envi

Ne apropiem de 20 decembrie si deja mancam acelasi cacat pe care-l mancam de aproape la fel de multi ani cati am eu. Si am destui… Continue reading »

Bai, sper ca v-a trecut toata imputeala cu alegerile, da? Sper ca v-au trecut numaratorile, bucuriile sau “tristeturile”, remuscarile si alte rahaturi. E timpul ca viata noastra neschimbata sa mearga mai departe, da? Bun, atunci hai sa va propun, in forma concreta a primului guest post pe blogul meu – articol oferit de-o amiga cibernauta, Luana – un alt punct de vedere asupra a modului in care e perceput politicianul roman de catre sectiunea mai tanara a publicului spectator la pseudo-politica de foarte prost gust ce se desfasoara doar pe ecran, din pacate. Lectura placuta…

La 22 de ani am reusit sa ma satur de tot ceea ce tine de subiectul politica, si totusi e un aspect al vietii din tara asta minunata pe care nu pot sa il ignor de tot. Sa fim consecventi cu imaginea ei de curva: iti repugna, dar totusi te uiti la ea cand treci peste vreun pod.

Repulsia a durat pana cand mi-am dat seama in cine se regaseste de fapt politicianul generic, probabil universal valabil, moment in care am inceput sa rad isteric; ce Caragiale, domle…

Saptamana trecuta incercam sa fac un portret al omului care vrea sa devina presedinte. Adica, presedintele unei TARI! Voi va puteti imagina in postura asta? D’apai sa va apucati de campanie, iesit pe la TV, sa va puneti mutra pe afise cat un bloc unde sa va circule un lift prin nas+creier? Pana la urma am ajuns la concluzia ca acest portret exista, si inca foarte bine reprezentat. Continue reading »

In primul rand, o definitie din cartea de capatai:

SARCÁSM, sarcasme, s.n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruțătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus.

Prima idee care-mi vine minte e ca sarcasmul e folosit ca o metoda de a-ti expune exact ceea ce gandesti, avand totusi, daca e nevoie, alibiul faptul ca “am fost… sarcastic”(un fel de “glumeam”) Asadar, teoretic, e o metoda defensiva, in sensul ca putem spune ce vrem, ascunzandu-ne sub mantaua acestui procedeu. Omul se supara foarte repede atunci cand i se spun lucruri dure si crude, chit ca ele sunt adevarate. Asa ca luam frumos ceea ce vrem sa spunem, ii conferim un ton aidoma unui ranjet pe fata, il spunem si, in caz de avarie, luam frumos pozitia omului sarcastic, invaluind toata treaba c-un aer de “mai putin jignitor” decat suna. Un fel de agresivitate pasiva care inteapa mai putin. Continue reading »

Habar nu am ce e aia, cred. Toata lumea imi explica faptul ca mi-am ratat existenta si am facut degeaba umbra macadamului daca n-am intalnit chestia asta. Ca am scapat ce-i mai misto. Ma rog, majoritatea se trezesc sa-mi fie si intelepti shaolini si sa-mi spuna una din doua variante: esti tanar, ai inca timp sau celebra vei sti cu siguranta atunci cand o vei intalni. Ca pe mine ma apuca rasul la fiecare din ele, asta e alta idee.

De mila n-am nevoie, asta e clar. Desi e misto uneori sa starnesti mila in vreo naiva feminina, in principiu nu-mi trebuie. Pe de alta parte, cu incurajarile de catifea nu prea am ce face. Personal consider ca iubirea adevarata ar trebui sa existe dar termenul in sine, locutiunea, e foarte tampita. As zice ca e mai degraba de modul in care se dezvolta o relatie in doi, puterea legaturii si alte rahaturi din astea. Adica, hai sa si gandim putin: exista iubire falsa?

Apropo, care e opusul iubirii adevarate? Pentru ca, din cate vad eu cel putin, exista tot felul de iubiri si doar unele sunt adevarate, deci restul ce sunt? False, naive, superficiale, aducatoare-in-pat? La cate pareri eminesciene am tot auzit despre iubire, care mai de care pline de epitete hiperbolice si atribute adjectivale interminabile ca si cantatitate dar si forta, as putea sa-mi inchipui ca opusul iubirii adevarate e o ura din aia din toate maruntaiele. Sa nu poti nici macar sa rostesti numele cuiva, sau cum?! Si-as mai aduce in discutie si toate legendele alea urbane cum ca iubirea adevarata e atunci cand,de exemplu, la o prima intalnire, dupa ce-i deschizi usa femeii sa intre in masina, ea se intinde si-ti descuie si tie siguranta de la portiera ta(faza vazuta in A Bronx Tale); asa ca as putea intelege ca orice gest viceversa e o dovada ca ea nu vrea decat sa nu mearga pe jos pana acasa?!

