envi

M-am saturat de criza! M-au intoxicat cu totii! Pe orice blog, pe orice editie online de ziar, pe orice site al unui post de televiziune, oriunde gasim articole, pareri, editoriale si orice fel de informatii despre criza lu’ fish!

Am urmarit si eu, destul de mult la inceput, criza asta. Insa la modul in care e tratata peste tot, m-am plicitisit pur si simplu. Pai daca s-a ajuns la momentul in care, din orice interviu, putem extrage intrebarea “Si acum, cu criza mondiala, ce veti face?”. Pai, dupa parerea mea, asta e sinonima cu “Ce faceti de criza?”. Misto sfarsit de an o sa avem: Halloween, Criza Mondiala, Mihai si Gavril, Ziua Nationala etc. O sa incepem sa punem pe calendarul evenimentelor speciale ale ultimilor ani, pe langa eclipsa de soare, cutremurul din 2004 (parca) si bubuitura de la Mihailesti, criza mondiala. Eh uite ca nu mai pot eu de criza lor!

Insa, din ceea ce vad, cel mai potent efect al acestei crizute este, de fapt, aparitia a tot felul de omuleti, care mai de care mai specialist si mai analist si mai expert, care-si infing parerile prin tot felul de publicatii si televiziuni. De unele, ca un simplu om necunoscator si amator in probleme financiare, chiar imi vine sa plang de ras! Sunt un nimeni, dar imi permit sa rad de asa ceva pana mi-or crapa si glandele salivare:

BusinessMagazin: Te simteai motivat, nu?
Cristina Iancu: Foarte motivat si nu numai financiar. Pe Wall Street se lucreaza pentru bonusuri, nu pentru salarii. Salariul oricum nu-mi convine sa fie prea mare pentru ca nu-mi convine sa platesc prea multe taxe, dar bonusul e baza. Si asa a fost si la noi. Dar am fost foarte motivata si intelectual. Eu am considerat ca a fost un privilegiu sa ma invart printre cele mai luminate minti, oameni pe care, in alte circumstante, nu i-as fi intalnit niciodata. A fost foarte stimulant din punct de vedere intelectual.
Ne-am extins si in Londra si in Singapore. Eu ajunsesem sa zbor la Londra o data la doua saptamani si cand ti se da chestia asta si pe urma ti se ia, asa cum ne-a fost luata noua, peste noapte… (realmente, noi n-am putut sa credem nici in cele mai rele cosmaruri ca se va ajunge pana aici). A fost un soc pentru toti, pentru ca, imaginati-va, cum e sa te trezesti intr-o dimineata si sa nu mai fie cum a fost cu o zi in urma. Ti s-a luat tot: cariera, bani, viata sociala, tot. Sunt oameni care au avut caderi nervoase, eu am ales sa plec si sa vin in Romania pentru ca trebuia sa plec de acolo.

Cine este Cristina Iancu… imi pasa prea putin! Ce zice madam Cristina Iancu este “exceptional” si gasiti totul aici. In mod normal nu am rabdare sa citesc articole atat de lungi, dar aici e chiar amuzant si recomand oricui are cateva minute in plus!

P.S.: Eu, de criza, ma râd! Tu?

LaterEdit: Abia astept “filmul realizat dupa o poveste reala in urma crizei mondiale din 2008 (si probabil si 2009)” cu vreun wallstreet-eist de asta caruia, a doua zi dimineata, i-au disparut banii, cariera, viata sociala etc, a picat in depresie si a facut ceva, nu stiu ce, demn de bagat intr-un film. Ca de exemplu, sa se fi angajat la BurgerKing unde colegii faceau misto de el ca, venit de pe Strada Zidului, a ajuns sa-ntoarca chiftele!

surse: zoso, businessmagazin

• Azi dimineata, dupa micul dejun, ma instalez comod in fata tv-ului tocmai pentru a permite caloriilor acumulate sa se depuna in voie. La un moment dat insa, intr-un promo la un serial autohton, aud o replica ce, probabil, ma va face sa rad (cel putin) toata ziua:
  

  “Auzi, asa esti tu urat de obicei, sau acum iti vine sa stranuti?”

• Din acest articol invatam doua lucruri: o data ca se reconfirma faptul ca marlania, prostia si dobitocenia poarta si costum, iar apoi ca, si asta e o axioma, intotdeauna cel ce se interpune intre doua parti care sunt angrenate intr-un conflict fizic iese cel mai rau batut! Batut sau… ma rog, iese cel mai rau. Pe incercate!
• M-am hotarat sa incerc, anul asta, sa-mi rezerv brad de Craciun. Oare e posibil? In sensul ca as vrea sa ma duc frumos la padurar, sa-l rog sa-mi faca un gardulet de vreo 30 de centimetri in jurul bradului pe care-l voi alege, sa aiba grija sa nu-l taie nimeni, sa-l ude etc, iar la iarna sa ma duc sa mi-l iau. Cu siguranta toata treaba asta m-ar costa mai putin decat pretul bradutului meu in perioada aia.
• Daca tot vorbim de afaceri… Ma gandeam sa fac o “manarie”: astept sa se ieftineasca euro, cam pana cand ajunge pe la un treijpatru de mii si in momentu’ ala cumpar cartele de reincarcare la orice fel de operator. Apoi, linistit, astept sa creasca euro la loc si vand cartelele alea ceva mai “ieftior” decat la taraba. Hai ca un profit tot scot, nu? Macar de un… profit-erol?!