envi

Am cam neglijat blogul in ultimele doua-trei zile. N-am mai scris in acelasi ritm, precum in alte dati. De altfel, uitati-va la arhiva si veti vedea o mare diferenta intre decembrie si ianuarie, din punct de vedere cantitativ.

Motivul? Inspiratia. OK, lipsa ei. Va spuneam ca un prieten de-al meu, intr-o zi, mi-a lasat un offline pe messenger de genul “Mai scrie si tu ceva pe blog!” Mirat fiind pana si eu de aceasta impotenta la nivel mansardian, stateam si ma uitam pe arhiva, comparand in doua tab-uri diferite, lunile noiembrie – cea mai productiva – si ianuarie – cea mai putin fertila.

Apoi mi-am dat seama, nefiind in niciun fel intr-un exercitiu de a ma lauda, ca pe ianuarie, articolele mele arata mult mai bine. Am ales sa scriu texte mai degraba decat articole in care sa las doar un banc sau un embed – nu ca embed-ul ar fi rau, OK? :). Am lasat putin in decor ideea de a prelua vreo stire de pe nu stiu unde si s-o comentez, desi poate mi-as fi putut pune mintea la unele pareri poate interesante, poate originale, poate mai OK decat ale altora.

In schimb, am invatat doua lucruri. O data, desi o spune vreo 60% din lumea buna cu blog, a intretine si a sustine un blog la un ritm de una-doua articole pe zi e o chestie destul de complexa dar niciodata simpla. Sigur ca daca as copy-paste-ui CanCan-ul, Libertatea, Hotnews-ul si vreun best-of de pe la cei mari, as strange si sase pe zi. Insa cine dracu’ sa te mai citeasca atunci?! Cine sa vrea sa aiba in feed inca un blog/site care sa prezinte acelasi lucru? Ca sa ce? E dovedit faptul ca e gustata minima originalitate si continutul catusi de putin diferit. Macar daca e sa fie aceeasi stire, sa fie abordata altfel. Daca pici pe-acelasi subiect cu ce-a scris ieri un oarecare X, modeleaz-o in asa fel incat sa fie parca altceva. Punand aste chestiuni in practica si coroborate cu ideea ca totusi vrei sa publici constant, e clar ca bloggingul – si ma refer aici la cel din care vrei sa castigi ceva – e mai greu decat multe alte chestii.

In al doilea rand, nici nu ma mai gandesc sa scriu despre ceea ce scrie o intreaga blogosfera – urasc cuvantul asta – intr-o zi. Imi aduc aminte doar de momentul in care a murit Anca Parghel. Sau de cate ori nu am vazut pe toate cele N – deloc putine – bloguri pe care intru zilnic acelasi filmulet cu exact aceeasi parere, reformulata doar la nivelul asezarii cuvintelor in fraza. Am si fost atentionat pe chestia asta, la un moment dat. Nu mi-a placut cand mi s-a spus “Mersi pentru acelasi lucru pentru a patra oara in feedreader pe ziua de azi.” Ironic, desigur, dar obisnuisem prin a oferi altceva. Asa ca, simplu ar fi fost ca zilele astea sa fi scris despre asta. De ce?!

De acord ca o parere in plus e, de cele mai multe ori, binevenita. Dar… sapte?! Eu sunt foarte multumit de cifra pe care mi-o arata feedburnerul si sper sa ca ea sa se mareasca. Dar asta nu inseamna ca am sa devin un blog-portal de stiri al vreunui cretinoid ce spera in a capata faima legendara. E plin web-ul de din astea, poftiti acolo de va abonati.

Asadar, neglijenta? Nu. Nepasare? Aproape deloc. Lene? Lipsa de timp? Avand in vedere ca altceva nu fac o zi intreaga, ma indoiesc. Atunci? Atunci lipsa de inspiratie care, nerecunoscuta e ipocrizie iar fortata, produce prostii si tampenii. Eu stiu ca decat deloc e mai bine ceva, dar decat ceva aiurea, poate ca mai bine, de fapt… deloc. Promitem sa incercam sa resuscitam mintea care, candva, producea 99 de articole in 30 de zile. Salutari!

Cu mentiunea ca accept si comentarii cu ce-ati primit de Craciun, hai sa vorbim despre o specie de oameni de care nu mi-a placut niciodata: arogantul.