Chiar sunt curios care-i antonimul iubirii adevarate…

Citeam recent, imi scapa unde, ca Vaticanul a adaugat in lista lor muzicala de pe MySpace piesa Changes a lui 2Pac. Intrasem, deci, sa vad daca e adevarat. Si este… Continue reading »

Prolog: Nu-mi place Dono; il consider insipid, banal si un nene care manevreaza sute de cuvinte in expresii fara substanta doar pentru a crea efect de umezeala pizdica. Daca stii cuvinte, nu inseamna ca esti scriitor! Mai departe prindeti voi ideea…

Nici vorba sa mai poti dormi pe lumea asta. Sau in lumea asta… New York-ul e orasul care nu doarme niciodata?! Atunci ar trebui sa ma prezint tututor drept New York de-acum incolo. Mi-e greu sa ma dau jos din pat. Am gasit cu greu iesirea. Nu-mi amintesc prea multe de noaptea trecuta. Afara e ceata iar pe cer e luna plina. Misto vreme! Nu vad bine cladirea in care candva era un magazine universal, o productie a unei perioade care se baza pe republica, pe socialism, pe mult rosu. Ce culoare infecta! Ce culoare infecta a carui singur scop e sa evidentieze greseala… Ce plina de rosu mi-e viata! Si n-am fost securist…

Imi aprind o tigara desi, pentru cei din jur, nu mai fumez de vreo trei luni de zile. Cat o vacanta de vara pentr-un licean excitat de simpla perspectiva atingerii unui san. De femeie, evident… E misto sa fumezi cand afara e ceata, iti vezi cu greu fumul si-ti da impresia ca nu-l mai scoti niciodata din si-asa infectatii tai plamani din care scuipi numai prostii. Si da, va veni si ziua cand o vei face efectiv, la propriu, pe bune, palpabil as putea spune, de-ar fi sa-mi exercit putin exces de zel. Oare ce-ar zice toti astia pe care eu ii cunosc si care, la randul lor, chiar cred ca ma cunosc pe mine daca le-as spune ca-s la fel de fumator ca-n august, cand am spus STOP!, fumand o ultima pipa cu tutun? Nu-mi pasa. Daca mi-ar fi pasat, nu m-as fi ascuns…

Si totusi, ce naiba s-a intamplat aseara?

Plescai de doua ori din limba si-mi dau seama ca n-am baut nimic. Gura-mi miroase a somn cu putina tigara proaspat aprinsa. Nici bautura, nici puta de fetita, nimic inspaimantator. Si totusi ma doare capul… O fi de la ceata?! Ce se intampla daca inhalezi ceata? E nociva? Stiam ca mucegaiul face rau si ala tot din familia umezelilor provine, nu? Saracele femei, oare ele cum rezista? Apropo, o mai stiti pe aia din South Park? “Nu pot sa cred intr-un organism care sangereaza cate-o saptamana pe luna si nu moare.”

Nu-mi prea pasa ca nu pot dormi noptile. Romania e o tara in care poti trai excelent daca dormi ziua. De pierdut nu pierzi mare lucru, s-ar putea chiar sa castigi avand in vedere ceea ce poti pati cand soarele-i infipt in partea asta de planeta. Imi aduc aminte cum ma mintea maica-mea cand eram mic si plangeam ca a disparut soarele: a plecat in America! Iar eu exclamam ca, atunci cand voi fi mare, vreau sa ma fac Soare si sa vad toata lumea. Acum nu-s foarte departe de ideea asta, doar ca nu m-as mai intoarce.

Epilog: Bai, si totusi ce dracu’ s-a intamplat aseara??? Aaaah, stiu… Niste diaspora, care nu se mai intoarce vreodata p-aici, mi-a omorat ultimii ani din douazecii mei care nu se mai intorc. Voi avea undeva pe la 28 si, cu putin noroc, ori nu voi mai fi pe-aici, ori voi fi deja mort. Una din ele e imperativa acum, multumesc!

N-as fi scapat eu prilejul de-a scrie ceva electoraloid. Asa, de jumatatea zilei de vot, ca tot nu se schimba mare lucru. Delectati-va, injurati, aprobati, dati-mi pumni in gura, toate acolo in deplasare.