envi

Nu stiu daca e frumos ce fac, dar vin cu un comentariu facut pe blogul unei doamne pe care, de cand am descoperit-o, o citesc imediat ce posteaza ceva si o apreciez foarte mult… Asadar, intelepciunea-mi intensa produce cam asa ceva:

Iar e sambata dimineata…

M-am trezit destul de nervos. Am adormit spre ora doua, doua si jumatate, iar la opt m-am deschis cu ochii fara sa fiu deranjat de vreo alarma, de vreun megafon electoral sau de nepotul enervat. 

M-am uitat si pe geam si ploua. E urat afara, e o ploaie de toamna din aceea marunta care ti-ar perfora si ciolanele. Ma uit si la steaguri si e si vant. E clar ca azi nu ies din casa nici mort! Urasc vremea de genul asta, nu-i buna decat de stat indoors. In unele momente se transforma intr-un fel de lapovita, un fel de ninsoare marunta.

Am vrut sa ma spal pe toate cele cum se cuvine in orice dimineata. Nu am nici apa rece. Cica ar fi anuntat astia o mica remediere de nu stiu ce avarie la vreo nu stiu cate blocuri mai incolo. Nu ar dura decat o ora. Inmultesc cu trei pentru ca asa se face cu orice deadline in Romanica si mai trag o injuratura dintre vreo douazeci de dinti nespalati si ridic si un deget mijlociu, murdar de peste noapte. 

Adineauri mi-era si foame. Atentie insa, nu pot sa mananc orice caci m-am hotarat sa renunt cat de cat la unele chestii. Nu ca sa slabesc ci ca sa nu ma mai ucida ficatelul. Pauza! Nu-i nimic mancabil pentru mine in amaratul ala de frigider. M-am saturat cu o cana cu apa si un mar lovit. 

Pe deasupra, primul meci pe ziua de azi imi incepe tocmai la cinci jumate’! Se poate ca ziua asta sa fie si mai proasta? Vazusem intr-un status, ieri, culmea ironiei, “O zi care incepe prost se termina si mai prost…”. Kat DeLuna are o melodie cu un titlu sugestiv pentru mine, pentru ziua mea de azi: Am I Dreaming? 

P.S.: In momentul in care inchei articolul acesta frustrat, pe strada trece o masina care se ocupa cu campania. Din ea suna un refren idiot: “Doamne, ocroteste-i pe romani!”. Cineva m-a blestemat bine de tot…

LaterEdit: Transmitting Live de aici din tinutul Hirlauan: ninge de-a binelea! Daca o tine asa tot weekendul, luni vor pica primele gagici la mozol. Unii cica vor deja cu sania…

De vorba cu un batranel…

- Stii, mai Mihaita, mai bine-mi vedeam de pensia mea.
- De ce tataie?
- Stau acum si ma chinui sa vand toate porcariile alea pe care nimeni nu le cumpara. Obosesc si nici macar nu fac un ban.
- Pai cum sa se intample asta? Stiam ca matale ai fost vanzator, nu? Ai experienta…
- Ehehe si inca ce bun eram… Tot ce trebuia sa fac era sa-mi fac simtita prezenta. Apoi imi foloseam putin din sarmul si carisma din dotare si PAC!, imediat si pe loc vindeam… Ce vremuri, ce bine o duceam!
- Pai vezi, vezi ca poti? Nu te lasa acum, cand dai de putin greu. Apropo, ce vindeai atunci?
- Benzina…

Intr-o zi fermecata de primavara tarzie, m-am hotarat sa merg acasa la un amic. Statea in chirie cu prietena lui si ma invitase, de mai demult, pe la ei. Se mutasera de oarecum curand si eu eram, probabil, singurul apropiat al lor care nu trecuse pe la ei. 

Ajung intr-un sfarsit de seara. Pe la opt si ceva. Nu m-am dus cu mana goala, evident. Am cel putin sapte ani de-acasa, asa ca am trecut frumos pe la o pizzerie din apropiere, am luat o pizza, patru beri in doze si o sticla de Fanta la un litru. 

Dupa vreo patruzeci de minute de vazut apartamentul, am sarit tustrei pe pizza aia mare, rotunda si inca aburinda. Ei de la munca, eu de pe drumuri, foamea-n casa ei zacea cand te uitai la noi. Aici intervine partea… delicioasa a povestioarei. Ca orice pizza normala, era taiata in opt. Euclid, Thales si Pitagora n-au reusit sa-mparta optu-n trei, deci era clar ca nici noi n-aveam cum sa o facem. Nu ca s-ar fi pus problema impartirii de genul asta. Dar sa vedeti…

In cutie ramasesera doua felii. Eu mancasem trei, colegu’ si el doua… Cand, deodata, in cutie mai era doar una. Domnisoara isi luase si ea a doua felie. Si incep sa ma gandesc:

Eu am mancat trei, el doua, ea si-o mananca pe a doua. E clar, ea a iesit din joc, ea o fata de doua felii, ea nu poate mai mult de doua felii. Inseamna ca e intre mine si amigo… 

Musc din felia-mi din mana si-l privesc, pe sub gene, pe “adversarul” meu. Tehnic vorbind, era a lui, insa de ce nu ar fi si a mea?! Oricum, eram singurul care numara… Privirea lui insa facea cat o mie de cuvinte:

Trei felii si se uita s-o ia si pe a patra. Nu-i de mirare ca-i cat un tanc! Nicio problema, pe felia aia scrie, cu carnaciori, numele meu, Panzere!

