envi

Stiti toate articolele alea in care bloggerii de pseudo-succes ne ofera noua, muritorilor de rand, cateva din firmiturile painii bogate care este cunostinta lor in domeniu? Da, articolele alea gen “Ce sa faci si ce sa nu faci ca sa fii blogger ciumeg” sau “Secretele bloggingului shaolin”. Toate trateza aceeasi pletora de sfaturi superficiale: constanta, investitie, munca si comunitate. Nimeni nu ofera, insa, ceva mai profund. Ceva ce are legatura cu cea mai importanta ramura a unui blog: continutul!

Eu am blogul asta de doi ani si jumatate. Mai important, insa, tot de doi ani si jumatate ma plimb pe internetul romanesc cu o constanta si o minutiozitate destul de consistenta. Iar la capatul perioadei asteia, am dedus cateva chestiuni, mai ales din postura de cititor. Si, sa recunoastem, cine e cel mai important om in toata ecuatia bloggingului de succes? Exact, cititorul! Asadar, sa incercam sa oferim o mica, scurta si timida lista de “incearca asta si apoi spera la succese”… Read the rest of this entry »

Pentru mine e inca un mister abnegatia cu care romanii inca mai joaca la loto. Inca ma mira faptul ca, dupa atatea dovezi aflate in calea oricui are, ce-i drept un foarte greu procedeu, puterea sa deschida ochii catusi de putin. Si nu vorbesc de rahaturile de la teveu, ci de indiciile pe care ti le ofera ei, dar tu prost inghiti si mai bagi o fisa.

Saptamani de-a randul nu se castiga datorita unor numere extrase de te si miri cum. Nu doar ca mi se pare aproape incredibil cum pica numerele consecutive de cred ca sfidam orice regula a hazardului, dar mi se pare si dragut cum nu se castiga decat o data, maxim de doua ori pe an. Ma rog, trecem mai departe, cum imi demonstrati ca extragerile acelea sunt executate in direct? Sincer, am voie sa cred, dat fiind faptul ca, repet, nu sunt nascut si crescut in Finlanda si venit astazi in Romania, ca extragerile alea sunt manarite si acel “direct” de sub sigla televiziunii e o vrajeala a inse-loteriei* romane?!

Dar revenim la romani si la patima lor… Read the rest of this entry »

Adevarat sau Fals?

Atunci cand cineva vrea sa imprumute bani de la tine, acel cineva va ajunge la fix la intalnire. Insa cand acelasi cineva trebuie sa-ti restituie un imprumut, totdeauna va intarzia. Si nu putin!

OK, am 18 ani, abia s-a incheiat liceul. Bacalaureatul l-am luat binisor de tot. Ma ingrozeste doar dorul de colegi, o sa fie critic! Imi doresc doar sa pastrez legatura cu ei.

Pana acum, de la parinti, am primit tot ce am avut nevoie. Nu mai vorbesc de partea financiara. Intr-adevar, o oarecare datorie a lor exista, dar de acum am o varsta. Vine facultatea si m-am hotarat sa nu le mai cer decat pentru taxa. Ah, si cand voi fi intr-o gaura imposibil de escaladat sau intr-o nevoie rapida de o suma mai maricica. Vreau sa am banul meu. Ce mai conteaza ca e putin, vreau sa fie AL MEU! Sa nu mai dau socoteala pentru el.

Si o idee exista. E simpla. Nu e neaparat a mea, dar poate eu o pot face mai buna. Poate o pot duce catre un varf inspre in sus! Intotdeauna am fost de parere ca o afacere va dura si va fi profitabila, pe langa un management al situatiei si a resurselor cat de cat suficient, daca va fi intr-un domeniu in care, oricand si oriunde, vor exista clienti. Hai sa ne gandim: omenirea va avea tot timpul nevoie de hrana, de adapost, de vacanta, de un loc de veci… Si asa mai departe.

Ceea ce insa poate reprezenta o afacere, e ceea ce produce omenirea fara oprire si fara jena: gunoi! Si uite asa o idee ar fi sa le car eu gunoiul lor. Si asa stam intr-o tara prost crescuta si prost dotata cu tomberoane si alte spatii de depozitare a gunoiului. Lasa-l tu la usa si ti-l iau eu de acolo. Poate ca a mai incercat cineva, nu-i nimic. O sa incerc sa o fac eu mai bine. Da-mi o suma pe luna, lasa gunoiul la usa si ti-l duc eu in fiecare zi la tomberon. Nici nu o sa simti cand ti-l iau. Poate esti pensionar, poate nu ai timp sau chef, poate ai alergie la tomberoane, Doamne fereste poate esti bolnav, nicio problema. Ti-l pot duce eu, iar tu-mi dai o suma infima. Si tu, si tu, si tu… Si se aduna!

Nu-ti trebuie nici talent, nu-ti trebuie nici studii, iti trebuie putina rabdare la inceput. Insa ai nevoie si de puterea de a trece peste un esec pentru ca, nu e asa, s-ar putea sa nu ai deloc succes. Dar daca ai si o sa fii ca si Prigoana, un lord al gunoiului?! Incepe de aici! Niste bani tot o sa faci la inceput.

• Azi dimineata, dupa micul dejun, ma instalez comod in fata tv-ului tocmai pentru a permite caloriilor acumulate sa se depuna in voie. La un moment dat insa, intr-un promo la un serial autohton, aud o replica ce, probabil, ma va face sa rad (cel putin) toata ziua:
  

  “Auzi, asa esti tu urat de obicei, sau acum iti vine sa stranuti?”

• Din acest articol invatam doua lucruri: o data ca se reconfirma faptul ca marlania, prostia si dobitocenia poarta si costum, iar apoi ca, si asta e o axioma, intotdeauna cel ce se interpune intre doua parti care sunt angrenate intr-un conflict fizic iese cel mai rau batut! Batut sau… ma rog, iese cel mai rau. Pe incercate!
• M-am hotarat sa incerc, anul asta, sa-mi rezerv brad de Craciun. Oare e posibil? In sensul ca as vrea sa ma duc frumos la padurar, sa-l rog sa-mi faca un gardulet de vreo 30 de centimetri in jurul bradului pe care-l voi alege, sa aiba grija sa nu-l taie nimeni, sa-l ude etc, iar la iarna sa ma duc sa mi-l iau. Cu siguranta toata treaba asta m-ar costa mai putin decat pretul bradutului meu in perioada aia.
• Daca tot vorbim de afaceri… Ma gandeam sa fac o “manarie”: astept sa se ieftineasca euro, cam pana cand ajunge pe la un treijpatru de mii si in momentu’ ala cumpar cartele de reincarcare la orice fel de operator. Apoi, linistit, astept sa creasca euro la loc si vand cartelele alea ceva mai “ieftior” decat la taraba. Hai ca un profit tot scot, nu? Macar de un… profit-erol?!