envi

Problema de Romania: Romania e o tara idioata, in care nimic nu merge iar viitorul ei este aproape zero. Insa nu e vina nimanui decat a celor care traiesc in ea…

Ipoteza: Romania, tara din Uniunea Europeana; anul e 2008; vorbim despre zona Olteniei; proverb: Omul sfinteste locul; zicala: SUA nu mai sunt demult taramul tuturor posibilitatilor, s-a mutat toata smecheria in Romania.

Concluzie: Ne meritam tara, cu varf si indesat!

Demonstratie: Am cont pe twitter. Buuuuuun. Unul din cei pe care-i urmaresc inca de la inceput este GeoAtreides. Un tip la prima vedere ciudat si tampit, dar care de fapt are o modalitate proprie si nitel mai diferita de a se exprima, spunand in acelasi timp destule lucruri OK, daca nu chiar interesante.

Acum vreo jumatate de ore primesc un link de la el. Ca sa fiu sincer pana la capat, draga Geo, rareori iti urmaresc link-urile de pe twitter. Nu stiu de ce, nu am motiv anume, pur si simplu. De data asta, avand in vedere descrierea, m-am hotarat sa procedez. Si am ajuns sa vad ASTA. Si un mic citat:

Zona, cunoscuta sub denumirea foarte sugestiva ”Sahara Olteniei”, este o fasie lata de 30 de km, care porneste de la Dunare si se apropie de Craiova si Caracal. Desertificarea afecteaza o suprafata de 100.000 de hectare.

Desi intre anii 1960-1970, problema nisipurilor din ”Sahara Olteniei” a fost rezolvata, iar desertul a fost transformat intr-un adevarat paradis, unde peste 60 de specii de plante erau cultivate, iar pomii si vita de vie serveau ca perdele de protectie in calea nisipurilor. Imediat dupa revolutie insa, localnicii au distrus sistemele de irigare, au smuls pomii si vita de vie si au furat tot ce le-a iesit in cale.

Apropo, cica a demisionat ministrul de interne. Cine era? De ce ma intereseaza? Mi s-a facut pofta de pepene…

LaterEdit: Toata stima pentru omuletul care-si vinde toata recolta de pepeni la… fabrica de sampon!

Nu stiu daca sunt mandru cu chestia asta, dar pana la cei 22 de ani ai mei de pana acum, cred ca am citit patru sau cinci carti cap-coada. Am citit biografia lui Rica Raducanu, unul din fostii mari portari ai Rapidului, carte care m-a facut sa rad cu mai multa pofta decat la unele comedii.

Apoi am citit Conversatii cu Dumnezeu a lui Neale Donald Walsch, una din cele mai grele lecturi ale vietii mele. Altfel, o recomand oricui are timp si nervi sa si-i dedice sa inteleaga ce-i acolo. Sunt multe chestiuni care te pun pe ganduri, din unele poate chiar ai ce invata, iar daca nu ma insel, nu putine randuri de acolo sunt folosite si ca replici in Matrix. Am citit si Codul lui Da Vinci, dar asta mai mult pentru ca era febra de acum cativa ani. Am terminat-o in nici cinci zile cred, in plin an intai de facultate. Imi aduc aminte ca atunci cand am vazut filmul, la cinema, ma credeam mare ciumeg pentru ca citisem cartea. E o senzatie frumusica, de altfel, sa vezi o pelicula turnata dupa un roman pe care l-ai citit in prealabil. Senzatie pe care nu am trait-o de multe ori, iar asta e destul de grav avand in vedere ca am vazut si filme precum Baltagul sau Morometii. Concluzia… ?

Un fapt oarecum comic e ca nu-mi place sa citesc si dintr-un motiv oarecum bizar si ciudat. Nu-mi place vocea mea. Atunci cand citesc, practic propria-mi voce imi rasuna in creieri incontinuu. Atat de aiurea mi se pare chestia asta incat, in timp ce citeam replicile gagicii aleia din Codul lui Da Vinci, incercam sa-mi imit, in cap, o voce cat mai feminin posibila. Cred ca as fi, pe langa persoanele cu probleme de vedere, un mare pasionat si un potent cumparator al cartilor audio. Doar sa am alta voce care sa-mi citeasca randurile acelea…

De fapt, articolul asta nu e scris pentru a va putea intreba ce sa mai citesc. Nu am chef in niciun fel de nicio carte, desi poate nu mi-ar face foarte rau sa pun mana pe una. Ma gandeam doar la din ce in ce mai mai mult dezbatuta problema a umanitatii care nu mai citeste carti. Ca ne prostim, ca nu mai cumparam carti, ca orice targ de acest gen e sortit esecului din start si niciodata nu se vinde nici macar pe trei sferturi din asteptari si asa mai departe.

Ca ne prostim ca si rasa, nu stiu exact, avand in vedere totusi progresul continuu in care ne aflam. Ca ne prostim la nivel de invidid, asta e clar. Ba chiar nu trebuie sa cauti departe ca sa gasesti incultura crasa. Insa nu stiu exact cat e vina cartii, sau mai bine spus a lipsei ei. Totusi exista suficiente alternative care sunt si de succes si care inlocuiesc cartea. S-a inventat e-bookul, materiale informative – pentru cei ce vor sa caute – se gasesc pe tot internetul. OK, sa spunem ca nu cumperi carti, dar exista suficiente publicatii din care se pot invata lucruri esentiale, destule medii in care se pot citi si creatii literare.

Ce se intampla de nu mai citim? Iar daca tot nu citim carti pentru ca exista alternativele lor la fel de informative si educative, de ce se depreciaza nivelul de cultura al individului obisnuit?

