animal x…

Si imagineaza-ti ca, intr-o zi si deodata, toate animalele ar putea sa vorbeasca…

Cum adica “cum?”? Uite asa, pur si simplu. Cainele nu mai latra, pisica nu mai miauna si porcul nu mai grohaie. Nu zic ca ca ar dezvolta un vocabular complex intr-atat incat sa poti dezvolta relatii sociale de “hai la o bere” cu un cocos si o vaca ci atat cat sa-si poata exprima minime sentimente si trairi.

Ma rog, deja omenirea trateaza animalele diferit, in functie NU de ferocitatea sau salbaticia lor ci mai repede fata de inteligenta de care dau dovada. Probabil de aia porcul se face carnati si gaina copanele si, in acelasi timp, luam maimute sa danseze si sa joace ping pong cu noi, le dam nume si le consideram a mai proxima translatie a omului in lumea animala. Tot probabil de asta s-au si tot emis teorii si s-a reconsiderat postura in care e omul pe planeta, pentru ca nu o data s-au analizat niste fapte concrete prin care unele animale dovedeau comportamente, gesturi si reflexe care le situau, ca abordare, foarte aproape de ceea ce facem noi. As zice ca in momentul in care toate ar mai putea sa converseze cu un om la nivelul cu care poate sa o faca un copil de… patru ani, sa zicem, s-ar mai da o data peste cap toata conceptia noastra si s-ar reformula polologhia a acelui ceva care ne diferentiaza de animale.

Si totusi ma intreb: noi, ca oameni obisnuiti, nu ca savantii care ar intra intr-un orgasm continuu daca asta s-ar intampla, ce-am face daca animalele ar dezvolta vorbirea? Cum te-ai adresa porcului pe care-l cresti un an de zile ca sa-l tai intr-o zi si sa-l mananci in sapte? Ghiftuiala la KFC ar veni din gaini care ar putea sa-ti spuna niste chestii, niste treburi, ce se va intampla acolo? Cum ai reactiona daca toate animalele din jurul tau ar putea sa-si exprime sentimentele in cuvinte simple?

slabim, ce kilu’ meu…

Pentru, cred, a opta oara in viata mea, de azi – de luni, ca la romanul supertitios – incep sa slabesc. Stiti voi, slabire din aia impusa de sine, nu din ailalalta dupa ce-ti moare nevasta, pisica si vecinul cu care jucai table cand v-ati intors din armata. Si toti trei deodata…

Am ajuns in punctul in care vreau sa pot face ce fac acum cu o usurinta mai apasata si pentru un timp ceva mai indelungat. As vrea sa mai scot si un X de la marimi si poate ca, avand in vedere ca inca mai cred in Mos Craciun, miracole si fete de 18 ani inca virgine, mai atrag si o privire ucigasa de la fatucile care ies de la liceu la ora 14:00, zi de zi. Asa ca am luat frumos decizia de a spune STOP multor chestii. Nu, nu am un regim din ala pe hartie, din ala dupa carti de nutritionisti premiati de antrenori celebri care-i plimba pe banda din aia de alergare si-i incarca cu fier pe al’ de Tom Cruise, Nicoleta “PustiOm” Kidman sau Beyonce nu stiu cum. Nu…

Pur si simplu am scos tot ce poate ingrasa mai mult decat e nevoie, gen prajeli, vrajeli, faini, ciocolati – dulciuri concentrate, chipsi si acidulate, am bagat ora de la care nu mai mananc decat cateva mere prapadite si nu mananc decat pui pe gratar, lactate usoare, legume except cartofi si asa mai departe. Nu mai beau! Nimic! Imi pare rau, moertz, nici vodka. M-am oprit, am spus stop, vreau sa prind 40 de ani musai. Ne miscam si cat putem de mult, oricand. Facem prestatie, facem succesuri, facem istorie. Obiectiv numeric: nu exista!

Ma rog, am si noroc ca mai am si o tovarasa de breasla ingrasatilor – in fine, o fatuca din aceea care dupa 5 kilograme in plus, se aseamana cu Turnul Eiffel si in latime, si in greutate, dar deh… – cu care mai impart cate-un  bilant, cate-o confesiune si, poate in timp, cate-un sex. Ca deh, slabeste…

Asa ca, de azi, slabim… MOARTE KFC, LAY’S, COCA-COLA, CARLSBERG, MILKA etc! Si Muie Dinamo!

moarte…

Prolog: Daca esti genul optimist, genul care a inceput anul pentru a si-l face al lui, genul care nu suporta niciun centimetru de realism brut si explicit si pentru care omul e facut sa traiasca, fii precaut in a citi aceste randuri. S-ar putea sa te deranjez…

Moartea… Ce stim despre ea?

