envi

Din cand in cand, ma mai pricep si la fotbal… (more…)

De vreo doua zile ma contrez cu muierea si incerc sa mai caut niste arbitri sa ne declare un deznodamant…

Doamna a fost, duminica, la o procedura din asta bisericeasca ce mie personal imi scapa ca detalii de desfasurare, importanta sau alte alea. Un Sfant Maslu cu vreo 12 preoti la o manastire din zona. Asa ca s-a prezentat doamna, cu mama din dotare, au asistat la chestiune. La intoarcere, mi-a povestit o chestiune… (more…)

Hai, nu fiti fricosi sa recunoasteti si nici nu fiti fricosi sa i-o recunoasteti. Il aveti acolo, la indemana, printre toti prietenii vostri, sunt convins! E tipul acela care, indiferent de subiectul conversatiei, fie ca e vorba de disparitia padurii tropicale, de transferurile din campionatul olandez de fotbal, sau de Geanina din anul intai, de la Litere, el a auzit de fiecare, nu e strain de nimic. Si nu, el nu e genul de om mini-Dumnezeu care le stie pe toate, pentru ca ceva il difera. Ceva esential! Faptul ca, spre deosebire de acesta, atotstiutorul(din mandrie) habar nu are despre ce e vorba! (more…)

Stiti toate articolele alea in care bloggerii de pseudo-succes ne ofera noua, muritorilor de rand, cateva din firmiturile painii bogate care este cunostinta lor in domeniu? Da, articolele alea gen “Ce sa faci si ce sa nu faci ca sa fii blogger ciumeg” sau “Secretele bloggingului shaolin”. Toate trateza aceeasi pletora de sfaturi superficiale: constanta, investitie, munca si comunitate. Nimeni nu ofera, insa, ceva mai profund. Ceva ce are legatura cu cea mai importanta ramura a unui blog: continutul!

Eu am blogul asta de doi ani si jumatate. Mai important, insa, tot de doi ani si jumatate ma plimb pe internetul romanesc cu o constanta si o minutiozitate destul de consistenta. Iar la capatul perioadei asteia, am dedus cateva chestiuni, mai ales din postura de cititor. Si, sa recunoastem, cine e cel mai important om in toata ecuatia bloggingului de succes? Exact, cititorul! Asadar, sa incercam sa oferim o mica, scurta si timida lista de “incearca asta si apoi spera la succese”… (more…)

Dodeleeeeee, taicaaaaa, asa se trage unspe’ metri, manca-ti-as! (more…)

Cea mai buna decizie de management din istoria recenta a fotbalului: vanzarea lui Fernando Torres pe 65 de milioane de euro! Felicitari Liverpool pentru o miscare extrem de desteapta, anume vanzarea unui jucator TERMINAT, care nu va mai reveni NICIODATA la forma sa cea mai buna, si care i-a costat pe prostii de la Chelsea cat, de exemplu, vreo 10 Javier Hernandez sau vreo 2 David Villa si jumatate.

Incepusem sa cred ca egalarea recordului jenant al celor de la Real, care au spart cam tot atat pentru Kaka e teapa suprema. Insa, spre deosebire de Torres, Kaka nu prea joaca, e accidentat si nu apuca sa-si macar bata joc de suma investita in el. Ori Torres, saracul, le mai si arata suporterilor lui Chelsea cat de eronata fu uriasa investitie in el. Desigur, timp de adaptare, rabdare si incredere. Insa, la 65 de milioane de euro, la Chelsea, la CV-ul tau de campion mondial si european, la pretentiile pe care le are tribuna de la tine si, nu in ultimul rand, la modul mizerabil in care te-ai cerut afara de la Liverpool, dividendele pe care le plateste Fernando Torres in urma investitiei sunt de-a dreptul hilare.

