envi

Daca ai 18 ani de foarte putina vreme sau vei avea 18 ani in foarte putina vreme, fii sincer si raspunde-mi clar: este ca stii sigur ca vrei permis de conducere, dar habar nu ai la ce facultate sa mergi?

Chestia asta e valabila de asa de multa vreme…

C-asa-i tara asta. E o tara in care permisul de conducere, categorie B – cateodata si A – e mai pretuit decat diploma ce atesta niste studii superioare. Caci traim, nu-i asa? – cum bine zice Marioara Murarescu – in tara in care merchandiserul de la Bergenbier castiga mai bine decat rezidentul in aproape orice fel de medicina. Si cum, mai departe, traim in tara momentului si al termenului scurt, nu mai e nicaieri loc pe posturi de merchandiseri cu masina si telefon de servici. In schimb, geme sistemul de medici decenti…

La cateva sute de metri de blocu’ meu, zace un liceu. Dac-as face un sondaj printre toti elevii care sunt in proximitatea majoratului, incomparabil mai multi stiu ca vor carnet decat la ce facultate vor poposi la toamna, sau peste doua toamne. Multi stiu mai repede sa-ti descrie, dupa cifra capacitatii motorului, pe ce fel de carburant merge o marca de masina, sau alta, decat sa-ti recite teorema lui Pitagora. Daramite pe aia generalizata…

Si poti sa-i invinovatesti?! Imi displace complet gandirea, dar, in ultima instanta, cum bine zice romanul, masina munceste. Facultatea, deocamdata, suge multi bani pentru un viitor incert, mizerabil si, pe alocuri, deprimant. Desigur, daca esti lucid si minim optimist, ajungi sa realizezi ca si o amarata de diploma de studii in economie s-ar putea sa-ti creioneze un viitor mai interesant, poate chiar si material vorbind. Pe de alta parte, insa, as putea umple un blog de povesti de soferi de tir si de autocare cu rute externe. Am stat de vorba cu multi. Toti imi spun acelasi lucru: vad toata Europa, invat mii de lucruri care, adesea, imi sunt de ajutor si, sa stii, castigul merita sacrificiul de a-mi lasa acasa, singuri, femeia si copilul cate doua saptamani pe luna.

Si cum painea, curentu’ si apa costa bani, ce sa-l sfatuiesti pe adolescentul de 18 ani? Sa isi bata mintile in asa fel incat sa-i cloceasca la ce facultate sa se inscrie si sa o si termine? Sau sa-l lasi sa se scufunde in aceasta romaneasca realitate, in care permisul de conducere e o diploma mai grea decat cea de facultate…?

Discutam acum cateva saptamani cu cativa prieteni despre o poveste notorie a doua surori, fete din familie de preot si preoteasa. Femeile-s acum la casa lor, cu boraci dupa ele, casatorite. Insa pana s-ajunga aici, ele au fost doua generoase care se ofereau, cum o zice si zicala, pe capace de bere. Poate chiar si pe mai putin. Nu e un secret, lumea le cunoaste, nu e vorba de inflorituri, de barfe sau de rautati, istoriile lor se cunosc. Acum amandoua-s la casele lor, dupa cum spuneam. Nu stiu daca le-a venit mintea la cap, sau pur si simplu unul din aia multii s-au gandit sa se agate de ele si uite asa au ramas agatate doar de-o trompa. Oricum, asta e oarecum irelevant…

Pe de alta parte, cunosc si povestea unei fete care acum e in anul intai de facultate, boboaca. Gagica e din genul de familie care tinde sa devina standard la noi in tara: un parinte plecat in strainatate la sters cururi de italieni lenesi pe-un ban in plus, in cazul asta mama, celalalt preocupat de cu totul alte scheme decat copiii ajunsi la o oarecare varsta deja. Pe ea o stiu aproape personal, stiu ca in liceu a avut rezultate bune, iar antecedentele ei sociale o descriu ca fiind cuminte si la locul ei. Repet, fara ma-sa de ani buni de zile si c-un tata preocupat de alte treburi. Nu care sa-i faca probleme, dar in niciun caz care s-o invete ca pe-afara zac dulai ce nu-i vor decat labiile si riscurile implicite.

Doua cazuri, trase cu siguranta la xerox dupa alte mii. Fete care isi deseneaza vieti total opuse fata de familiile din care fac parte. Si ajung la o intrebare: cat, in zilele noastre, mai pot controla parintii destinul, felul in care se va comporta si alegerile unei fete? Ce putere mai au parintii asupra unei fete, inainte ca ea sa paseasca in jungla de-afara? Ii citeam si lui Maka un articol mai vechi si intrebarea lui de acolo, ce va fi daca va fi sa am fata, m-a pus pe ganduri. Mai pot s-o tin in vreun fel pe-o linie de plutire a decentei? E bombardata de un catraliard de informatii, e inconjurata de tot atat de multe modele si moduri de abordare, mai are un parinte vreo putere, sau loc, sa-si impuna un punct de vedere? Pe de alta parte, cat de vinovat e un parinte c-o fata ajunge intr-un fel sau altul?

