envi

Mai stiti glumita aia cretina pe care o faceam cand eram mici? Aia cu luna august? Mergeai la un oarecare si il intrebai Ba, care e luna a opta din calendar? El, invariabil, cult si destept iti raspundea, August! iar tu il contracarai urgent cu un Coaiele mele, HA HA HA HA!!!

A venit luna august. Cum ii zice in popor? Gustar, parca, nu? Ca se coc legumele, fructele, alea alea. Apar muntii de pepene in piete, pe la un moment dat incep sa se faca si ciorchinii de struguri din ce in ce mai grei. Afara e cald, cald de-a binelea ca nici noaptea n-apuci sa rasufli, o luna din an foarte misto. Plus ca e luna de concediu…



S-apai concediu sa fie, frate…

In lumea buna, lumea in care ne tot chinuim sa ne incadram si noi insa tot ce facem pentru asta e total invers fata de regulament, august e luna in care te uiti frumos in economiile din timpul anului si o tai in vacanta. Munte, mare, strainataturi, oriunde numai sa nu stai in metrii patrati incadrati de peretii căşii tale in care traiesti de-a lungul anului. De dincolo de Tisa spre stanga, lumea pleaca frumos in concediu, sa-si, asa cum spune cretinul cliseu, reincarce bateriile. La noi e oarecum la fel. Lumea se imprumuta si mai baga o vacanta in rate intr-o Tunisie, Turcie, Grecie, Bulgarie – pentru saracutii melteni care tanjesc dupa bufeturile de la all-inclusive – sau, daca esti greu de-a binelea, bagi o insula de aia tropicaloida ca sa ai ce povesti unde ai fost.

Cam asta despre exportul de turisti…

Ce se intampla aici, la noi? Hehe, si inca ce se intampla… Bun, ii excludem pe aia care o taie la mare la pachetele mai ieftine decat cele din iulie ca nu mai e plina plaja de DJ-i, concerte de grande profil si alte cele. Vorbim deci de importul de italieni si spanioli. Astia-s, tata, astia-s baietii care dau navala la granite in august. Vin cata frunza si iarba, vin acasa cu gume, blugi, adidasi DAR si cu metehne…



Nu stiu daca mai retineti ca, la un moment dat, economia romaneasca si cursul valutar erau pe un mare val in august cand veneau strainezii. Bagau niste miliarde de euro in tara si duduia economia mai rau ca un pickhammer. In fine, o fi si acum asa, habar nu am, desi ma indoiesc avand in vedere conditiile actuale. Ce insa nu s-a schimbat e vizibilul, palpabilul, ingrozitorul efect pe care-l au baietii…

Se vine cu masini tata. Cu multe masini. Cu foarte multe masini. E plina Romanica de masini cu numere de Italia, Spania mai putin, de Grecia si tot asa. Rable basite si ponturi de prin 2003-2005. Durduie minimalu’ si maneaua cu ecou si percutie in ele, ruland toate la viteze de croaziera cu geamurile jos si cate-o mana pe afara pe fiecare ferestruica. Parada ca la expozitiile de machinete de ti-e frica sa fii in trafic cu ei sau, de esti pieton, sa executi o traversare pe trecere. Sunt acum in micul meu orasel de provincie de vreo zece mii de suflete care se intinde pe-un bulevard de doi kilometri si ceva si, in fiecare seara cand ies sa-mi racoresc chintalu’ pe trotuare, am impresia ca nu-s la mine unde-am copilarit ci in vreo statiune la mare. Masini care mai de care la viteze care mai de care, muzici cu bass sau cu ţam-bass. Un trai si-o viata… Vorba aia, Decat codas la oras, mai bine in satul tau fruntas



Concediul asta al romanilor de import dauneaza tare grav augustului altora. Ca deh, la toti e august, dar la altii e mai mult de-atat…

… cocalarii si fatele astea de care te impiedici pe strada de aproape nu mai ai loc de ei inainte de, zic eu, 2000?!

Bai frate, am o varsta, X. Eh, varsta asta a mea imi permite sa-mi aduc aminte niste chestii, niste treburi si niste miscari dinainte de anul 2000 si din preajma lui, mai ales. Acum ori eram eu infundat in oraselul de provincia provinciei unde am locuit pana s-ajung la liceu si inca mai locuiesc din cand in cand si suficient, ori pur si simplu nu ma insel cand spun ca fenomenul inca nu era in floarea florilor de mai primavaratic in care e acum. Tind sa nu prea inclin spre prima varianta intrucat respectivul trend e in floare si inca puternic si potent si in oraselul respectiv, in prezent. Masinute, motorase, scuterele, fustituce si bluzicele de prost gust, machiajel masurabil in metri cubi, ciumegareala de carton si mult rahat ingurgitat bucal. Mult, taica, M-U-L-T!