Incepusem sa-mi fac griji! Facuse contact vizual cu ultima felie din cutia de carton patata de ulei. Trebuie sa ma grabesc si sa pun mana pe triunghiul ala cu baza rotunda, musai. Si repede! Incep sa grabesc ritmul… La naiba, il vad si pe el facand acelasi lucru… Cu un ochi eram la el, cu unul la felia din patrat si cu al treilea la amica mea prin alianta. Privirile ei nu spuneau mai nimic, din fericire. Sau poate nu spuneau pentru ca nu aveam eu timp sa le studiez. Ma indoiesc ca nu avea nimic de spus de moment ce avea, in fata si in dreapta ei, doi narozi care muscau din doua felii de pizza ca doi pustani din sanii virtuali ai Pamelei!

Cu greu, dar triumfator in suflet, termin felia din mana mea. Nu ma mai poate opri nimic, a patra va fi a mea. Voi fi satul si, pe deasupra, castigator! Ce mai conta ca aceasta competitie era iscata din prostia barbateasca?! EU am castigat! Dar…

… Cand sa apuc sa-mi iau trofeul din cutie, o mana fina si data cu oja rosie ca sangele de porc, imi fura aurul din fata mea! Imi pare rau ca nu era nimeni acolo sa fi pozat patru ochi disperati si o gura in febra musculara de la mestecat agresiv…

Nota: Articolul e o poveste cu nicio legatura-n realitate… inca! Tratati-o ca atare…

Am inteles ca vine ninsoarea. La televizor se aratau judete ingalbenite de coduri pentru frig si viscol, calendarul impinge frumos catre decembrie deci ar fi cazul sa mai ploua si alb…

Ce inseamna ca vine ninsoarea? Simplu, trei lucruri, dupa capul meu limitat:

* Mai intai fiti siguri ca nimeni n-o sa fie pregatit de ninsoare si o sa avem o sarabanda de stiri cu autoritati incapabile, soferi nervosi, intersectii blocate si drumuri impracticabile. Sa inceapa distractiunea ’08-’09!

* Incepe macelul iernatic. Mozoale la scoala si pe strada, ochi sparti de bulgari indoiti cu gheata, parinti carati la scoala de copii disperati de teroarea faptului ca trebuie sa suporte si cate doua-trei frecusuri pe zi… Apropo, e vreo fata care nu si-a luat-o macar o data la viata ei?! Pe partii incep trosnelile de picioare rupte, tibii iesite din “haine de piele”, maine strambe si capete sparte. In urma lor raman creatii asemenatoare cu ale lui Picasso, doar ca savarsite in alb si… rosu. Unde-i sange-i si Dinamo! :)

* Continuandu-mi seria articolelor “vine iarna”, nu mai lipseste mai nimic, in principiu, din prima etapa: pe langa tot ceea ce am pomenit in alte articole, acum va mai si ninge cam peste tot, nu doar in locurile unde iarna vine mai repede. Iar ca sa intaresc afirmatia, azi am vazut si reclama cu camioanele Coca-Cola si melodia deja celebra.

O singura dorinta am sa-i transmit saptamanii viitoare care ne aduce ninsoare: s-o comita peste noapte caci nu-i nimic mai frumos decat sa te trezesti si, cand te uiti pe geam, sa fie totul alb!

Am ras, am ras si iar am ras… Excelent:

Dimineata,in drum spre serviciu, un evreu vede in statia de tramvai un domn bine facut si foarte bine imbracat. Prezenta lui il intriga. Un domn astfel imbracat nu se duce la serviciu la aceasta ora a diminetii; daca nu se duce, inseamna ca vine; de unde poate veni in zori de zi un domn astfel imbracat decat de la o dama; un domn bine vine de la o dama bine; la noi in cartier sunt trei dame bine: Natasa, care-i insa plecata la Leningrad, Rashela, dar de la ea vin chiar eu, si sotia mea. Sotia mea are trei amanti: directorul ei (firesc), directorul meu (normal), si pe un oarecare domn Abramovici.
- Buna dimineata, domnule Abramovici!
- Buna dimineata. Dar de unde ma cunoasteti?
- Simpla deductie.

Cumparati Made in Romania tot ce se poate, de la orez pana la chestii de uz casnic. Producatorii nostri au dificultati sa exporte acum. Cu cat mai multi vor cumpara produse romanesti, macar pana trece criza, cu atat mai mult vor avea de lucru romanii din putinele fabrici care mai produc ceva in Romania si vom trece mai usor peste criza. Cumparand un produs romanesc se platesc impozite, salarii, chirii, dobanzi. Nu poti sa le cumperi pe toate din tara, dar atunci cand poti alege … Ajutand Romania, ne ajutam pe noi insine !!! da cat mai departe DA MAI DEPARTE SI FA ASTA NU DOAR STA PESIMIST…

Referindu-ma acum la mass… Ce puii mei sa cumperi Made in Romania?! Ce dracu’ ba, am ajuns sa ma sacrific eu cumparand produse proaste si idioate ca sa traiasca alti “crizati”? Cand or fi in stare sa produca ceva ca lumea, JUR ca am sa cumpar numai romaneste. Pana atunci, in afara de salam de Sibiu, covrigi de Buzau si ce gasesti in targurile si pietele unde vand tarani, n-as cumpara nici ulei romanesc! Si scutiti-ma cu “esti idiot, insensibil si prost”! Alegerea mea, sfatul meu pentru altii si asa mai departe.

Si ma mira ca… “Producatorii nostri au dificultati sa exporte acum.” Imi vin sa rad de pocnesc!!! Saraca economie duduitoare a Romaniei, si-a dat seama ca e si ea afectata de criza. Treptat si sigur…