envi

Pentru ca ma mananca palma s-o scriu de multisor si pentru ca e si o subtilitate magistrala, dar abia acum m-am hotarat ca e chiar bine s-o zic:

Nu ti-l doresti, dar candva il vei pretui… Un necaz care nu te omoara, pe langa ca te face mai puternic, mai are o calitate: iti arata exact cati si mai ales ce oameni ai langa tine.

Ma rog, de obicei informatia asta te socheaza si te indurereaza, dar in timp iti dai seama ca e mai bine asa. Deci, cu alte cuvinte, iti vei da seama ca un necaz iti poate face si bine. Ia ganditi-va bine daca n-aveti voi insiva exemple ce se incadreaza in ce rahat mananc eu aici. Vorba aia, fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani am eu grija… Mai tineti minte cand spuneam ca ar fi bine, uneori, sa poti sa te pui singur in niste situatii limita ca sa te poti trata din timp de sindromul prietenilor de carton?!

Fiind totusi parte componenta a tineretului patriei, mi-e greu uneori sa ma apuc sa critic public vizibilele caracteristici negative ale majoritatii. Repet, majoritatii, nu toti. Neindemanare, amatorism, je m’en fiche-ism si, in final si pe alocuri, chiar prostie. Ce e si mai trist e atunci cand te mira ca dai peste un copilas care chiar articuleaza corect, caruia ii pasa si de scoala, care stie ca ma-sa trudeste pentru banii lui din buzunar si care macar se preface silitor si interesat. Ma rog, si doua oarecare la intamplare si tot e in regula, nu? Adica deh, la urma urmei asta-i realitatea: normalul mira la noi in tara, din pacate…

Stand astazi in fata blocului, ca tot spuneam ca mi-e greu sa critic tineretul tarii cand eu pierd timpul pe la bloc intr-un mijloc de zi de miercuri, mi-a fost sa dau, repede precum fulgerul, peste o mostra de tinerete poate chiar capabila, macar la prima impresie. O fatuca, a carei varsta garantez ca n-avea cum sa fie trecuta de 14 ani, discuta cu una din cele doua prietene care o incadrau. La un moment dat, ea ii adreseaza o replica care, personal, mi s-a parut excelenta:

Eu, cand vorbesc, de obicei am un scop; tu, cand vorbesti, o faci doar ca sa nu adormi, intelegi?! Deci…

Frumos, nu?

Ce pot sa zic, buna fraza! Autoritate, diferentiere, exprimare excelenta, constientizarea propriilor forte care o puneau intr-o pozitie mai buna fata de un alt individ. Bravo, soro!!! In fine, nu ca a nu adormi nu ar fi un scop pentru care sa tot vorbesti, ca ma tot gandesc la aia pe care-i tii de vorba la volan sa n-adoarma si s-ajungi intreg acasa, dar poate uneori e mai bine sa dormi, sa te odihnesti si sa nu mananci rahat. Vorbeste c-un scop si cu un sens, parol! Tineret, pe alocuri, mandria tarii!

…prostii despre femei, ca eu si-asa nu ma pricep deloc la ele. :)

• Intotdeauna o femeie necasatorita isi va baza judecata apropo de barbati, in general, in functie de starea ei “civila”.
• O femeie care-si ascunde chipul in poze isi adora corpul. Cea care-si arata mai degraba chipul si-l uraste. Femeia care se expune cu totul in poze e narcisista.
• Nu fumatul sau injuratul minimalizeaza feminitatea unei muieri, ci nestiinta de-a spala corect o haina.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale femeii – pentru rasa masculina – este aceea ca intotdeauna exista urmatoarea…

As fi trantit-o doar pe tuitar, dar in lipsa materialului care sa produca un articol colea frumos, dupa regulile si principiile care-l compun ca si, hai sa-i spunem, specie literara, m-am gandit ca elucubratiile mele nocturne, adesea blamate sau luate-n balon, isi merita un spatiu bine definit si cu proprietatea de-a ramane pururea si-n veci stampilate in arhiva unui blog mic, dar existent…