Ei bine, in afara de faptul ca e, pe langa taxe si impozite, singurul lucru de care nu se poate scapa in niciun fel, mare lucru despre moarte nu stim. Culmea, tocmai despre asta nu stim chestiuni concrete, la nivel stiintific, desi e peste tot, in fiecare zi, in cantitati si modalitati ireal de mari si diverse. Citeste mai departe >>

m-am intors… (pe partea ailalta)

Gata, am revenit si eu!

Ar trebui sa-l parafrazez pe clasicul in viata si diasporescian, Blegoo: Credeati c-ati scapat? Ma uitam pe arhiva de anul trecut, din perioada 20 decembrie – 4 ianuarie. Un card de articole, o groaza de prostii. Ma rog, am imbatranit de atunci, am ajuns mai arogant si mai plin de mine insumi. Nu mai scriu la aceeasi intensitate si ma doare in cot de public, ce sa spun…

In fine…

Gata, am incheiat prostiile. Am turnat destul in mine, am mai crosetat putin in ficat si urmarile probabil se vor vedea curand. Chiar sunt curios daca vreodata ficatul meu va spune candva Ba, mai bine scriai pe blog in iarna aia decat sa bei asa, ca descreieratul! Eh, ma inscriu si eu intre aia pe care curul ii mananca groaznic cand vine vorba de maruntaiele lor.

Am pastrat un ochi pe online, bineinteles. Tacut, dar prezent. Sunt la curent cu #pintica si cu interminabila sa scufundare in prostie, chestiune facuta cu buna stiinta. Cineva s-a jucat si mi-a urat si un inestimabil “Sugi pula, fraiere” prin comentarii, cica venit de la el. Eu ma simt magulit sa starnesc asemenea pasiune intr-un tanar stejar al patriei, pe bune. Asa ca imi promit ca anul asta il urmaresc cuminte si, cine stie, s-ar putea sa ma tin de promisiune. Niciodata sa nu spui niciodata…

La Multi Ani si asa sa fie!

o intrebare…

Stii sa-mi spui cate cuvinte sunt in expresia “Du-te-n ma-ta!”?

Dupa 20 ani… nu de Dumas, de un roman

Ne apropiem de 20 decembrie si deja mancam acelasi cacat pe care-l mancam de aproape la fel de multi ani cati am eu. Si am destui… Citeste mai departe >>

GuestPost: Politicianul român(caracterizare ca la scoala, cu analogii si de toate)

Bai, sper ca v-a trecut toata imputeala cu alegerile, da? Sper ca v-au trecut numaratorile, bucuriile sau “tristeturile”, remuscarile si alte rahaturi. E timpul ca viata noastra neschimbata sa mearga mai departe, da? Bun, atunci hai sa va propun, in forma concreta a primului guest post pe blogul meu – articol oferit de-o amiga cibernauta, Luana – un alt punct de vedere asupra a modului in care e perceput politicianul roman de catre sectiunea mai tanara a publicului spectator la pseudo-politica de foarte prost gust ce se desfasoara doar pe ecran, din pacate. Lectura placuta…

La 22 de ani am reusit sa ma satur de tot ceea ce tine de subiectul politica, si totusi e un aspect al vietii din tara asta minunata pe care nu pot sa il ignor de tot. Sa fim consecventi cu imaginea ei de curva: iti repugna, dar totusi te uiti la ea cand treci peste vreun pod.

Repulsia a durat pana cand mi-am dat seama in cine se regaseste de fapt politicianul generic, probabil universal valabil, moment in care am inceput sa rad isteric; ce Caragiale, domle…

Saptamana trecuta incercam sa fac un portret al omului care vrea sa devina presedinte. Adica, presedintele unei TARI! Voi va puteti imagina in postura asta? D’apai sa va apucati de campanie, iesit pe la TV, sa va puneti mutra pe afise cat un bloc unde sa va circule un lift prin nas+creier? Pana la urma am ajuns la concluzia ca acest portret exista, si inca foarte bine reprezentat. Citeste mai departe >>