envi

Intreaba un pasionat de lectura despre cum i s-a parut filmul dupa un roman pe care el l-a savurat cu placere si s-ar putea sa ai mai multe sanse sa-ti spuna ca pelicula e proasta si diminueaza valoarea inestimabila a unei lucrari de marca. Si asta pentru ca un cititor isi creaza in mintea sa o imagine perfecta a desfasurarii actiunii, a felului in care arata fiecare personaj in parte, poate pe alocuri chiar a vocii sale, si-au intiparit exact imaginea fiecarui loc descris in carte si asa mai departe. Ba chiar citeam recent ca, la sfarsitul anilor ’30, o nu stiu ce uniune a cititorilor l-au recomandat spre cerut in mod expres pe Clark Gable pentru a-l juca pe Rhett Butler in ecranizarea faimosului roman Pe Aripile Vantului. Asadar, e posibil ca in mintea pasionatului de lectura sa se contureze si omul perfect pentru un eventual rol intr-un film… Read the rest of this entry »

Nu stiu daca sunt mandru cu chestia asta, dar pana la cei 22 de ani ai mei de pana acum, cred ca am citit patru sau cinci carti cap-coada. Am citit biografia lui Rica Raducanu, unul din fostii mari portari ai Rapidului, carte care m-a facut sa rad cu mai multa pofta decat la unele comedii.

Apoi am citit Conversatii cu Dumnezeu a lui Neale Donald Walsch, una din cele mai grele lecturi ale vietii mele. Altfel, o recomand oricui are timp si nervi sa si-i dedice sa inteleaga ce-i acolo. Sunt multe chestiuni care te pun pe ganduri, din unele poate chiar ai ce invata, iar daca nu ma insel, nu putine randuri de acolo sunt folosite si ca replici in Matrix. Am citit si Codul lui Da Vinci, dar asta mai mult pentru ca era febra de acum cativa ani. Am terminat-o in nici cinci zile cred, in plin an intai de facultate. Imi aduc aminte ca atunci cand am vazut filmul, la cinema, ma credeam mare ciumeg pentru ca citisem cartea. E o senzatie frumusica, de altfel, sa vezi o pelicula turnata dupa un roman pe care l-ai citit in prealabil. Senzatie pe care nu am trait-o de multe ori, iar asta e destul de grav avand in vedere ca am vazut si filme precum Baltagul sau Morometii. Concluzia… ?

Un fapt oarecum comic e ca nu-mi place sa citesc si dintr-un motiv oarecum bizar si ciudat. Nu-mi place vocea mea. Atunci cand citesc, practic propria-mi voce imi rasuna in creieri incontinuu. Atat de aiurea mi se pare chestia asta incat, in timp ce citeam replicile gagicii aleia din Codul lui Da Vinci, incercam sa-mi imit, in cap, o voce cat mai feminin posibila. Cred ca as fi, pe langa persoanele cu probleme de vedere, un mare pasionat si un potent cumparator al cartilor audio. Doar sa am alta voce care sa-mi citeasca randurile acelea…

De fapt, articolul asta nu e scris pentru a va putea intreba ce sa mai citesc. Nu am chef in niciun fel de nicio carte, desi poate nu mi-ar face foarte rau sa pun mana pe una. Ma gandeam doar la din ce in ce mai mai mult dezbatuta problema a umanitatii care nu mai citeste carti. Ca ne prostim, ca nu mai cumparam carti, ca orice targ de acest gen e sortit esecului din start si niciodata nu se vinde nici macar pe trei sferturi din asteptari si asa mai departe.

Ca ne prostim ca si rasa, nu stiu exact, avand in vedere totusi progresul continuu in care ne aflam. Ca ne prostim la nivel de invidid, asta e clar. Ba chiar nu trebuie sa cauti departe ca sa gasesti incultura crasa. Insa nu stiu exact cat e vina cartii, sau mai bine spus a lipsei ei. Totusi exista suficiente alternative care sunt si de succes si care inlocuiesc cartea. S-a inventat e-bookul, materiale informative – pentru cei ce vor sa caute – se gasesc pe tot internetul. OK, sa spunem ca nu cumperi carti, dar exista suficiente publicatii din care se pot invata lucruri esentiale, destule medii in care se pot citi si creatii literare.

Ce se intampla de nu mai citim? Iar daca tot nu citim carti pentru ca exista alternativele lor la fel de informative si educative, de ce se depreciaza nivelul de cultura al individului obisnuit?