Nu sunt misogin, deloc. Va veti da seama ca, trecand peste impulsul de-a ma manji cu etichetele de superficial si magar, am suficienta dreptate. Acum intrebarea, pe langa cea ce reiese din citatul meu de “de sine dorit intelept” – asta ca sa nu dau satisfactie la chibiti si sa scriu “wannabe intelept” – e urmatoarea: invers e oare la fel de valabil? Da, stiu, barbatii vor raspunde intr-un fel, muierile intr-un altfel si uite asa dam peste una din zecile de mii de probleme fara rezolvare, intrucat depind de variabila individ… Dar macar de dragul polemicii, al flamei…

Niciodata o femeie nu va fi capat de linie in ciuda oricarui juramant, inel si asa mai departe. Orice s-ar spune si oricat s-ar explica si incerca a demonstra contrariul, practica si cotidianul ne explica intocmai ca acest fapt e o axioma. In codul genetic al barbatului, pe langa alte chestiuni ce-l definesc, exista si liniuta care spune clar: femeia e creata pentru a fi intotdeauna explorata, descoperita. Intelegeti?!

Si aproape ca as promite un butoi de 60 de litri de apa de ploaie pentru primul care-mi va explica mie cat sunt eu de frustrat si suferind…

Indecent de multa luma imbratiseaza caracterul anti-social pana la nivelul de doctrina agresiva, atunci cand vine vorba de interactiuni proaspete cu oameni noi. Interesant e ca, atunci cand acelasi lucru li se intampla lor, intr-o maniera mai mult sau mai putin asemanatoare cu tactica lor mizerabila, urla ca din gura de sarpe, pe bloguri, forumuri sau statusuri de messenger, ca Romania e o tara de rahat, plina de oameni de rahat si care nu merita personaje impecabile, aidoma lor.

Eu, mai ’09, dupa un ness si o portocala. Pe stomacul gol…

Unul din citatele mele preferate din momentele lui Jerry Seinfeld suna cam asa:

Nu inteleg cum o femeie este in stare sa ia un recipient cu ceara incinsa, sa si-o toarne pe maini si pe picioare, sa-si smulga astfel fire de par din radacini si totusi sa-i fie frica de un biet paianjen.

Iar un al doilea ar fi…

Oamenii care citesc tabloide merita sa fie mintiti.

Va las pe voi sa comentati, eu doar am vrut sa am cincizeci de articole pe luna asta :) Glumesc, e doar in proportie de 50% asta, insa ceea ce spune omuletul in niste sketch-uri de stand-up comedy, sunt adevarate mostre de aforisme care ar putea foarte usor fi puse la un loc cu spusele unor mari filosofi, ganditori si tot felul de din-astia.

• Azi dimineata, dupa micul dejun, ma instalez comod in fata tv-ului tocmai pentru a permite caloriilor acumulate sa se depuna in voie. La un moment dat insa, intr-un promo la un serial autohton, aud o replica ce, probabil, ma va face sa rad (cel putin) toata ziua:
  

  “Auzi, asa esti tu urat de obicei, sau acum iti vine sa stranuti?”

• Din acest articol invatam doua lucruri: o data ca se reconfirma faptul ca marlania, prostia si dobitocenia poarta si costum, iar apoi ca, si asta e o axioma, intotdeauna cel ce se interpune intre doua parti care sunt angrenate intr-un conflict fizic iese cel mai rau batut! Batut sau… ma rog, iese cel mai rau. Pe incercate!
• M-am hotarat sa incerc, anul asta, sa-mi rezerv brad de Craciun. Oare e posibil? In sensul ca as vrea sa ma duc frumos la padurar, sa-l rog sa-mi faca un gardulet de vreo 30 de centimetri in jurul bradului pe care-l voi alege, sa aiba grija sa nu-l taie nimeni, sa-l ude etc, iar la iarna sa ma duc sa mi-l iau. Cu siguranta toata treaba asta m-ar costa mai putin decat pretul bradutului meu in perioada aia.
• Daca tot vorbim de afaceri… Ma gandeam sa fac o “manarie”: astept sa se ieftineasca euro, cam pana cand ajunge pe la un treijpatru de mii si in momentu’ ala cumpar cartele de reincarcare la orice fel de operator. Apoi, linistit, astept sa creasca euro la loc si vand cartelele alea ceva mai “ieftior” decat la taraba. Hai ca un profit tot scot, nu? Macar de un… profit-erol?!