Eu beau! Vreti sa stiti si ce beau?!
Foarte bine, atunci multumiti-i lui Makavelis ca mi-a pasat aceasta leapsa, facandu-ne tuturor o placere: celor patru interesati de alcoolicul din mine pentru a deslusi misterele si mie pentru sansa de a scrie despre alcool!
Asadar, sa purcedem cu spor si gatul larg si insetat… Read the rest of this entry »
E criza frate!
E criza dar oricum noi tot bem. Si ce bem? Pai bem sampon, bere din aia la pet. E buna si aia, ai doua kile la pret de doua doze din aluminiu reciclat si reciclabil. Afacere buna, bisnita de scara blocului. In loc sa bei din metal cu fite, bei din butelie de plastic, berea tot aia e, credeti-ma.
Dar trebuie sa si mancam, din pacate. Si hai sa ne orientam sa mancam ceva ce merge pe langa bere. Sa nu uitam insa ca e criza, bani nu prea e, de la serviciu sta sa ne dea afara, ce castigam dam a doua zi inapoi, situatia nu-i roz. Si nici berea cu care trebuie sa imbinam minimul de aliment solid. Aia e galbuie, cam ca pisatul de hepatitizat ca stiu ca asa-mi spunea mama cand eram mic: daca ai pipilicul de culoarea berii, pai sa-mi spui ca s-ar putea sa cine stie ce mai ai pe la ficat! In fine, sa revenim: ce putem manca o data cu berea? Pai sa vedem… Read the rest of this entry »
… care bea bere! Pai de ce? Berea este o bautura alcoolica ca oricare alta. Cu ce este berea diferita fata de oricare alta bautura alcoolica care, teoretic si daca aplicam rationamentul, o femeie e absolut indreptatita sa o bea fara nicio problema, inclusiv priviri incrucisate. Nu as vrea sa gresesc, dar cred ca numai noi romanii avem fasoana asta cum ca berea in gura unei femei e dezgustatoare. O mizerie ieftina, priviti frumos la filme iar daca imi veti argumenta ca e fictiune, cand mai mergeti in strainatate, dati o raita printr-un bar de o minima calitate si veti vedea ca si femeile savureaza o bere. Nu vad nimic dezgustator in asta, excesul in general e o chestie suparatoare, pana si cel de cognac sau martini sau mai stiu eu ce fite partaite beau muierile de bulevard. Dar o bere… Pai o bere poate fi si terapie, uneori! Read the rest of this entry »
Si-mi zic, esti constient ca daca bei shot-ul asta de apa, te imbeti la loc, nu? Si am inceput sa iau cate 50, cate 50…
Dimineata, ametit ca dupa un K.O., aveam mancarimi pe gamba. Dau sa ma uit ce se petrece… Blugii mi-au epilat toata partea inferioara a intregului… apus. As putea, cu putina munca, sa fac o reclama la ciorapi de dama. Incercam sa-mi aduc aminte ce facusem cu o seara inainte…
Stiu ca veneau multe pahare. Nu apucam sa termin unul, ca altul aparea pe masa. Apoi lua directia sub masa. Stiu ca afara era noapte… Frig? Nu mai retin. Inseamna ca eram imbracat daca nu retin nimic drastic. Asta e bine!
Imi iau toata inima in toti dintii si ma ridic din pat. Apuc o foaie, un pix pe jumatate plin, pentru ca ma simteam ca un optimist incurabil, si incep sa scriu…
Hai sa traiesti, batrane! De la ultima mea spovedanie au trecut ani de zile. De la ultima cura de fructe si legume au trecut si mai multi. Am incercat, pe cuvant ca am incercat, iar tu stii asta. Am vrut sa iti ofer cate-un pomelo, un castravete sau ceva fara grasimi, dar trebuie sa intelegi ca sunt si eu om. Nu pot trai in penitenta si ghidat doar de principiile interdictiei. E momentul sa intelegi ca sunt si eu un om, o persoana. Cu nevoi…
Tu ce mai faci? Cu ce te mai lauzi?
Te-am auzit zbierand la mine aseara. Stiu, ai dreptate, am dat-o in bara inca o data. N-are sens nici macar sa mai caut vreo scuza. Stiu ca daca as fi in locul tau, as fi obosit deja de atatea si atatea certuri. Te si admir uneori cand vad cu cat stoicism suporti toate scuzele si lamentarile mele. Dar intelege-ma, nimic pe lume nu-mi poate crea orgasmul pe care mi-l oferi tu. Nu pot sa te jignesc punand in cuvinte ceea ce simt pentru tine. N-as putea sa mai calc un pas pe Pamantul asta fara tine.
Asa ca iti scriu acum sa te mai rog inca o data: lasa-ma si de data asta sa iti arat ca pot fi un om decent. Fie-ti mila si acum de un epic ratat al neamului meu. Nu-mi pasa ca ma injosesc si nu-mi pasa ca sunt la mila ta, imi pasa doar de noi. De NOI! Nu te pripi, adu-ti aminte de unde am plecat si ai incredere in mine. Impreuna putem sa depasim si treaba asta. Doar impreuna!
Te salut si te iubesc, scump ficat. Mai inteapa-ma, ca o merit, dar nu ma lasa in deriva. Mai avem multe de povestit muritorilor din jur. Yours, stapan’tu…
No, n-am murit. Nu, nici nu m-am lasat de tot de blog. Sunt doar in deplasare. Am lasat totul de izbeliste si am plecat…
Si uite asa, de duminica pana azi, n-am prestat. Sa fie totul si mai interesant, singura idee pe care o am e una rezultata dintr-o epica discutie intre amici despre patosul poporului romanesc in crearea rachiului.
