envi

Televizorul ma convinge, mai bine decat natura, ca vine iarna. E drept, in fiecare seara miroase, parca si mai tare, a iarna iar dimineata, cu bruma din ce in ce mai groasa si frigul de-ti intra pana-n ciolane, ai impresia ca ai dormit o luna si te-ai trezit in decembrie. Cei mai putini lucizi ar incepe sa isi piarda busola de tot cand si-ar da seama ca nu si-au facut cumparaturile…

Azi dimineata, esuat confortabil in fata televizorului, am aflat si mai bine ca vine anotimpul alb – ce cliseu ieftin! – si nu se poate face nimic sa-l intarziem.

Ma jucam cu telecomanda. Si o iau de la 1. 1, pe platforma Boom, este tradus prin ProTv. Mi-a placut ideea DTH-urilor de a-ti pune frumos, intr-o bara in josul ecranului, ce program vezi in momentul ala. E o chestie utila, insa grija mare caci la noi, bineinteles, nu prea e corecta. Bun, ce scria pe banda aferenta ProTv-ului: Fiica lui Mos Craciun. Oh boy!!! Las doua-trei minute pe canal, poate o fi, ca de obicei, o greseala romaneasca. Nu, era chiar un film cu Mos Craciun, brazi impodobiti, cadouri impachetate cu rosu si zapada. Multa zapada! 

Oarecum socat, decid sa merg mai departe. Deja detaliile se inmulteau: Coca-Cola la doi jumate’ la pret de IARNA, Tuborg Christmas Brew – care anul asta e mai proasta ca oricand, nu au mai indoit-o cu apa, au intreit-o – iar acum filme cu tematica de sarbatori de sfarsit de an. Unde mai pui ca, ieri, am vazut instalandu-se, in micul meu orasel, decoratiuni stradale de Craciun. Am inteles ca in Baia-Mare sau nu mai stiu unde, le-au si dat drumul deja. M-a tulburat motivul, citez: “Ne-am gandit sa aducem o bucurie in sufletele cetatenilor orasului nostru si, desi comparatia e putin fortata, daca la Londra s-au dat drumul, noi de ce am fi mai prejos?!”. Pai cum, sa nu uitam ca suntem romani si, mai important, platim oricat curent electronic daca e frumos la noi-n oras…
 
Ajung pe Eurosport. Fotbal feminin! Astia n-au mai terminat cu porcaria asta?! Mai departe… Eurosport2. Niuz, e bine. Sarbii care au batut bulgarii cu 6-1, la fotbal, nu la volei. Francezii care au facut egal cu Uruguay, Bode Miller care a castigat nu stiu ce proba de slalom… Poftim? Slalom? SKI??? Pe zapada? Ma uitam la imagini si parca nu-mi venea sa cred. A inceput si sezonul de ski alpin. Alb in jur cat vezi cu ochii, oameni imbracati gros si cu manusi, undeva in zare si un omulet de zapada, fara morcov in sud ca e televiziunea aproape si ei nu-s ghiolbani… 

De fapt, ce sa ma mai mir ca vine iarna. Zilele trecute cica ar fi nins nu mai stiu unde in tara, nu? Si erau bucurosi ca a nins tarziu, anul trecut prima ninsoare le venisera prin octombrie. Santa Claus is coming to town!

Nu locuiesc in Bucuresti. Nu-mi place orasul acela de niciun fel. Nu as vrea sa stau in Bucuresti nici pe gratis. Insa, uneori, se-ntampla lucruri care te fac sa vrei sa stai in capitala ca sa poti sa participi la ele. Unul dintre ele e acesta…

E vorba despre un copil… Despre cazul acesta am aflat de curand. Pe mine m-a topit cat de dragalasa e fetita asta! Singurul gand care-mi vine e ca pur si simplu parca nu a trait destul incat sa merite toate astea. In Bucuresti nu am sa fiu la acest eveniment, insa incep prin macar a pune aici un articol pe care sa-l vada lumea care ma citeste. Cu siguranta voi urmari acest caz, imi doresc din suflet ca acest copil sa aiba sansa sa mearga mai departe sa inteleaga ce-i viata. Pentru ca, de fapt, asta merita!