Aroganta, cel putin pe mine, nu m-a atras niciodata. In DEX, aroganta este definita ca…

AROG’ANTĂ s.f. Purtare obraznică si sfidătoare; atitudine de mândrie dispreţuitoare

Exista, din punctul meu de vedere, doua tipuri de aroganti. Cei convinsi care din asta traiesc, desi nu au mare lucru care sa le ofere “spate” pentru a putea adopta un asemenea comportament. Despre acestia nu ma voi complica sa explic prea multe, mi se par oamenii cei mai josnici pentru care viata e aproape o pedeapsa, intrucat nimic bun nu va iesi vreodata din ea cu o asemenea tactica. Repet, vorbim despre cei care sunt asa ca si caracter, cu toate ca nu au mai nimic care sa poata justifica aceasta modalitate de abordare. Cei care se cred burice ale tuturor pamanturilor, atotstiutori si cunoscatori ai intregului camp de secrete ale lumii in care traim, dar care sunt foarte usor de prins la colt cu cateva cunostinte in plus in fiece domeniu.

A doua categorie sunt cei care imbratiseaza aroganta si dispretul fata de toti ceilalti, imediat ce pun mana pe nitel succes, oricat de minim. Teoretic, oarecum justificate intrucat ei sunt siguri pe ceea ce au in spate, dar niciodata valabile pe termen lung, aceste feluri de comportament aduc deasemenea pagube. Interesant e ca, si aproape sunt sigur ca e o axioma, acest gen de oameni se vor intruchipa aroganti si smecheri in orice domeniu, indiferent de cel in care au dobandit catusi de putina faima.

Sigur ca nimeni, niciodata, nu va contesta un mare blogger, de exemplu, pentru modul in care procedeaza la interactiona cu altii decat cei din “societatea” sa limitata de cantitatea de faima si asta pentru ca cifrele ii permit sa se infatiseze ca un omulet cu destule clase deasupra oricui din afara celor mai sus mentionati, succesu-i dovedit fiind deja in lumea din online. Pentru acest gen de oameni, teorema cum ca toata lumea se pricepe la politica si fotbal, se extinde in toate domeniile. Indiferent de magnitudinea si domeniul succesului pe care-l scot la inaintare atunci cand cineva ii intreaba de CV, profesionalismul si cunostintele lor sunt peste media oricarui altcuiva si, astfel, apare dreptul de a persifla orice opinie, orice alt comentator, indiferent de pozitia acestuia.

Observ ca foarte multi bloggeri procedeaza la o haina groasa de aroganta si ciumegeala. Repet, statisticile ii dau voie, definitia de “blog” si mai si. Nimeni nu are voie sa conteste faptul ca oricine se poarta, pe blogul sau, cum vrea si cu cine vrea. La fel cum nimeni nu-i obligat sa tolereze toate parerile stangace sau chiar slabe si prost informate ale oricarui neajuns si deci sa-l taxeze. E drept, suficient de multi sunt si cei care lasa comentariile si nu le raspund tocmai pentru a arata intregii lumi de ce ineptii sunt unii capabili.

Problema vine atunci cand exista si pareri pertinente care sunt luate la misto TOCMAI pentru ca numerele ne dau voie sa fim Dumnezeu… Si mai trist e cand vezi “copii” in mediul blogosferic care, urcand nitel in ZeList, li se urca si panarama in cap si se cred si ei relevanti si deci dreptul de a-si bate joc e implicit.

Nu tin sa arat cu degetul pe nimeni, am trei luni in mediul asta si nu stiu daca am invatat destule sau cunosc suficiente incat sa fac sinteze, sa scriu articole de capatai ale online-ului sau sa ma iau la tranta cu cine stie ce a-list blogger. E doar un rezumat al unei pareri pe care mi-am facut la capatul a vreo optzeci de zile de citit mai multe bloguri decat credeam vreodata ca am sa stiu ca exista. In special romanesti…

Epilog: Opinia mea e ca aroganta, aplicata tacticos si inteligent, este unul din cei mai benefici factori si de pe urma caruia se poate profita beton. Exagerata insa, aroganta unui blogger va distruge, incet si sigur, orice mit. Oricati fani vei atrage, de doua ori mai multi contestatari vor exista. Si cum orice tinde sa se dizolve, mai ales daca exista catalizatorul numit “nou”, pana si fanii se vor redirectiona. Urmarea…

Acest video l-am vazut, prima oara, pe blogul lui Etherfast. O initiativa excelenta a unei populatii cam prea des si dur judecata de mediul inconjurator. Mai departe, am sa va completez textul pre-video cu propriul comentariu la articolul in care am gasit micutul film. E… sugestiv.

Asadar…

bai, exceptional! am innebunit de ras cand s-a zis chestia aia cu “eu am sa-i votez pe aia din partidul cu cei mai putini cantareti” :))
sa mai ziCA CAreva ca-i bloggeru’ prost, rat-ai dracu’ de doctoranzi in cuantica….

… iata coproductia:

Raspunsul MEU la intrebare? Am un banner undeva in dreapta. Colorat, micut, importat de pe alt site si care va disparea de FIX ziua nationala! Cu siguranta voi mai reveni cu articole pe tema asta… Vinde bine de tot acum in mediul online! :)