envi

de la capăt, cu alineat

Fusai la vot! Ma simt implinit dpdv cetatenesc, ma simt puternic pentru ca voi putea comenta rezultatul. Prostii… Am fost sa cotizez la prezenta; sa ne traiasca Ninel Potarca, el cu a sa busola e singurul care ne va putea scoate din rahat. Ma rog…

Am cules si eu trei chestii despre votul de azi. Pe scurt, zau:

  • Am fost la vot cu un amigo, coleg de strada si deci coleg de sectie. Vorba aia, la vot te duci ca la chermeza, nu singur! Am intrat, ne-am scos buletinele si asteptam sa ni se spuna incotro s-o apucam sa primim niste hartie d-aia reciclata si-o stampila cu TATOV. Faza zilei insa a patit-o prietenu’ de votare: jandarmul de la intrare, acest ninja al neamului, protector al urnei si soim al patriei in slujba corectidunii, il intreaba pe amigo: Dar tu, tu ce cauti aici?! Vorba aia, omul era la o sectie de votare, in zi de vot si cu buletinul in mana, nu cred c-ar fi inspirat faptul ca venise sa-si faca rata la o masina de spalat cu bule de aer. Chiar imi pare rau ca nu i-a raspuns asa, ar fi fost culeanu, zic eu…
  • Apropo, pentru ca astia care nu voteaza acolo unde sunt trecuti pe liste, de unde stiu eu ca nu voteaza cineva in locul sau?! La urma urmei, nu e ca si cum confirmarea prezentei se face cu amprenta digitala sau cu scanarea pupilei. Mi-ar placea o lege prin care, ca la locale, sa fii obligat sa votezi acolo unde domiciliezi. Ca de un alt sistem de confirmare, mi-e inca greu sa si sper, daramite sa-l cred a putea fi efectiv implementat…
  • Referendumul asta, un mare rahat fara sens…

Etichete: , , , ,
envi on November - 22 - 2009
categories: personal, politica

Cred ca sunt intarziat. Scriu marti despre ce am vazut luni si despre ce as fi putut sa scriu tot luni. Luni, adica 5 ianuarie, prima zi de luni din noul an. 

Sinonimele ei? Muncile s-au reluat, scolile la fel, concediile sunt gata, jos cu burtile de porcarii de dupa sarbatori! E bizar pana si pentru cei care nu sunt implicati in niciuna din cele doua, recte eu, sa dai nas in nas cu o zi de luni foarte speciala.

De stiut nu mai stiu cum e de un an de zile, cum miroase prima luni din an. Insa imi aduc aminte cum era. Suna ceasul si nu ca iti suna cu 4-5 ore inainte decat o facea in vacanta, ci doar suna, sa auzea. Cat de enervanta e duminica dinaintea ei, caci are si ea un sfarsit si in momentul in care te-ai bagat in bat, s-a dus de tot, te trezesti… luni.

Nu stiu daca mi-as fi dat foarte bine seama ca e luni, 5 ianuarie, zi de munca/scoala, daca nu ar fi exista Yahoo! Messenger. (Aici, tovarasa Ciupercutza isi va da seama ca i-am şutit o bucatica de idee. Pare rau, te-am avertizat ca aveam in plan :) ) De ce? Simplu, lista de contacte era mai plina ca niciodata ieri dupa-amiaza si aseara. Lume, multa lume, majoritatea cu avatare de la Revelion. Fiecare cu cate-un status mai a lehamite sau, dimpotriva, parca gata de lupta cu noul an muncitoresc. Imi pare rau ca nu am fost pe faza sa fi facut o poza pe 1 dimineata, pe la ora 12, cand pur si simplu nici firmele de taxi nu mai erau online. Daca m-as fi pus pe invisible, pentru ca da, sunt si eu unul din cei cu propriul id in lista, as fi avut posibilitatea sa-mi pastrez ca suvenir lista mea de o suta si vreo douazeci de contacte… toate offline. Straniu moment, macar l-am retinut. Pacat ca nu si pozat…

Acum e deja marti dupa-amiaza spre seara. Teoretic, pentru majoritatea s-a incheiat pana si a doua zi a saptamanii obisnuite. Insa, functionand pe principiul “Niciodata nu e prea tarziu” dar si pe cel care spune ca “Mai bine mai tarziu decat niciodata”, basically cam acelasi lucru intr-o alta ordine, am sa va intreb acum: cum fu ieri?


Etichete: ,
envi on January - 6 - 2009
categories: Uncategorized
Tags: ,

Daca e sa ma gandesc la ce am facut aseara, cu ocaziunea treceri dintr-un an in celalalt, pe de-o parte sunt mandru, pe de alta parte ma gandesc foarte serios ca nu mai vreau sa mai ies din casa in viata mea, in special de rusine.

