envi

de la capăt, cu alineat

Nu am lucrat pana acum. Nu am avut un job. O fi rusinos sau ba, putin imi pasa. O sa-mi croiesc eu drumu’ prin viata asa cum consider eu cel mai bine.

Pana la varsta mea, in principiu, am facut doar lucruri care mai degraba nu mi-au placut decat invers. Nu vorbesc aici de scoala, cel putin pana la finalul liceului. Au fost etape obligatorii in viata mea si trebuie sa recunosc ca, pe alocuri, au fost de departe cele mai placute.

Vorbesc de ceea ce s-a intamplat DUPA bacalaureat. Imi aduc aminte perfect vara aia din 2005. Habar nu aveam unde voiam sa merg mai departe. Facusem un profil de mate-info doar ca matematica stiam… hai sa zicem ca stiam sa socotesc si cateva matrici, iar informatica oarecum la fel. Ca orice student wannabe am inceput sa iau la rand fiecare facultate care, in principiu, era pe lista scurta.

Si aici a intervenit o greseala pe care acum o recomand nimanui sa nu o faca. N-am intrebat nicaieri si pe nimeni despre nimic! Ce credeti ca am ales in final? Bineinteles ca FEAA (Facultatea de Economie si Adiminstrare a Afacerilor din Iasi). Nicio problema, aceasta facultate ofera cam cea mai larga arie de selectie apropo de specializarile pe care le poti urma deci undeva ar fi trebuit sa imi gasesc si eu un loc. Viitorul suna oarecum intortocheat dar binisor…

Fals! In primul an mai degraba am dat cu capu’ de pragul de sus decat altceva. Si asta pentru ca nu-mi placea nimic. Sa nu ma intelegeti gresit, nu fac pe mofturosul si nici nu se pune problema ca nu am incercat, dar, ca si exemplu, am trecut de Bazele(!!!!) Contabilitatii din a patra incercare! In fine…

A trecut primul an si urma sa ne alegem specializarile. Mi-am zis ca aici se incheie orice sinonim cu aiurea si incepe ceva nou. M-am dus la Marketing. Sofisticat, de viitor, new age, ala bala portocala. Iarasi nu am intrebat pe nimeni nimic! Drept urmare, o noua greseala, un nou domeniu care nu-mi starnea placerea de a studia, de a lucra in el. Nu stiu exact ce se intamplase, cert e ca ajunsesem in momentul in care ajungeam la facultate si, de o oarecare sila, preferam sa ma intorc inapoi acasa decat sa treg pragul.

Spuneti-i alintatura, spuneti-i moft, ba chiar puteti sa-i spuneti si lene si delasare. Ideea de baza este ca nu mi-a placut si nu-mi place absolut deloc ceea ce am facut pana acum dpdv intelectual, dupa terminarea liceului. Dorinta a fost, incercari, destule, cei din jurul meu o pot confirma. De ce nu a functionat mai departe?

Practic, va intreb… Cat conteaza factorul “a placea” in desfasurarea activitatilor de genul acesta: facultate, job etc ?


Etichete: , , , , ,
November - 13 - 2008
categories: Uncategorized

E noapte… E cam trei si jumatate. Nu m-am invatat minte nici acum! Ce dracu’ sunt asa de prost?! Doar te invata maica-ta de mic: sa nu vorbesti cu strainii, sa iei note mari si sa nu umbli noaptea tarziu singur.

Mai ales ca nu cunosc deloc zona asta. Si e si frig. Frig taica! Cu ceata. Ma incearca doua sentimente. In primul rand mi-e dor de laserele alea obosite care le luai pe 75 de mii de le consignatie. Se vad tare misto in ceata! Pe de alta parte, ma simt ca-ntr-un horror ieftin. Ceata deansa, lumini difuze, caini care urla in background si bineinteles ca nu vad la mai mult de cinci metri in fata!

Deodata, in zare, ceva straluceste. Tehnic vorbind, am incetinit pasul, desi corpul meu voia sa ma opreasca de tot. Mi-am zis ca daca ma opresc inseamna ca mi-e frica si cine-o sta in spatele stralucirii aleia ma sfasaie cu totul! E un pescar. Are de toate cu el, undita si ghiozdan, fes si haine groase, bocanci… Bea dintr-o sticla. E OK, aia stralucea! Bea din sticla aia parca se bea pe el insusi. Se uita lung la mine, il vad cu coada ochiului… Eu nu stiu decat ca vreau sa ajung intr-un taxi sa fug la mine acasa. Nu de alta, dar mi-e frig… Cel putin asta imi doream sa fie motivul.