Sunt sigur c-ati patit-o macar o data, sa iei o decizie, mai mult sau mai putin importanta in economia vietii tale cotidiene sau pe termene mai lungi si, pe parcurs, sa-ti dai seama ca nu-i tocmai cea mai potrivita, sau nu ti-a iesit asa cum iti imaginai ca va fi sa fie. Hai, fiti sinceri, nu sunteti perfecti niciunul, ati patit-o fara indoiala.

Ma rog, o pasa gresita la fotbal care le-a permis alora din a XI-a B sa castige campionatul in finala cu clasa ta, asta trece, chit ca presiunea varstei si a colegilor e imensa. Ramane poveste de consolat nepotul, ba chiar un triumfatoare, cum ai luat-o tu de la capat si, anul viitor, tu si ai tai i-ati zdrobit pe a XII-a B si ati luat cupa. Dar ce te faci cand e mai pe bune? Cand e mai pe cascaval, pe ani din viata, pe una din doua cai care inseamna lucruri total diferite pentru destinul tau… E complicat!

Si astazi ma gandesc ce-ar fi fost daca n-as fi ales tampenia de facultate pe care am ales-o. Da, OK, oi fi si eu vinovat in ecuatie, fara indoiala, dar a fost o decizie care, pe langa vreo o suta de milioane, mi-a supt si ani buni din viata, anii poate cei mai productivi. Ce-ar fi fost daca as fi fost atunci, in 2005, putin mai intelept? Desigur, nu poti trai pana la capat in trecut si sa-ti tai cu tifla peste ceafa. Ideea e sa inveti, sa n-o faci a doua oara si sa incerci sa mai repari ceva, cat se mai poate. Nu-ti poti plange de mila pana-n abisuri, ma-sa, ca trec anii si tu stagnezi naibii in mediocritate.

Deci da, si eu am patit-o. Si eu imi mai pun acum, uneori, intrebarea “Ce-ar fi fost daca atunci as fi…”. Ati patit-o si voi, sunt sigur. Am dreptate?

Fusai la vot! Ma simt implinit dpdv cetatenesc, ma simt puternic pentru ca voi putea comenta rezultatul. Prostii… Am fost sa cotizez la prezenta; sa ne traiasca Ninel Potarca, el cu a sa busola e singurul care ne va putea scoate din rahat. Ma rog…

Am cules si eu trei chestii despre votul de azi. Pe scurt, zau:

• Am fost la vot cu un amigo, coleg de strada si deci coleg de sectie. Vorba aia, la vot te duci ca la chermeza, nu singur! Am intrat, ne-am scos buletinele si asteptam sa ni se spuna incotro s-o apucam sa primim niste hartie d-aia reciclata si-o stampila cu TATOV. Faza zilei insa a patit-o prietenu’ de votare: jandarmul de la intrare, acest ninja al neamului, protector al urnei si soim al patriei in slujba corectidunii, il intreaba pe amigo: Dar tu, tu ce cauti aici?! Vorba aia, omul era la o sectie de votare, in zi de vot si cu buletinul in mana, nu cred c-ar fi inspirat faptul ca venise sa-si faca rata la o masina de spalat cu bule de aer. Chiar imi pare rau ca nu i-a raspuns asa, ar fi fost culeanu, zic eu…
• Apropo, pentru ca astia care nu voteaza acolo unde sunt trecuti pe liste, de unde stiu eu ca nu voteaza cineva in locul sau?! La urma urmei, nu e ca si cum confirmarea prezentei se face cu amprenta digitala sau cu scanarea pupilei. Mi-ar placea o lege prin care, ca la locale, sa fii obligat sa votezi acolo unde domiciliezi. Ca de un alt sistem de confirmare, mi-e inca greu sa si sper, daramite sa-l cred a putea fi efectiv implementat…
• Referendumul asta, un mare rahat fara sens…

Ce faci coa’, esti roman notoriu si ai nevoie de compasiune pentru ca esti o lichea ieftina si publicul s-a saturat? Nicio problema, plangi ca bocitoarele de la inmormantare si se rezolva ecuatia… Atat de idiot e poporul asta, incat pune botul la orice manifestare muiereasca a vreounuia si pica-n cur si orice altceva nu mai conteaza. Bai si nu stiu cum dracu’ se intampla, ca numai barbatii tarii plang de le sar camesile intr-o parte si in alta de parca zici ca-s aidoma laserelor alora din Razboiul Stelelor, sa mor eu… Read the rest of this entry »