Mai cititi:

- articolul lui Cabral despre toata treaba asta; jos palaria tuturor celor implicati pentru bunavointa, interes si daruire; ca o mica paranteza mai amuzanta: mi s-a parut genial dialogul intre Cabral si Cheloo;
- blogul dedicat acestui caz; veti gasi acolo mai multe detalii si amanunte cu privire la boala micutei si la eveniment; MOBILIZAREA!

Astia nu se mai potolesc, ma?

Acum o saptamana, doi romanasi au dat lovitura in Italia, castigand o gramada de bani. Din cer. Frumos, o poveste ironica si interesanta cu o concluzie clara: s-au scos!

Bun, saptamana a trecut, subiectul s-a pierdut si el linistit in marea de stiri ale fiecarei zile. Cand, deodata…

Lozurile italiene cu cele mai mari câştiguri par să tragă la imigranţii români. La mai puţin de o săptămână după ce doi români au răzuit în pauza de masă un loz de un milion de euro, o tânără româncă a reuşit marţi să tragă un bilet care i-a adus tot premiul cel mare. Patroana tutungeriei din Fabrio, de unde femeia a cumpărat lozul, nu a vrut să dea numele clientei norocoase, pentru a o proteja, însă tot orăşelul anconez vorbeşte despre “o româncă, tânără, casnică, soţia unui italian”

Restul articolului aici.

Eu unul ii spun felicitari, mi-e putin ciuda dar deh, eu inca-mi astept norocul. Sa fie sanatoasa si voioasa ca sa cheltuie cu spor atata amar de bani. Dar va mai intreb o data, nu-i asa ca e al dracu’ de ironic? Mailat de ce n-a tras si el un loz in plic? Acu’ i-ar fi cantat Guta si culca cate sapte pe saptamana, poate chiar se apuca si de asta.

Hai sa va propun un mic exercitiu, daca doriti sa participati, bineinteles.

Peste tot lumea va intreaba trei motive pentru care sau pentru care NU. Vi se fac topuri de cele mai zece orice, o suta cele mai nu stiu ce, o suta unu motive pentru care nu mai conteaza ce. Cinci pro si cinci contra apropo de orice. Cifre din acelea ca in basme, trei, cinci, sapte, noua. Eu va propun o alta cifra, PATRU. Sau 4. Scrieti-mi patru motive prin care ati descrie voi Romanica. Din orice punct de vedere vreti voi, cum vreti voi, injuraturi free, faceti-va de cap.

Si am sa incep eu ca sa fie totul in regula:

1. Romania e tara in care mi-am facut prima data laba, acum vreo opt-noua ani! Care rade sau care nu mai stiu ce zice, sa-si aduca aminte ce a facut azi dimineata sau aseara tarziu.
2. Romania e tara in care Libertatea e cel mai bine vandut ziar, dar pe de alta parte, Timisoara a fost primul oras din Europa cu iluminat public stradal.
3. Romania e tara in care esti intotdeauna vinovat ca mori, iar mortul e intotdeauna vinovat.
4. Romania e tara unde, daca nu stii maghiara, e posibil sa nu ti se dea paine la alimentara.

In primul rand, m-am trezit gay!!!

Aseara, pana tarziu, am reusit sa instalez cel mai bun Windows din viata mea, cel putin pana acum. Brici! Mi-era putina ciuda ca nu era pe calculatorul meu, dar eram mandru ca beneficiarul ma va aprecia. Asta conta. Asadar, stingerea pe la trei de dimineata, scularea la sase. Prelungiri… Cam pana pe la sapte fara un sfert. Dupa care, diverse prin Iasi. Umbla de colo-colo. Intr-un final, am ajuns inapoi acasa, in scumpu-mi orasel de provincie crunta.

Mi se inchideau ochii, dar nu voiam sa dorm prea mult. Asa ca, pentru probabil prima data in viata ei, combina mea muzicala a fost aleasa ca alarma. Nici nu stiam foarte clar ce trebuie sa fac sa o setez. Am facut-o pe ghicite si pe ce mai stiam de la alte sisteme audio de genul. InfoPro, ora 13:00, volum 25 (din 40). Si somn…

Nu mai retin ce am visat, dar sigur am visat ceva. Nu m-am invatat nici pana acum sa nu belesc ochii pe geam cand ies din somn, cica fug visele. Se pare ca iarasi mi-am reconfirmat chestia asta. Cert e ca, din boxe se auzea…

Karma karma karma karma karma chameleon
You come and go
You come and go
Loving would be easy if your colors were like my dream
Red, gold and green
Red, gold and green

…Fiecare familie a celor decedati va primi ajutor financiar in valoare de 10,000 de lei vechi, iar familiile celor raniti de, respectiv, 5000 de lei vechi!