Pe partea ailalta de bulevard, si mai multi oameni. Bai ce face toata lumea la patru de dimineata?! Hai ca asta era pescar, dar voi?! Atarnati si voi in noapte ca frunzele de-un copac. Ma gandesc ca o fi sambata si clubberii mei ies acum si se duc la culcare, dar astia erau omuleti simpli. Nici pe departe iesiti din discoteca… Or fi lucrand la RATP, ce-i drept, ca mergeau in directia depoului acela pe care-l cunosc si eu. E cam la mama naibii dar ei sunt vreo patru, nu-i doare nimic. Pe mine da, toate! Te uiti la ei, zici ca-s un mic roi de albine: se misca repede, scot multi decibeli dar nu intelegi nimic din ce zic, calca apasat…
Eu, pe de alta parte, ma simt singur. E si noapte si toate-s si mai dificile. Ma simt singur si as vrea pe cineva. In stanga mea, in dreapta mea, doar sa fie la acelasi nivel cu mine. Deocamdata, din toate partile, imi sopteste singuratatea. Si daca nu tace naibii o data s-ar putea sa iau niste masuri drastice! Tacusera cainii, trecusem teafar de pescarul misterios care disparuse deja in ceata si sa nu ma lase in pace o tampita?!

I’m feeling frantic all by myself!
Incepusem sa delirez, imi spuneam fraze in gand, in engleza. Daca vorbeam in limba-mi materna ma prindeam prea repede ca sunt tot eu! Macar asa am impresia ca e altcineva… Imi ies din minti! Bai unde-s masinile alea galbene?! Merg de mai bine de douazeci si trei de minute si niciuna nicaieri? Nu-i nimic, trag aer in piept… pardon, trag o gura de ceata in piept si nu recurg la masuri extreme. Imi sta bine telefonul in buzunar, in cartierul asta si cainii ti l-ar fura!
Si in sfarsit… De undeva de departe vad o luminita verde aidoma alora de pe bornele de taxi! NO FAST MOVES! zice englezu’… Nici nu ma gandesc, ii raspund in timp ce-mi masuram pasii pana acolo…


In Podu Ros la Garibaldi, va rog!


Etichete: , ,
November - 12 - 2008
categories: Uncategorized

Hai, sa te vad cum dansezi pe asta dupa atata Thievery Corporation!

Dar tu, Ada? :)


Thanx roxid

Etichete: ,
November - 12 - 2008
categories: Uncategorized

Mi-au venit banii punctele pe FunGift! 50.

Daca nu v-ati dat seama deja, la vremea lui a existat un articol inscris la un concurs organizat de site-ul cu pricina. Acum doua zile mi-a venit si rasplata pentru el. Primul lucru “material” castigat de pe urma astui blog. Putin dar existent…


Thanx!


Etichete: , , ,
November - 12 - 2008
categories: Uncategorized

Se intampla o chestie interesanta…

Observ, cu bucurie, ca traficul pe blogul meu creste. Incet si sigur! Pe de alta parte, observati ca nu posed nici macar adsense iar posturile mele nu sunt, nici pe departe, create in scopul de a atrage trafic prin metode altfel decat normale si cinstite.

Am dat drumul la blog fara un motiv anume si il continui din pasiune si pentru un mod de a-mi umple un oarecare cam mult timp liber. Insa constat ceva pe langa toate astea…

In ciuda unui trafic mai consistent si a unei medii de timp petrecut pe site din ce in ce mai mare, toata lumea imi lasa comentariile pe… messenger! De ce? Nu de aia exista formularul de comentarii?

Nu ma intelegeti gresit, nu sufar de frustrarea sindromul celui cu 0 comentarii post dupa post. Nu am blog ca sa fiu exclusiv comentat si nici ca sa scot ceva anume din el, iar traficul generat ma intereseaza doar ca si curiozitate. Nu ma astept ca dupa cinci saptamani de blog sa bubuie toate statisticile. Insa nu pricep de ce lumea s-ar sfii sa scrie aici ceea ce ORICUM imi scrie pe messenger! E doar o… intrebare!


Etichete: , ,
November - 12 - 2008
categories: Uncategorized

Si inchei ziua de unşpe cu un banc…

Un terorist intra intr-un petshop la parterul unui zgarie nori si striga:
- Am o bomba, in 30 de secunde sa fiti toti afara!
La care, din fundul magazinului, o broasca testoasa tipa inapoi:
- BAH, mare bulangiu esti, bah!



Multumesc Ciupercutzei
Preluat de pe DeCe?


Etichete:
November - 11 - 2008
categories: Uncategorized

Sunt mare fan pitzipoanca! Poate chiar mai mult decat cocalari, desi si acolo gasesti uneori “neste” chestii si “neste” treburi de mintea-ti sta intr-un loc. De BadPitzi si celalalt blog am auzit oarecum mai tarziu. Nu am fost tocmai soim al patriei incat sa ma intereseze cine era, en detail, omul din spatele site-ului din ce in ce mai celebru.

Astazi dimineata insa, am vazut primul interviu cu madam care este in spatele celor doua bloguri. Chiar asteptam sa apara un upload cu acest mic moment destul de important pentru lumea blogurilor romanesti.

Ideea care e: de la nimic poti ajunge departe. Cititi si parerea lui Etherfast despre chestia asta, este mult mai completa decat ceea ce cred eu. Oricum, asemeni tipului care a castigat finala la FIFA pe calculator, asemeni celor care traiesc din bloguri ivite peste noapte si tratate cu pasiune, iata un nou exemplu de lucruri oarecum blamate de majoritatea lumii inconjuratoare dar care ajung sa “bubuie” la un moment dat in adevarate cariere, positive stuff si branduri inconfundabile. Ma inclin…

Pitzi


Etichete: , , , ,
November - 11 - 2008
categories: Uncategorized