Concluziile fura ceva de genul ca mi-e foarte ciuda ca fac, sau cel putin incerc sa fac, o facultate in timp ce un litru de tuica e 40 de RON. Patru su’ de mii!!! Si cum tuica se face literalmente din orice… Nu inteleg de ce-mi pierd timpul cu o facultate unde am platit cam vreo sase-sapte dacii vechi in taxe si ras-taxe, unde-mi iau crosee in ficat pana si de la ultimul asistent ce se considera ninjalaul suprem intr-o cladire de invatamant, printre studentii care sunt ca niste invatacei ce musai trebuie sa fie obedienti.
Fratele meu, pai tuica se face si din cacat. Daca nu-s agricultor in asa fel incat sa-mi produc alte resurse din care sa scot borhot, om posesor de procese biologice sunt CU SIGURANTA! Pastele ma-sii, ne apucam de pufoaica. Acum insa, am niste intrebari apropo de asta. Si as ruga cunoscatorii sa ma ajute sa deslusesc misterele…
Din ce fel de rahat e mai buna pufoaica, de om sau de animal? Daca de animal, care e cel mai recomandat? Cum si in ce si unde se depoziteaza resursa? De ce cantitate e nevoie pentru un kil de rachiu? E mai bun cel solid sau cel putin lichefiat? Iar intrebarea suprema… Eu am mai gustat o tuica, doua la viata mea. Lumea imi zicea din ce fel de fruct e si zau ca, la un moment dat in procesul de ingurgitare, se mai simtea cate un iz sau o aroma din fructul respectiv. E valabil si pentru pufoaica?
Candva, demult, am baut la cineva un gin tonic excelent. Cel putin pentru gustul meu pentru ca sunt multi carora le-am povestit si toti m-au facut fie ciudat, fie m-au trimis sa-mi caut ceva mai bun de facut…
Eu va zic asa, poate vreti sa incercati: gin tonic cu marar. Da, MARAR, acelasi care se foloseste si la gatit. Inainte sa va apucati sa dati cu paru’, think putin.
Puneti o parte gin, doua parti apa tonica, niste marar tocat bine de tot si fara codite si o maslina verde taiata in patru toate intr-un shaker. Sau ma rog, in ceva in ce se poate agita o bautura. Agitati vreo jumatate de minut incontinuu si apoi mai lasati toata compozitia aia inca vreo trei-cinci minute sa se imbine toate ingredientele.
Intr-un pahar, puneti cuburi de gheata atatea cate doriti voi, cateva felii de lamaie, eu presonal le prefer in forma sferturilor de felii rotunde, iar apoi turnati toata compozitia din shaker printr-o strecuratoare. Cat mai fina, nu-i nevoie de frunzulite de marar sau firmituri de maslina ci doar de gustul si aroma lor.
Mie-mi place mult de tot chestia asta. Dati-i o sansa inainte s-o judecati :)
Nu sunt un bautor de cafea inrait. Pot sa-mi incep ziua fara cafea si fara nicio problema. Cred ca, daca ar fi sa numar, beau maxim zece cafele pe luna, cu tot cu acelea la care mai ies.
In alta ordine de idei, ce e cafeaua? Pai, in primul rand, e un arbore din care ies fructele cu boabe care, macinate, dau praful acela maroniu inchis. Preparat in fiece moduri, acest praf da bautura de culoare neagra care contine cofeina. Asta ca si definitie ca de Larousse…
Cafeaua insa are si implicatii sociale. Cafeaua aduna! E un mod de a socializa. “Hai sa mergem sa bem o cafea” e una din cele mai folosite fraze de pe pamant. E o introducere la o intalnire, o propunere intre amici, o modalitate de a reuni mai multe persoane in pauze, in timpul liber si asa mai departe. Orice am spune, cafeaua aduna laolalta oamenii dar si alte lucruri.
Cafeaua se poate bea cu o prajitura, cu un pahar de whiskey. Cafeaua se bea cu pliculete de zahar sau de lapte, alaturi se pune o lingurita. Pe langa efectele totusi nocive, dar survenite in timp, cafeaua e dovedita ca fiind un intermediar in crearea diverselor legaturi sociale.
Pe de alta parte insa, avem alcoolul. De orice fel, in afara de cel medicinal, desi sunt dovezi ca lumea mai bea si asa ceva… Alcoolul, spre deosebire de cafea, desi este si el o metoda de socializare, printre altele, e cunoscut ca un “spargator”. Ce face, de fapt, alcoolul? Imbata.
Ce are de castigat un om beat? Poate ramane fara permis, daca persista poate ramane si fara prietena. Daca e casatorit si e fidel placerilor bahice, poate ramane si fara familie. Toate aceste pierderi, ce pot aduce individului? Exact, si mai mult alcool.
Ce ai nevoie cand alcoolul e implicat? Un prezervativ ca s-ar putea sa dai de boli triste, un veceu la indemana sa ai unde sa-ti depui cele digerate, un om langa tine gata oricand sa-ti suporte orice si mai ales greutatea, rabdare si stoicism sa suporti toate cele de-a doua zi.
Asadar, care metoda de socializare, din cele doua, ar fi cea mai buna? Cafeaua iti da energie, dar iti ataca si inima. Alcoolul iti da curaj dar s-ar putea sa-ti dea prea mult curaj. Ambele sunt nocive pentru organism dar fara ele, lumea ar fi mai saraca, nu? Voi ce alegeti? O cafea sau o bere? Un espresso lung sau o suta de Jack Daniels?