Sunt fericit pentru ca, la inceputul zilei, noaptea de revelion urma sa fie un magistral epic fail. Niciun plan, nicio speranta, nema perspective si, mai ales, senzatia aia cretina pe care o ai cand vezi ca toti in jurul tau se descurca iar tu, aparent, vei sta cu televizorul in brate, cu mancare in farfurie si vei adormi pe la ora doua, cel tarziu. Fals!

Dintr-una intr-alta, s-a pus de-o petrecere absolut spontana la un prieten acasa. Cred ca am fost vreo zece oameni, sau mai mult, cert e insa ca a fost fabulos. Am fost alaturi de oameni care-mi sunt prieteni sau simpli apropiati si cu care am procedat la una din cele mai nebune petreceri la care am fost direct implicat. Am baut ceva de speriat, am procedat si pe manele – lasati ipocrizia, fiecare ati dansat pe macar o manea in viata asta – imi pare rau ca n-am avut ilegalitati de pocnitori.

Partea putin mai tembela e ca am adunat atatia aburi in creier incat s-au intamplat si chestiuni mai… hai sa le spunem hazlii. Stiu ca am muscat din macadam de vreo doua ori, a doua oara direct in fund, placat fiind – el zice ca cica nu – de un amic. Eh, n-am sa fiu mincinos sa spun ca nu eram destul de afumat incat sa fiu sigur ca altfel as fi evitat caderile, dar fu Revelion :).

In al doilea rand, imi aduc aminte ca, in drum spre centrul oraselului unde trebuia sa vedem niste artificii, pe care insa eu nu le-am vazut deloc, uitand probabil sa ma uit la cer, primarul efectua numaratoarea inversa. Numaratoare pe care eu am luat la misto de tot. Imi aduc aminte ca omul spunea “8-7-6″ iar eu, ecoul suprem, numaram 2-0-minus 1″. Sper sa nu ma dea afara din oras, ca de auzit sigur m-a auzit :) Repet, fu Revelion, mi-am iesit din atributiuni mai rau decat in alte dati.

Voi ce-ati facut aseara?

LaterEdit: Va mai aduce aminte articoul asta? Eh, cam asta simt eu acum…


Etichete: , ,
envi on January - 1 - 2009
categories: Uncategorized

Un fel de SiMaiLaterEdit pentru articolul precedent:

Am primit o chestie misto de tot sub forma de mass de la un amic. Am zis ca nu se face s-o las sa lancezeasca in arhiva, mai ales ca suna foarte foarte bine si imi place mult. Hai, lasam si asta si mergem ca n-om sta cu blogu’ in brate de Revelion…

BOC BOC BOC LA USA TA , VREAU SA ITI UREZ CEVA: ITI DORESC SA FII NASTASE, SA AI MINIM 4 CASE, ITI DORESC SA FII VIDEANU, CA SA VINZI BORDURI TOT ANUL, SA FII MAI ISTET CA GEOANA, SI LA BANI PESTE PRIGOANA, SA BEI TUICA CU BUTOIU, CA NEA NICU VACAROIU, CA BASESCU BUN BARBAT, SI SA DORMI CU UDREA-N PAT, ASTA AM AVUT DE SPUS. LA MULTI ANI PAHARUL SUS!!!

Thanx Razvan


Etichete: , , , , , , , , ,
envi on December - 31 - 2008
categories: Uncategorized

Gata, e ultimul articol pe 2008!

In principiu, toata lumea isi face bilanturi, fie ele la vedere sau mai putin, adica in gand, dar ele exista in mintea oricui. Mai departe, aceiasi “toata lumea” isi face rezolutii de an nou, acele “de anul asta eu am sa …” si/sau “anul asta m-am hotarat sa…” si inca “anul asta e anul in care eu voi…”. In fine, fiecare cu formularile lui, cert e ca, desi nu-mi place sa fiu la fel ca toata lumea, nu am sa ma dezic de la regula si am sa incerc sa pun si eu pe pagina ce am patit si ce vreau sa patesc la anul.

Din start, vreau sa spun ca nu am sa trimit decat doua mesaje de an nou. Deja a inceput sa-mi zbarnaie rabla a mesaje cu imbratisari, sperante, iubiri si toate cele. Nu neaparat ca ma dezgusta, dar nu sunt fanul acestor sms-uri de tip mass si asta se stie.

Mai departe, nu am sa ma apuc sa clasific toate cele din 2008 ca la horoscop, adica bani, dragoste, familie si sanatate. Pana unde si gayness-eala asta?! Si nici nu am sa fac un rezumat pe fiecare luna din cele douăşpe ce-au trecut, pur si simplu pentru ca fie nu-mi mai aduc aminte, fie ma lungesc ca Pasarila din Harap-Alb si nu va citi nimeni retrospectiva anuala a unui anonim.