Sa zicem ca esti pus intr-o situatie simpla: fie alegi una din doua optiuni care ti se dau, fie mori. Sa zicem ca te gandesti ca nu vrei sa mori ci dai o sansa acelor optiuni care ti s-ar oferi, tu ce-ai alege:

- sa-ti infingi scobitori sub unghiile de la mana sau sa mergi trei statii de autobuz in cea mai aglomerata ora, in pielea goala?

- sa-ti tai degetul mare de la piciorul stang sau sa te saruti cu limba, timp de 15 minute fara oprire, sprijinit de perete, cu Nikita?

- sa zgarai o bucata de creta cu unghiile timp de 20 minute non-stop sau sa faci sex cu Fernando din Caransebes – pentru fete – sau cu ea – pentru baieti?

Avand in vedere ca ceea ce am scris in sectiunea Despre mine vis-a-vis de muzica preferata, e doar in cuvinte, incercam, cat de cat, sa exemplificam. Asa ca, in urmatoarele trei duminici, inclusiv aceasta, am sa pun cate o melodie din cele trei genuri care-mi apar in… CV :) Silky house & after hours, reggae si hip-hop – insa filtrat intr-un mod aproape barbar :).

Si cum Nadal mi-a imbunatatit ziua, scotandu-i nitel tenisul din cap lu’ nea Federer si pentru ca mi se pare si o melodie potrivita pentru senzatia de duminica dupa-amiaza, incep astazi cu asta…

Enjoy, I freakin’ love it! Saptamana viitoare incercam nitel reggae.

Unul din citatele mele preferate din momentele lui Jerry Seinfeld suna cam asa:

Nu inteleg cum o femeie este in stare sa ia un recipient cu ceara incinsa, sa si-o toarne pe maini si pe picioare, sa-si smulga astfel fire de par din radacini si totusi sa-i fie frica de un biet paianjen.

Iar un al doilea ar fi…

Oamenii care citesc tabloide merita sa fie mintiti.

Va las pe voi sa comentati, eu doar am vrut sa am cincizeci de articole pe luna asta :) Glumesc, e doar in proportie de 50% asta, insa ceea ce spune omuletul in niste sketch-uri de stand-up comedy, sunt adevarate mostre de aforisme care ar putea foarte usor fi puse la un loc cu spusele unor mari filosofi, ganditori si tot felul de din-astia.

* In primul rand, am observat ca au disparut, in sfarsit, sticlele de 2,5 de Coca-Cola & Co. Pentru mine personal, asta e un mare castig. Am baut vagoane de suc din ala intreit cu apa pe care-l gaseam in sticlele mari. Sigur, marketing, oferta, bani putini pe cantitate mai mare, dar sincer sa fiu ma doare in cot. M-am bucurat enorm cand am vazut un frigider intreg de sticle de doi litri. E alt gust, doar indoit cu apa, de data asta. Si e mai bun…

* In al doilea rand, CJP Iasi – Casa Judeteana de Pensii – e clar in tiparele oricarei institutii de stat romanesti. De ce? Acum ceva timp si pentru o perioada suficienta, am avut pensie de urmas. Pentru cine nu stie, pensia de urmas e oferita copiilor unui parinte decedat (cel putin asa a fost in cazul meu, nu stiu si pentru ce fel de alte rude e in vigoare) care au pana in 26 de ani si care sunt sub o forma de invatamant si nu au alte venituri. Pentru ca ea sa continue o data ce e validata, in fiecare an, pana la data de 5 octombrie, se depune o adeverinta de la scoala/liceu/facultate cum ca studiezi acolo. OK! Anul asta eu am stopat-o din diverse motive, in sensul ca nu am mai dus acea adeverinta.

Astazi, in casuta postala, gasesc un plic adresat mie de la CJP. In el, o hartie A4 in care mi se spunea ca pensia mi s-a suspendat de la data de 1 noiembrie si ca pot contesta aceasta decizie in 45 zile de la luarea ei. Acum, faceti voi un calcul cate zile sunt pana azi, 31 ianuarie, data la care eu primesc plicul, practic data la care iau cunostinta asupra deciziei. Acum intreb: eu stiam ca voi opri pensia, decizia era luata, dar are cumva CJP vreun cip implantat in capul meu? Vreun microfon la mine in casa? Altfel, ei cum ar fi trebuit sa stie ca eu sunt hotarat asupra acestui fapt si deci sa-mi trimita tocmai acum, cand nu mai am ce face, decizia de suspendare?! Intelegeti?

* Suspect de putina lume prin oras pentru o sambata dupa-amiaza fara ploaie, destul de calduta si linistita. S-o fi pregatind lumea de clubbing? La fel de suspect de multa lume pe net. Hmmm…

Lipsim!!!

Am lipsit ieri, lipsim si azi, dar ne vedem la embedul de maine pe care vi-l promit quite special, cel putin pentru mine. Am avut insa imensa placere si surpriza de a gasi un offline pe messenger, de la un bun prieten, care suna ceva de genul: “mai scrie ceva nou pe blog”. Asta inseamna ca exista, confirmat, cineva care nu doar ma citeste constant, e si oarecum interesat de noutati, update-uri samd. That’s something worth continuing for! :)

Asa ca, pe maine! Pana atunci va las cu ce-am produs cu leapsa de la Robintel care la inceput mi s-a parut o oarecare porcarie, dar atunci cand am incercat-o a iesit ceva destul de OK. Enjoy:

mishu: bai
*****: da
mishu: noi de ce nu ne-am tras-o pana acum? 
*****: :)))
mishu: raspunde, nu rade
*****: n-am nici cea mai vaga idee
*****: aaa ba da
*****: ca n-ai vrut tu
*****: :D
mishu: cum n-am vrut eu ?! minti…
mishu: nu o data ti-am zis ca te cred zeita lasata pe pamant de Afrodita insasi
*****: gasim noi o solutie, vedem