Bun si ramane intrebarea: unde erati ba fratele meu?! Unde erati inainte de ’89?! Eh, va dati seama ca e o retorica epica. Tot aici erau, tot pe taram neaos, tot romaneasca e marca asta a expunerii vadite, a fatarniciei ieftine si a crasei lipse de simt al bunului gust sau macar al calitatii, daca tot vrei sa te vada tot mediul inconjurator. Stiu ca multe din caracteristicile unui ingrijorator de insemnat procent dintre romanii de rand, recte prostia, trasul tepei, marlania, incompetenta si altele de genul nu s-au nascut aici. Asta e clar si nu are sens sa discutam, dar cocalareala si pitipongaiala e de-aici, tati!

Aici intra Louis Vuitton, marca de notorietate si de-un lux si de-un rafinament concret si devine simbol al trantitelor de bulevard si pasaricilor expuse pe hartia cea de-a purerea reciclata de ziar. Aici iti vine Bugatti, Maybach si Ferrari sa-si vanda marfa si aici le vand si cel mai bine ca doar sunt destui rasuflati cu creier pista de patinaj viteza care aspira la carnita descrisa mai sus si care aproape ca manjesc cu noroi marca respectiva. Aici ti-e jena sa te afisezi in Dolce&Gabbana, Armani sau alti dizainari d-astia de renume planetar pen’ca tot blegul care a invatat sa mearga pe strada si sa isi tina gatu’ drept cat la randu-i sa sustina o tona de aur de prost gust isi muleaza un tricouas, un sacouas, un pantalonas sau un pantofior din ala de-ti vine sa te impusti cu toporul in scafarlie cand vezi cum se petrec devalorizari de marci dragute.

Sa nu mai povestim de cluburi, sa nu mai povestim de hypermarketuri, sa nu mai povestim de mijloacele de transport, sa nu mai povestim de trotuarul pe care mergem in fiecare zi si nici de ce vedem la televizor ca iarasi ne intindem. A murit nea’ raposatu’ si s-au deschis granitele. Efectele? Se vad pe strada, pe net, peste tot. Toti astia erau dintotdeauna aici, sunt ai nostri, romani de radacina si de-a pururea unici si, pe masura ce trec anii, cotropitori ai tuturor coltisoarelor de natie, chiar si acolo unde inca mai troneaza decenta. Incheiem cu asta, ca sa vedeti ca n-a fost asa dintotdeauna, dar cred va fi asa de-acum incolo, intotdeauna… Spuneam si in alte articole, e bine c-am scapat de comunism, dar nu-i bine de tot!

…numai din media:

* Cu siguranta avem cocalari peste tot si oriunde. Din pacate, numarul lor creste pe zi ce trece iar specia-mama naste si specii adiacente, ca de exemplu strutii. S-a ajuns in situatia in care exista un adevarat business pe seama lor. Foarte bine, nimic de condamnat, e o resursa ce trebuia exploatata. Insa am gasit un articol genial despre cocalarii nostrii cei de toate zilele, din care va dau un scurt citat cu doua din preferatele mele:

Cocalar vraci: “Am buzele dulci ca mierea/ Pe sărut şi-ţi iau durerea”. Da’ de hemoroizi nu trataţi?
…
Cocalar de stupi: “Se ţin fetele după mine/ Parcă aş fi roi de albine/ Şi-a dat lumea cu părerea/ K-s băiat dulce ca mierea”. Dacă eşti aşa de dulce, poate ai diabet…

* Asta e, de departe, cea mai tare faza pe care am putut sa o vad in toata perioada asta electorala! M-am dus glont la baie, de ras! Ce material folositor ne dau astia…

* Cand am citit povestea asta, am ramas trasnit! Mi se pare ca dintr-un scenariu de film si totusi e realitate. Ciudat…

* Probabil ca ati vazut stirea despre microbuzul de pasageri care s-a busit rau de tot undeva pe la Letcani, la 15 kilometri de Iasi. Se stie ca drumul acela, intre Iasi si Tirgu Frumos, e foarte periculos. S-au intamplat multe pe acolo si, din pacate, prea multe solutii nu vad in viitorul apropiat. Eu insa am inghetat cand am vazut ca microbuzul e de la firma cu care circul de sase ani pe ruta lor. Si inca la modul “extrem de des”… Sper din suflet ca nu se va intampla nimic tragic cu cei care sunt acum in spital! Asta e inca o dovada pentru afirmatia mea, cum ca nu intentionez sa fiu sofer in Romanica. Niciodata nu ai controlul pe sosele, poti oricand sa mori si sa nu fie nici de o culoare din vina ta. De fapt, cine mai stie a cui e vina…

