envi

Ma uitam azi la un documentar despre revolutia romana. Ceva facut de PROTV in 2009, o data cu implinirea a 20 de ani de libertate. L-am dat si pe facebook, il puteti urmari si aici. E plin de imagini pe care, personal, nu le-am vazut niciodata in viata mea, desi subiectul m-a pasionat intotdeauna si am devorat orice fel de informatie, imagine, poza, interviu etc apropo de eveniment. Ma rog, nu despre asta vreau sa vorbesc, dar daca aveti 80 de minute libere, folositi-le cu cap. E de capatai pentru oricine, apartenent oricarei generatii…

Ma uitam, deci, pe imagini (more…)

Ai iesit vreodata cu pitpalaca la plimbare, in seri de vara caldute si, cand lumea ti-era mai draga si voiai sa o duci prin alte cotloane de parc sau de orasel, sa o cauti la tatuca, nu puteai sa faci nimic pen’ca maidanezii salivau la gambele voastre? Misto a fost, nu…?

Ai venit vreodata acasa, noaptea tarziu si, pe drum, cand mai aveai putin si intrai in scara blocului, o haita de catei maraia catre tine si atunci ai rupt-o la fuga cu ei dupa tine? Dac-ai scapat necapsat, ori esti Michael Johnson, ori esti baftos. Misto a fost, nu…? (more…)

… intr-o mica sau mai mare masura. Tu mai tii minte cand maica-ta si taica-tu iti spuneau sa nu?

Eram micut, nu cred ca intrasem in gimnaziu. Maica-mea ma pacalea ca, daca fumez, o patesc rau de tot pentru ca am nu stiu ce alergie care o sa faca POC si o sa fie groaznic. N-o sa mai pot sa ies pe-afara, alea alea. Peste vreo 7-8 ani, fumam prima oara. Eram intr-o excursie pe la Sighisoara, intr-un hotel care se numea – nu stiu daca mai exista – Steaua, parca. In capatul culoarului, intr-o camera, statea una din colegele mele de clasa din liceu. Ea fuma, eu cam durduiam de curiozitate. Si hai! Camel, daca nu ma insel. “Trage din tigara si apoi trage aer adanc in piept si apoi scoate-l afara”. Mi-a iesit din prima! Dar am si innebunit de cap si de tusa din prima. Insa nu m-am descurajat si am inceput o cariera sinistra de vreo sase ani de tutun. Nu mult, poate o medie de 2 pachete pe saptamana, poate!, dar e acolo la CV. M-am lasat in 2009, ferice…

O poveste adevarata despre un pusti care nu voia niciodata sa-si supere parintii. Asta pana si-a dat seama ca poate sa se ascunda de ei. Si cu tutunul, si cu altele. Si ce fel de altele… Pana cand, de fapt, a devenit exact ceea ce parintii il invatau sa nu devina.

Asta suntem toti: suntem exact ceea ce parintii se temeau sa devenim. Fumam, bem ca porcii, ne ascundem ca avem vicii. Fetitele pentru care parintii se lupta din rasputeri sa nu-si dea himenul pentru neaveniti, sau macar sa-i puna dobitocului gluga pe cap sa n-o pateasca mai rau; baieteii care sug tigari si-si beau ficatii; astia suntem toti. Putini sunteti cei care faceti exceptie, nu va faceti iluzii c-ati fi modele intr-o societate de copii teribilisti. Ia ganditi-va bine, scumpi elevi de nota 10, cu performante extra-scolare exemplare si multe altele pozitive pe langa: cand a fost ultima oara cand ati imbulinat-o rau? As paria un rinichi ca toata lumea are o boacana, de care nu vrea sa-si aduca aminte, in cel mult ultimele trei luni.

Parintii nostri se lupta sa ne educe. Aia nu-i bun, aia e foarte rau, cealalta si ailalta sunt sanatoase si corecte. Cat suntem mici si cruzi, poate iese. Apoi nu. Apoi ne transformam in antonimele dorintelor lor si binelui nostru.

Doar ca, la un moment dat, vom fi parinti… Ce facem atunci?!

Cea mai mare greseala pe care poate sa o faca un absolvent de liceu, in momentul in care se hotaraste la care facultate sa se duca cu dosarelul sau, e sa perceapa facultatile in functie de meseriile pe care le poti practica la incheierea ciclului didactic.

Si culmea e ca o intalnesc des. Prea des… (more…)

In timp ce, la RoBlogFest, lumea se delecta cu bere de-a moaca si “scuipa” apelative animalice pe sistemul “originea mea geografica bate intelectul tau dezvoltat”, eu am avut de furca pentru primul interviu pe care l-am luat vreodata in viata mea.

Intervievatul: aiurea, acest @aiurea al onlineului romanesc. Intalnirea a fost ciudata rau, inspirata puternic din Prison Break: pe o barca care plutea in mijlocul unui lac de la mama dracului, eu obtinandu-mi raspunsurile in scris, pe foite de hartie, dupa ce puneam intrebarile. Cica asa “suntem in afara razelor oricarui tip de masinarie de detectie”. Cu pretul unui respect total al identitatii, am reusit deci sa facem rost de primul interviu luat vreodata lui @aiurea, un rapsod 2.0, dom’le… (Ca o paranteza, s-a nimerit sa fie si articolul cu numarul 600 pe blogul meu, asadar o si mai mare insemnatate!)

Lectura placuta…

(more…)

Recunosc: de multe, foarte multe saptamani, am incetat sa urmaresc stiri din actualitatea autohtona…

De niciun fel. Nici macar alea pe care, candva, le consideram sursa de “incredibil, frate, cata cretinitatea pe metru patrat”, adica momentele de sado-masochism in care citeam editiile online ale ziarelor mondene. Nu tu economic, nu tu politic, nimic! Stiu ca a mai fost o motiune, stiu cine a luat Oscaru’ al mare, citesc zilnic site-uri de sport si fotbal de afara, dar nu mai sunt in niciun fel conectat la ce se intampla p-aici pe plaiurile romane. Altadata primele in “history” in browser, acum, antena3.ro si realitatea.net sunt site-uri pe care intru, poate o data pe saptamana.

Si viata-i misto, e zen, e fabuloasa chiar… Mai ales daca e s-o compar cu a doua jumatate a anului trecut cand ma preocupa ORICE, ORICAND! Taieri, greve, chestii. Un stress continuu si, mai mult decat atat, un sentiment de ura si neputinta. Prea mult consum… Si de-atunci am reusit sa-mi impun un filtru dur care, cu timpul, a devenit un automatism. Pur si simplu nu ma mai intereseaza si, totodata, nu ma mai consum.

Si totusi… (more…)

Mi-am promis ca ma rup total de echipa nationala a Romaniei cat timp gluma aia sinistra de Razvan Lucescu e ORIUNDE in staff-ul ei. Nu ma mai intereseaza niciun rezultat, nicio convocare, niciun stadion, niciun amical! Asta nu inseamna insa ca ma rup de fotbal, de frumusetea sa si de povestile sale impresionante.

Una din ele… (more…)