preferata mea, dar nu vreau sa reiau smardoiala mea cu religia) si asa mai departe. Vreau sa pot injura frumos si armonios atunci cand vreau sa o fac, cand simt nevoia s-o fac. Se poate? Nu? De ce pastele ma-sii sa nu se poata?!