envi

Nu e primul guest post pe care-l gazduiesc aici la mine si nici n-ar trebui sa fie ultimul(mai am unul promis de prin noiembrie, cred, dar omul inca n-a procedat :D). Mie mi-a placut mult de tot, asta am si cerut de altfel. O fi mult, mult prea mult, dar l-am citit de vreo trei ori si suna bine de tot. E cu iubire, dragoste, sex, cu femei, sentimentalism puternic si multa hiperbola, e numai bun pentru 1 Martie! Multam Andra, adica dom’soarei creatoare, si poftiti de va delectati… Si am inteles ca n-ar fi pe bune…

Obisnuiam sa-i tai gatul cu o lama argintie ascutita subtil pentru a o durea mai tare, pentru a-i linge sangele, ca apoi sa o sarut pana ma infruptam destul din trupul ei murdar.

Imi bucuram degetele cu dintii ei albi ce-mi strapungeau pielea si-mi amestecam picurii sangerii cu saliva ei veninoasa. Astfel ii patrundeam inauntrul cu unghiile lungi si rosii mai usor, facand-o sa zbiere de placerea ce o imbinam cu durerea odata ce muscam cu patos din sanii ei obraznici, dar inocenti in acelasi timp.

Cu mana stanga o trageam pe par, facandu-i scalpul sa zambeasca de atata suferinta. Ii biciuiam fesele bombate, timp in care savuram o tigara canceroasa. Mi se supunea, isi dorea fericirea extrema alaturi de corpul meu dependent de vasul ei sangvin.

Avea un chip inocent, ochi mari si albastri, parul cret. Putin mai mica decat mine, am introdus-o in lumea mea, cea fara barbati. I se scurgea machiajul negru pe obraji-i piscati de buzele mele de la caldura coapselor mele si rujul i se intindea pe fundul meu. Cand o simteam in mine imi deschidea poarta raiului in care nu am crezut niciodata si-i ordonam sa invoce iadul sugandu-mi interiorul venelor.

Insa mi-am dorit mai mult. Am devenit egoista si ea nu mai avea ce cauta in raza vietii mele dezordonate. I-am privit oceanul ochilor fara mila si i-am gadilat retina cu un cutit de argint. Nu am vrut sa ma vada cum ii spanzur toate visele. I-am alintat sfarcurile pentru ultima oara smulgandu-i-le cu pofta, iar mana ce odata facea parte din mine la apusul soarelui i-am strivit-o cu o piatra de rau pentru a spulbera dorinta de-a o mai avea intr-o scena de amor.

I-am turnat vodca pe zambet, ca apoi sa i-l sterg cu dintii mei insetati de sange. Am taiat-o pentru ultima oara si am inchinat un pahar in cinstea vremii petrecute impreuna din ceea ce tasnea din jugulara ei virgina.

Am ucis-o pentru ca nu o doream cu nimeni altcineva…

Acum va putrezi alaturi de mine, isi va petrece timpul mort in patul meu verde si viermii o vor domina astfel cum obisnuiam eu sa o fac… cu iubire.

Mic dejun de joi! De fapt cred ca e mai degraba un fel de “brunch”. Stiti voi, acea combinatie intre breakfast si lunch. Afara-i urat de tot. Nu din cauza vremii ci din cauza ca e forfota mare. Nu-mi place aglomeratia…

Toate ca toate, dar stomacul e liber. Nepermis de liber! Alarmant de liber! Nu stiu ce sa fac mai intai: sa apuc o felie de paine cu varfurile unor degete nespalate ca sa pot sa trec peste ritualul toaletei, sau sa rabd ca un adult si sa-mi fac tabieturile inainte? Dilema simpla, dar complicata. Sa fiu civilizat sau sa fiu primitiv, pentru ca oricum, sunt la mine in casa cu nimeni in jur si nimeni nu va sti niciodata.

Nu pot! Pur si simplu nu pot. Aleg sa ma renasc pana la capat. Desfac robinetul iar cu apa-i rece, imi purific toate cele murdarite peste noapte. Si credeti-ma, sunt mandru de asta. Am trecut peste confortul meu de a ma prabusi la masa infometat si nepasator si am ales sa trec pe la… body-wash.