Ce pot sa spun insa e ca 2008 e pur si simplu cel mai prost an pe care l-am avut eu, din toti cei 22 la activ. Din toate punctele de vedere, ’08 m-a dat de pamant, fara mila si fara menajamente. A nu se intelege ca ma plang, desi probabil ca as avea dreptul daca as intra in detalii… detaliate. Nici nu am sa spun ca orice s-ar intampla in 2009, nu va putea intrece compilatia de necazuri din 2008 ca se stie regula aceea celebra, oricand se poate si mai rau de atat. Nu vreau sa tentez nicio karma, niciun destin si nici vreun spirit din jurul meu.

Imi aduc aminte ca, la capatul lui 2007 si al celui mai misto Revelion pe care l-am petrecut vreodata, imi spuneam in gand ca in 2008 vreau doar sa-mi dau licenta si sa termin ciclul de trei ani de facultate, sa-mi gasesc de munca tocmai pentru a nu avea impresia ca am cheltuit 16 ani de viata fara niciun rost, voiam – da, inca de pe atunci – ca urmatorul an nou sa-l petrec peste hotare si-mi doream ca totul sa fie in regula in viata de cuplu, avand in vedere unele probleme de atunci.

Pe scurt, niciuna din cele patru mici dorinte nu s-a implinit. Nu, nu ma voi ascunde dupa motive sa spun ca s-au jucat aia din cer cu mine si mi-au pus doar piedici pentru ca, intr-un procent suficient, este vina mea. Dar parca nici toate nu au mers in asa fel incat sa-mi dea speranta, curaj si vointa sa merg mai departe. Cu facultatea sunt inca in pom, din cate-mi dau seama sunt tot in Romania, iar de patru luni sunt si solo. Dorinte uriase si pretentioase nu am avut si se pare ca nici ala nu au tinut cu mine. Atat, alte detalii sunt de prisos… In plus, nu vreau sa ma apuc sa jignesc niste oameni din jurul meu cu care credeam ca sunt in relatii mai apropiate dar…

Din luna octombrie am dat drumul si la blog, lucru care s-a dovedit a fi benefic pana la urma. Mi-a ocupat mare parte din timpul liber si de rahat pe care l-am avut, am descoperit oameni noi, de toate felurile, am primit aprecieri si suturi in fund si, nu neaparat ca l-as trece la marile realizarii ale vietii mele, dar sunt multumit de el. E unul din lucrurile care sper sa continue la fel de bine si la anul, m-am atasat de el si sper sa nu se intample nimic ce sa opreasca entuziasmul asta ce pare ca nu se va estompa curand.

Daca e sa vreau ceva de la 2009, vreau doar sa atarn o data naibii porcaria aia de facultate care-mi sta pe cap si pe suflet mai mult decat e nevoie. Am prea multa constiinta si asta nu face deloc bine. As vrea sa mai reusesc sa scap de niste kilograme care-mi ofera niste stari foarte proaste, sa apuc sa merg cu avionul si sa fac in asa fel incat sa traiesc si eu senzatia primului salar. Atat, orice altceva nu are rost sa mentionez din simplul fapt ca ar reprezenta chestiuni ce nu tin numai de mine. E drept ca mi le doresc si pe acelea…

In final, am sa scriu aici ce am sa urez eu fiecarui omulet. Urare proprie, inventata de creierul cu care am produs si toate celelalte articole si comentarii din toate partile. Cu speranta ca ne vom citi si in 2009 in acelasi ritm, cu aceeasi placere si in mai multi, cat mai multi…

Sper ca 2009 sa-ti inlocuiasca cel mai bun an din viata ta!

LaterEdit: Multumesc 2008 pentru ca mi-ai dovedit ca nu orice despartire doare! Ca tu te evapori curand, pentru mine nu-i decat o binecuvantare, asa ca dispari! No regretz…


Etichete: , , , ,
envi on December - 31 - 2008
categories: Uncategorized

Da, asa e! Ne apucam sa numaram orele pana la capatul lui 2008. Mult nu mai e si am observat ca, odata cu faptul ca acus se evapora anul asta, toti au inceput cu rezolutii de sfarsit de an, cu bilanturi, retrospective si asa mai departe.

Eu nu am sa ma apuc sa scriu tot ce gandesc vis-a-vis de faptul ca-i gata anul intr-un singur articol din doua motive: o data ca ar fi un amalgam hidos de fapte total diferite si apoi pentru ca nici nu stiu exact ce as vrea sa scriu in asa fel incat postarea asta sa fie cea cu pricina.

Am sa incep, insa, cu o chestie foarte misto pe care am gasit-o acum vreo saptamana si ceva si care am tinut-o special pana in apropierea sfarsitului de an. E vorba de o colectie de poze, structurata in trei parti, care se numeste The Year 2008 in photographs. Aveti nitica rabdare si intrati sa le vedeti pe toate. Sunt realmente spectaculoase, excelente, magnifice si fabuloase!!!

Gata, stop cuvinte, procedam:

* partea intai
* partea a doua
* partea a treia


Etichete: , ,
envi on December - 29 - 2008
categories: Uncategorized