Noroc ca am doişpe clase si m-am prins de mamaliga aleia. Era chiar ca-n bancurile cu prosti. Imi si imaginam cum alegea Tări (care apropo, cica divorteaza de bunatatea aia de nevasta-sa. MUICAAA!) metoda de plata: doua monede de 5? O banconta verde si stralucitoare? Sau in cupoane la fondul Proprietatea?

Strict pentru hirlauani…

Cum stii daca cineva e nou in Hirlau, sau in trecere?
Raspuns: Intra la fast-foodul de langa Hotel!

Nu sunt un mancacios. E drept ca-mi place sa gatesc, nu ma dau in laturi sa gust diverse dar nu traiesc neaparat ca sa mananc. De fapt, de vreo saptamana si jumatate, am trecut pe un regim mai sanatos. Ma intepa ficatul mai rau ca niciodata. Asa ca am zis stop la multe si start la unele. Ca si curiozitate, azi am mancat doua mere rase cu doi biscuiti, ca un copil, si doua ochiuri in apa. Si ma simt foarte bine…

Insa, cateodata, ma intristez foarte tare din cauza mancarii. Nu ma intristez cand sunt un idiot si uit de ea pe foc si se arde. Sau se evapora. Imi aduc aminte ca cea mai misto faza s-a intamplat pe la inceputul anului acesta cand, din pofta de salata de cartofi, mi-am pus cativa la fiert in apa, intregi si in coaja. Bineinteles ca am uitat de ei, apa s-a evaporat, oala emailata s-a facut neagra ca cioara si cartofii mei s-au ars. Erau si ultimii…

Nu ma intristez nici cand nu iese buna. Din contra, imi dau doua palme, revizuiesc tot procesul si invat tocmai ca sa nu se mai intample si data viitoare. Sa nu ma contrazica nimeni, orice “bucatar” are greselile sale. Asa cum cei mai buni bucatari sunt barbatii…

Cel mai rau ma intristez cand se termina mancarea…

Zilele trecute aveam un iaurt si, pe masura ce luam cate-o lingurita din el, sau doua, nivelul scadea. Si scadea, si scadea pana cand am inceput sa vad fundul paharului aluia de plastic… Si-mi dau seama ca, de acum incolo, dupa oricare lingurita poate aparea apusul a ceea ce era, candva, un plin recipient cu o pasta delicioasa!

In momentele acelea iti doresti sa se intample doua lucruri: fie sa mai ai unul la indemana, in frigider sau langa tine pe masa, fie sa te saturi. Dar nu te saturi, de moment ce te deprima capatul… Nu stiam ce sa fac! Mai era si de fructe de padure, era foarte bun. Era cel mai bun iaurt pe care-l savurasem vreodata! Il nimerisem si cu o gramada de bucati de fructe din acelea. Ma apucase disperarea. Soarta se juca cu mine, la televizor se derula o reclama exact la iaurtul din mana mea! Ce e asta, ma? O gluma proasta intr-o zi confuza?!

Iaurtul meu era aproape gata iar eu de departe nesatul! Ce moment stresant: daca luam in continuare lingurite de iaurt, imi satisfaceam placerea dar disperarea crestea in intensitate. Daca ma opream, aveam timp sa discern si sa rezolv in vreun fel situatia, dar glandele mele salivare isi faceau de cap mai rau ca niciodata! Ma uit inspre tavan si intreb, in gand: ce sa fac, Doamne? Ajunsesem intr-o stare aproape deplorabila!

Situatia era clara, concluzia deloc. Alternativele putine. Dar intr-un final am hotarat sa procedez. Am sacrificat confortul meu pe un drum la magazin. Mi-am mai luat doua. Bineinteles ca unul zace si acum in frigider. Din cauza lui nu ma intristez. El e inca plin, nu se stie ce-o fi cand i-o veni si lui randul…