fotbalul cu pasarica

De-a lungul timpului femeia s-a confruntat cu destule probleme care aveau la baza principii misogine si legi scrise sau nu din partea rasei masculine. Nu e nevoie insa sa victimizam. Recunoastem aceste lucruri, nu trebuie sa fim mandri de ele, dar atat.

Treptat, femeia s-a emancipat. Femeia nu mai este acum legata de cratita, are dreptul sa voteze si, in unele domenii, sunt si vor fi peste barbati. Meritele lor nu trebuie minimalizate sau, si mai grav, ignorate.

Datorita acestei emancipari, insa, au aparut cateva chestiuni care nu se vor mai incheia vreodata. S-au ivit, deodata, razboaie cauzate de femei, conflicte si dezlegari de prietenii din cauza unei femei si suficiente probleme filosofice ce, probabil, doar vestita cometa le-ar putea incheia.
Ceea ce mi se pare, insa, de departe cel mai concret fapt prin care femeia isi iese putin din unele atributiuni este inventarea fotbalului feminin! Zilele trecute, jucandu-ma cu telecomanda televizorului, nu o data si nu intr-o singura zi, mi-era dat sa vad pe Eurosport campionatul mondial (cred) de fotbal feminin. Spuneti-mi daca exista dovada mai buna ca asta! Un sport in totalitate al barbatilor si in care femeile nu ar putea vreodata produce spectacol, imbunatatiri sau rating. E ca si cum ai lua un barbat si l-ai pune sa alapteze! Nu am gasit motiv mai bun pentru ca nu stiu exact in ce domeniu barbatul nu ar avea niciun fel de tangenta…


Fotbalul feminin este intruchiparea clara si concreta a frustrarii femeilor vis-a-vis de doua lucruri: mai intai ca barbatilor le place fotbalul uneori mai mult decat o femeie -grav dar pe alocuri adevarat; iar in al doilea rand, femeia este setata in asa fel incat sa arate intregii lumi ca orice poate face un barbat, femeia poate face cel putin la fel de bine. Fals! Invers este adevarat in majoritatea cazurilor…

Chiar v-as ruga sa veniti cu un exemplu de “ceva” ce doar femeia poate face si barbatul deloc. Dar va rog, fara nastere, alaptare sau alte prostii imposibile pentru masculi.


Etichete: , , ,

Marius Craciun

Stiti cine e Marius Craciun? Ma indoiesc, nici eu nu stiam…

Intr-o tara de gameri idioti inraiti si patimasi ai crede ca ar trebui sa rupem in doua peste tot la jocurile pe calculator. Fals! Am aflat si eu de aici despre BeBe, romanasul nostru care a luat primul loc la primul loc la World Cyber Games 2008. A castigat finala la FIFA 08! 

România câştigă astfel prima medalie de aur în cadrul World Cyber Games, după ce în 2006 a obţinut medalia de argint, tot în competiţia FIFA.
Marius Crăciun a obţinut 14.000 de dolari şi produse de gaming în valoare de 1000 de dolari pentru ocuparea primului loc, locurile 2 şi 3 obţinând 6000, respectiv 3000 de dolari.
Restul articolului aici.
Prima medalie de aur intr-o tara unde jocurile “apar” mai repede ca nicaieri si unde tot ele creaza restantieri, criminali si dependenta. Pe munca-i cinstita, Marius e acum unul din cei pentru care joaca produce bine de tot. E pacat pentru ca nu e nitel mai mediatizata chestia asta. Pana acum am vazut doar in trei locuri. Totusi mi se pare o chestie destul de importanta avand in vedere amploarea fenomenului de gaming.
Felicitari!

Etichete: , , , , ,

prieteni

Eu: Imi pare rau sa realizez ca nu vrei deloc sa intelegi anumite lucruri.
Ea: EU? Eu sa inteleg? Ce sa inteleg… Ce sa MAI inteleg!
Eu: Problema este ca tu nu faci decat sa CREZI ca ai prieteni. Adevarul este altul. Adevarul e ca eu iti sunt cel mai bun prieten.
Ea: TU?!?! Cred ca glumesti. Tu niciodata n-ai sa fii de acord cu mine…
Eu: Stii foarte bine ca imi place sa fac pe avocatul diavolului incercand sa te ajut si sa-ti arat si alte perspective.
Ea: Tu o faci din rautate, prietenii nu fac asa ceva.
Eu: Prietenii adevarati te lasa sa mai dai si cu curu’ de pamant. Prietenii adevarati nu te mint si nu vor fi tot timpul de acord cu tine. Cei care fac asta nu o fac decat cu scopuri egoiste. Un prieten adevarat iti arata partea reala a lucrurilor, menajandu-te doar atat cat e nevoie… Rautatea nu-si are locul in mine!
Ea: Tu nici macar nu stii sa ma menajezi.
Eu: Esenta e ca-ti sunt un prieten adevarat care-ti vrea binele.
Ea: Nu te mai cred!
Eu: Am ajuns de unde am plecat. Nu esti capabila sa ai incredere in mine…
Ea: Nu-i cam tarziu?
Eu: Nu e niciodata tarziu. Tarziu e atunci cand nu mai avem ce face. Din niciun punct de vedere…


Etichete:

the taxi…

Nu mai pricep nimic…

Duminica dupa amiaza, in jur de ora patru, eram in zona pietii Chiril in Tatarasi (pentru cei din afara Iasi-ului, zona chiar nu conteaza). Eram cu un amic si aveam nevoie de un taxi. Eu pana la Vama Veche, el mai departe pana in Pacurari. Deci puteam imparti linistiti un taxi, implicit banii aferenti cursei.