Ce-i drept, clubul a vandut niste zeci de mii de tricouri cu el, ceea ce produce un castig de, poate, un milion sau doua de euro. Poate. Dar ce te faci cand tre’ sa acoperi 65?! Plus salariul!!! Si, mai mult, ce te faci cand, la inceputul sezonului viitor, nimeni nu va mai cumpara, din nou, tricouri cu Fernando Torres, daca omul nu infinge rapid vreo 10 goluri decisive, dintre care unul sa fie in finala de Liga Campionilor. C-altfel nu se uita nici de fel gaura pe care ai facut-o si toti Romelii Lukaku si Kunii Aguero si Diego Forlanii si ceilaltii ce puteau fi luati cu banii astia, primind chiar si rest…

Asadar, in cazul contrar in care imi veti arata, in ultimii cinci ani de zile, o teapa mai mare, Fernando Torres ramane, deocamdata, a mai mare pacaleala. Sincere inclinari in fata celor de la Liverpool care s-au descotorosit, foarte destept si foarte profitabil, de o gaura neagra. Odihneste-te in pace, Fernando! Din urma, vor reveni aceeasi Anelka, Drogba si, cu putin noroc si rabdare si buzunar adanc, altii…

Este altcineva mai pagubos decat Torres? In mintea mea, n-a rasarit nimic…

S-ar parea ca cea mai mare jignire tinde sa devina parerea sincera…

E incredibil cum nimeni, nicaieri, in nicio situatie, chiar daca greseste flagrant, in vazul tuturor, nimeni nu mai accepta sa-i arati greseala. Fie ca o faci politicos, fie ca o faci cu un ton critic, toata lumea respinge violent ideea ca ar putea gandi/vorbi/executa eronat. Doamne fereste sa ai o opinie divergenta cu a unuia…

Si nu, nu ma refer aici la bloggeri, la functionari, la profesori, nu. Ma refer la TOATA LUMEA. Traim intr-o lume in care fiecare are dreptate. Acea superba replica “ai si tu dreptatea ta” s-a transformat, treptat, in “eu am dreptatea mea!”. E ca si cum suntem o natie de supermeni care nu gresesc niciodata, in nimic. Iar daca o fac, nimeni nu are dreptul sa le arate cu degetul, intrucat vor striga “huooo” din toti plamanii, sau vor invoca factori externi ce i-au impins, desigur fara voia lor, catre pacatul greselii. Si daca nimic nu merge, stii ceva?, “Sunt om, mai gresesc si eu, nu sunt perfect.”

Basca sa ai coaie sa recunosti ca esti un bou si ca rationamentele tale se bazeaza pe nimic concret. Basca sa ai coaie sa taci atunci cand ti se spune ca ai gresit. Basca sa ai coaie sa te ridici de la pamant, sa te scuturi si sa corectezi ceea ce unii iti spun ca e gresit, in asa fel incat sa le arati, in fapte concrete, ca poti fi mai bun decat tu-precedentul. Basca sa ai coaie sa accepti parerea altuia, nu doar sa o asculti din politete de zeu versus vierme! O intrebare care imi vine minte e cum naiba, intr-o tara in care nimeni, niciun om nu face, aparent, nicio greseala, o ducem atat de prost?! Pai ar trebui sa fim o superputere nemaiintalnita caci, nu-i asa, noi nu facem greseli, noi avem dreptate in totul, iar acela ce spune altfel e, evident, invidios, ciudos, hater, gelos si alte epitete din astea specifice.

Asta am ajuns, dragilor! Am ajuns sa fim jigniti ca ni se arata, frumos, unde si cum gresim. Ca unii incearca sa ne aduca cu picioarele pe pamant, calm si argumentat, iar noi ii scuipam in sila, caci piedestalul asta de marmura pe care ne situam, e cu varful in Olimp. Noi nu gresim, noi avem dreptate, noi suntem speciali si noua nu ne spune nimeni cum si ce sa facem, sa vorbim sau cum sa actionam. Si ferice de muritorii de rand care, in stupizenia lor cronica, sunt binecuvantati de prezenta noastra, atotstiutorii perfecti, si de invatamintele noastre fara greseli.

Fiti barbati, ACCEPTATI GRESEALA! Corectand-o, tindeti catre ceea ce pretindeti ca sunteti. Ideea e sa fii cat mai aproape de acea perfectiune, caci sa fii ea e imposibil si plictisitor. Insa cu cat urli mai mult si mai violent atunci cand esti tras de maneca, cu atat mai departe esti de ea… Si sincer, esti si PROST o data cu asta… Iar unora chiar ar trebui sa va fie rusine!