Stiu, e veche! Campania are deja ceva timp de cand e aparuta. Mi se pare geniala! Si-au ales si omul perfect care sa cante melodia asta scurta si foarte placuta. Intotdeauna mi-a placut Artanu’ si tot ce-a produs el, fie Timpuri Noi, fie Partizan… N-o fi el cel mai frumos la moaca dar are un creier meserias de tot…

sebwe321 (1 week ago)

frate..campania asta e sooper…sincer..jtyoo qm e in trafin am 13 ani..dar taicamyoo a fqt accident din cauta unui “bizon” !! sooper campanie 10+

O treime din populaţia din mediul urban îşi schimbă telefonul mobil la mai puţin de o jumătate de an de la achiziţionare, relevă un sondaj prezentat ieri de Eco Tic, organizaţia colectivă de gestionare a deşeurilor electrice şi electronice (DEEE). Potrivit studiului, realizat de Daedalus Millward Consulting Brown, 33,2% dintre respondenţi spun că-şi cumpără un celular la maximum şase luni, de obicei „până la apariţia unuia nou“. Doar 11,6% îl păstrează mai mult de trei ani, iar alţi 12,6% – peste cinci ani. „Piaţa telefoanelor mobile din România, ca şi din Italia, este una de lifestyle, şi nu de tehnologie. Americanii, spre exemplu, le schimbă o dată la trei ani“, a declarat Varujan Pambuccian, preşedintele Comisiei pentru tehnologia IT din Camera Deputaţilor.

Lucrurile se schimbă dramatic când vine vorba despre aparatura electrocasnică, precum maşinile de spălat, aspiratoarele şi televizoarele, pe care românii le ţin până la epuizarea lor tehnică, ba chiar şi după ce s-au stricat. Frigiderele, aspiratoarele, maşinile de spălat, hotele şi uscătoarele de păr sunt ţinute mai mult de cinci ani de aproape 40% dintre români.

Restul articolului aici.

Buuuuun, ce deducem noi din treaba asta? Ca suntem niste parliti care isi dau banii de croissant pe telefon mobil, chit ca nu o sa vorbeasca la el niciodata. Ca majoritatea sunt niste scartari cand e vorba de lucrurile care nu se vad dar care s-ar putea in timp sa se vada mai mult: fara masina de spalat esti un rapanos, daca nu ai aspirator casa ta e la fel de murdara ca si tine si mai tine tu mult frigiderul ala, poate te vad si cu o toxinfectie doua-trei ca bani de mancat in oras nu ai pentru ca i-ai dat pe telefon! Insa cand e vorba de fite, rasini, besini si alte sinonime, vindem si din casa, furam si amanetam numai sa fim acolo. Cum unde acolo?! Acolo unde conteaza, fruntas la cocalar-oras! Of mai lifestyle, mult mai coşti dar dulce esti!

Ca o micuţa completare, totdeauna am fost “atras” de numele acestui individ, Varujan Pambuccian! Divin!

Daca e sa ma intrebati pe mine, desi nu-mi plac mai deloc si mi se par niste omuleti care efectiv polueaza atunci cand isi ies din atributii mai mult decat e nevoie, cocalarii si strutii si pitipoancele si emo-angii trebuie admirati. De ce? Simplu, pentru curajul lor de a se afisa in felul in care o fac. Sa fim putin obiectivi si sa judecam intr-un mod pozitiv, constructiv si blajin… Cam de cate coaie sau ovare e nevoie sa te afisezi ceva imbracata in ceva de genul asta sau, poate si mai grav, tuns, ras si frezat in felul asta si acesta.

Eu va admir ba. Recunosc ca nu ma tine sa fac ceea ce faceti voi si sa mai fiu si mandru de asta. Pur si simplu valoarea voastra io n-o am.

Ca o intrebare (retorica)… Uitandu-ma nitel la baiatu’ ala cu parul verde pe cap, gandul meu pleaca catre stilul Akcent si deci nu pot sa nu ma-ntreb: n-or fi fost ei primii cocalari ai tarii, pe vremea cand n-aveau bani de bilet? Intreb si eu…

P.S. : Nu sariti cu “sursa baaa..” pentru ca nu am publicat pozele aici ci am postat niste linkuri din care sursa reiese clar. Nu-mi asum in niciun fel pozele! Pe romaneste, nu sunt ale mele!!