In statia de taxiuri din zona, o singura masina. De la LuxTaxi. Avand suficient timp la dispozitie si nimic grabindu-ne iar vremea afara fiind OK deci nu ne-ngheta nimic pe nicaieri, ii propun amicului meu un experiment la prima vedere prostesc si doar aducator de minute consumate pe telefon. Pe scurt, am sunat la firma respectiva si am cerut o masina in statia de taxi de la piata Chiril, noi plasandu-ne cam la trei patru metri in spatele celui de care am pomenit.

Asadar, care ne sunt asteptarile, avand in vedere ca masina e acolo, cu sofer cu tot, cu beculetul verde aprins si toate in regula? Sa ne ia el, nu?

Din telefon rasuna vocea feminina de dispeceriţa profesionista: 19 in cinci minute!! Say what?? Ne mai uitam o data pe taxi, LuxTaxi. Pe masina scria 56 sau… oricum ceva cu un 5 la inceput! Omuletul citea un ziar, toate erau in regula! Omul asta nu vrea sa faca un ban?

Peste vreo patru minute trage 19-le langa noi. “Comanda?”. Bineinteles…


Etichete: , ,

si whiskeyul are un Dumnezeu…

…si cu asta chiar inchei!

Intr-o presa scrisa in care specia “reportaj” s-a estompat, in care scandalul si mondenul si pasarica sunt la o putere mai mare decat orice altceva si in care rebusurile au disparut, avem, din fericire, sincope! De ce sincope? Pentru ca unele articole “scapa” cu succes din campul mai sus mentionat si sunt adevarate capodopere ale jurnalismului.

Iata, mai jos, un scurt fragment dintr-un articol lung si plictisitor pentru ochiul ahtiat dupa Dani si Raduleasca!


COLIN SCOTT • OMUL DIN SPATELE WHISKY-ULUI

Nu în fiecare zi ai ocazia să te întâlneşti la o cafea, la ora 10 dimineaţa, cu un domn în kilt – ştiţi dumneavoastră, fustanela aceea scoţiană simpatică. Şi, când domnul respectiv mai este supranumit şi “o legendă vie”, atunci gândul – întrebare dacă poartă chiloţi pe sub fustanelă se ruşinează!



Va recomand restul articolului. Este cu adevarat aidoma unei evadari dintr-un cotidian ziaristic aproape infect, literalmente!


Etichete: , , ,

vot (control) panel!

In articolul precedent am spus ca iau o pauza pana luni. E(n)vident ca nu am reusit si asta pentru ca am ocazia sa scriu, pentru prima data, din deplasare. Da, e primul articol care nu il scriu de la mine de acasa. Merita consemnat? Pentru arhiva mea, da!

Subiectul articolului… Astazi, in drum spre placuta resedinta de judet, am avut ocazia sa vad doua panouri electorale senzationale. Mi-au adus aminte, inca o data, ca vine votul. Inainte insa, va recomand afisul asta. Marvelous!

Asadar, va spun din start ca nu ne intereseaza partidele, numele candidatilor si asa mai departe. Buuun, sloganul pe primul din cele doua suna cam asa… “Votati X – Tine cu micul fermier”. OK, lipsa diacriticelor nu este marca blogului, de data asta, asa scria pe respectivul panou. Trecand peste imperativitatea scrierii cu diacritice pe un panou electoral, am o intrebare: X e micul fermier?

Peste vreo treizeci de kilometri, al doilea si ultimul panou ne spunea, mai ca prin viu grai, un mesaj tulburator raportat la realitatea autohtona: “Votati Y – Pus pe fapte mari si nimic nu ma opreste!” Adevarat!! Din orice punct de vedere!

Dupa ce am vazut panourile astea, ma gandesc serios la ce slogan mi-as alege eu pentru o ipotetiCA CAmpanie electorala(cacofonie intentionata si sugestiva)! Ma gandeam la… “Votati-ma! Eu am sa fur mai putin si mai discret iar cu restul am sa va fac de toate si incet!” Cine ma-ntrece? :)


Etichete: , ,

pauze, pisici si casete

Weekendul asta m-am hotarat sa-mi iau o pauza de la blog. Ne recitim, cu siguranta, luni. Pana atunci va las cu doua chestiute interesante. Majoritatea celor care ma cunosc stiu despre ce e vorba, i-am plictisit de destule ori cu astea, dar suna foarte bine si vreau sa le las si aici, in arhiva blogului. Asadar, pana luni…

* Stim cu totii ca pisica aterizeaza intotdeauna in picioare iar o felie de paine cu unt cade intotdeauna cu partea cu untul inspre in jos. Va intreb, ce se intampla daca legam de spinarea unei pisici o felie de paine cu unt cu partea cu untul inspre in sus si aruncam pisica de la o inaltime normala?

* Sa zicem ca in blocul meu locuieste un mim care e vecin de apartament cu mine, perete in perete. Daca eu imi cumpar o caseta audio neinregistrata si o pun sa mearga la noul meu sistem audio foarte puternic si dau volumul la maxim, vecinul meu mim se va plange de zgomot?

Apropo de revenirea pe luni, stiti piesa aceea “Monday you leave me”?! Frumos titlu…

LaterEdit: pentru astia de inca mai sunteti americanofili pana in panzele albe si aveti orgasm cu rezultatul noilor alegeri… cum suna BORAC Obama?!


Etichete: , , ,