…si-mi zic uite-l “coae”, se crede C3PO, robotel bun la toate! Pastele ma-sii…
Ninge afara. Pe jos e ca-n descrierile campurilor de lupta de pe vremea lui Mihai Viteazu si marea mardeala batalie de la Calugareni. Mi-ar fi mila sa indes in picioare si o pereche de cizme de cauciuc. Nu-mi place deloc vremea asta. Mi-a picat ca o veste proasta in prag de insuratoare…
Vestea si mai proasta a fost cand mi-a prezentat maica-mea un vraf de celuloza, un alt vraf de plastic colorat si mi-a spus raspicat: Tinere, stii ce ai de facut. Pentru familie si apartament, mars la datorie. Urasc aura parinteasca si lipsa dreptului de veto atunci cand sunt expuse situatii din astea. N-ai ce zice, iar daca te apuca vreun impuls CEDO, ti se taie c-un cutit imaginar mai ascutit decat orice sabie de samurai cu care taiau aia apa, separand hidrogenul de oxigen. Asadar, nedorindu-mi taieturi din alea, nu comentez mai mult decat sa cer niste detalii si… purced.
Imi trece repede amaraciunea. Ma uit inca o data si mai atent si-mi dau seama ca trei dintre ele, facturile, le pot plati in acelasi loc. CEC Bank, care suna ca un fel de check mate, sau sah mat, sau fraiere, nu doar ca te-am batut, ti-am luat si banii. True, true. Iau directia CEC, iar pana sa ajung acolo, pe drum dau de trei tiganasi mititei, dar cu ghiozdane in spate. Admirabili, pana chiar si ce le iesea din gura fu de-a dreptul fabulos. Vreau sa va concentrati pentru ca unul din ei a zis-o de era sa pic in cap de ras. Deci, si nu glumesc: hoa ca ii asa de futere la scoala, ma gandesc sa-i zic si lu’ tata sa se bage ca si asa nu stie sa scrie. Comentarii, anyone?
Ajung in CEC. Pustiu. Altfel spus, Nirvana! Stiti aia cu statul la coada ca sa dai bani = probabil esti sonat si defect in mansarda, flacau! Directia casierie. Acolo, profilul functionarului intr-o realizare superba, demna de Tonita pictangiul sau Enescu muzicantul. 40-45 ani, uriasa, pulover peste care sta semet un lantuc-oi – pentru a evita coismul dar si incercand sa pastrez o nota pe care ati dedus-o, probabil – ruj de-un rosu aprins, ca pe pungile de chipsuri cu paprika si raspunsuri aproape tacute. Trag aer in piept si imi prezint situatia. Asta, asta si asta, va rog. Si mi-a zis mama sa-mi dati si rest, deasemenea va rog!
Intre timp, pentru ca nu aici e focusul povestii, se pare ca se strica usa de la intrarea in sucursala. Nu stiu exact cum sa explic, nu sunt producator de usi, asa ca incerc. Daca intelegeti, ok, daca nu, retineti doar ca era stricata. Deci se futui, exersandu-mi si pornirile Esca-ngiste, prostia aia de sistem care actioneaza ca un, cum sa-i zic, recul, nu stiu, care inchide usa in urma ta. Prostia aia de sus care se cracana in diverse unghiuri, in functie de cat cracani si tu usa. Prinsu-v-ati? Asa…
Din lateral dreapta, de la o integrama (????), vine nea’ badiguardu. Aici de fapt vreau sa ajung si-mi cer scuze pentru giga-introducere, dar mi s-a sculat simtu’ artistic. Asa, ziceam ca veni nea’ Caisa. Studiaza problema cu ochi de soim al patriei. Din background se aud gagicutele de la Credite si ce alte departamente or mai fi intr-o banca, nu ma pricep: Hai ba, sigur te pricepi tu s-o mesteresti, este? Razand, nea’ pastrama asta intoarce o replica magistrala: Eh, ma pricep eu sa mesteresc multe, niciodata nu gresesc. Jur c-a bagat si un zambet din coltul buzelor.
Curcile se apuca de ras ca niste… curci. Doua din ele ii zic unei anumite a treia, probabil inca nescoasa la prajitura definitiva a vietii, I-auzi tu, se pricepe sa repare si usi, ce mai vrei? Distractie mare in club, ma simteam intr-un fel in care daca pompau putin volumul la radio, o puneam de-o paranghelie ad-hoc, atmosfera aveam. Nea’ ignora putin curcutele si pleaca pana in spate. Se intoarce c-un taburet de-un fantastic contrast cu fotoliile rotative ale angajatilor, cu o surubelnita si un patent. Escaladeaza scaunelul si incepe sa mestereasca el, asa cum stie mai bine. Aici nu prea stiu ce face, aveam si de semnat niste hartiute. Nu de alta, dar sa nu ma prosteasca Julieta mea de aici de la ghiseu. Desi, avand in vedere ca eu eram in picioare iar ea pe scaun, as zice ca mai degraba eu eram ala la balcon, dar fie.
Deodata, alpinistul se coboara de pe scaun, trage o privire inspre mine (!!!) si apoi trage de usa, s-o verifice, deloc uitand ca in prealabil sa arunce in sala un Ia sa vedem ce branza de vacuta(???) am facut. Trage de usa si… un mare big-bang aproape de ala de forma universul. Chestia aia de sus s-a rupt in doua cu totul si s-a desprins si de usa si de toc. Badigardu’ ramane interzis si cu usa in mana, curcile rad de se indoaie spre se intreiesc, iar ursoaica mea de la casierie se ridica urgent de pe scaun sa vada problema. Mesterul loveste din nou! Cel bun la toate e, de fapt, cel mai bun la buseala.
Usa? Normal ca nu mai functiona, adica se balanganea in voia vantului de afara si nu statea inchisa de niciun fel. Gagicutele radeau si mai tare: Hahaha, si asa in desfasurator esti trecut ca un fel de portar, acum o sa fii chiar portar. Asta incerca sa-si inghita sughiturile si radea inapoi, de fatada. Alta ii spune parca si mai taios Vezi ca e frig, sa stai acolo sa tii usa inchisa, ca doar n-om pune cheia in mijlocul zilei, ca mai avem program. Eu… Si eu pe-acolo.
Imi iau hartiutele, le bag in buzunar. Imi iau si restul, zic saru’-mana si plec. La iesire, il intreb pe utility-boy, nea’ portaru’ Se poate iesi pe usa? Curcile rad din nou, mister spune ca Sigur ca da. Oare ia spor de, cum zice englezul, doorman?
Etichete:
amuzant,
funny,
personal