OK, hrana! Problema e ca nici nu voiam orice. Mi se facuse pofta de pate… Bizar, nu? Ai zice ca-s o muiere insarcinata care, dupa ce ca zbiara de foame, mai face si pretentii. Si ce? Imi permit. Si asta si pentru ca aveam unul in frigider. Probabil ca in alta situatie, nici nu m-as fi gandit la pate. Apuc, de gatlej, o punga de paine. Sincer sa fiu, mi-e dor de painea bruta, paine la punga parandu-mi-se ca prezervativul cu gust: se poate si fara! Inspre iesirea din bucatarie, agat si un cutit. E cutitul meu preferat de intins diverse pe felii de paine. Unde mai pui ca aveam si cafea gata preparata si inca aburinda… Paradis!

Insa nicio zi nu e perfecta, niciodata. Cutia mea de pate nu era cu cheita. La naiba… Imi setasem TV-ul pe un program de masa, ma infundasem bine in scaun, imi facusem ritualul de pozitionare, dar acum trebuia sa ma ridic sa-mi iau ustensila de desfacut conserve. Sunt un tip rabdator, ma ridic si calc apasat spre bucatarie. Deschis sertarul, stupoare! Unde-i unealta?! Cum care? Aia cu care desfaci cutii fara cheita, cu un tirbuson in lateral si cu un desfacator de sticle la celalalt capat… Nu am rabdare sa o caut si nici nu o vad nicaieri la suprafata. Incep sa imi pun intrebari: “OK, ce fac acum? Caut in continuare, adica pierd timp, sau apuc un cutit, adica merg la risc?”. Ma decid sa risc, si asa ma vorbeste lumea ca nu stiu sa o fac, uite ca incerc!

Imi caut cutitul ideal. Sa nu fie prea mare, ca nu vreau sa tai porcul sa-i iau ficatii, sa fie si cu manerul potrivit ca ceea ce voi face e aproape chirurgical, sa fie si ascutit ca sa pot sfasia tabla aia ce ma priveaza de o pasta delicioasa! L-am gasit, intr-un final. Cutitul maica-mii preferat, cu maner maro, lama la limita cu care poti intra in avioanele din State si pregatit pentru razboi. Din nou spre locul in care m-am hotarat sa-mi iau brunch-ul. Da, la televizor, ca m-am trezit fericit si vreau sa continui la fel.

Apuc cutiuta cu stanga, o plasez perfect sub lama cutitului din mana dreapta. Il pun si pe el, cu ascutitul pe tabla, atent si incet. Il tin ferm si, cu palma stanga, aplic un procedeu marca inregistrata: “te-des-fac-hiu”. Nu merge! Incapatanat metal! Retry, ca la calculatoare. Mai tare de data asta. Tot nimic! Ba fir-ar sa fie… Inca o data, cu putere si cu aer in piept. PLEOSC! Ma doare palma stanga, cutitul s-a dus din pozitie iar in urma lui a ramas un crater de un milimetru jumatate diametru dar cu care nu poti face mai nimic.

Incep sa-mi pierd rabdarea si sa transpir rece. Mi-e din ce in ce mai foame iar programul meu TV se incheie in curand. Nimic nu mai e de partea mea. Mai procedez o data cu o lovitura de palma ferma, insa tot degeaba. Astia mi-au vandut pate blindat!!! Fugind spre bucatarie, imi fac in minte inventarul cutitelor din casa. Stiu!!! Iau iataganul ala cu care croieste mama snitele. E in chiuveta, partial murdar. Nu-i nimic, il spal si dau fuga inapoi la tanculetul meu cu continut desirabil. Din nou plasez cutitul, din nou un te-des-fac-hiu. BAAAAA!!! Ce Dumnezeu e cu pate-ul asta?!

Nu mai pot!!! Il apuc si il trantesc de pamant. Nimic… Merg pe hol unde nu am parchet, poate o fi lemnul ala prea moale. Il dau si de ciment, tot intact, foarte putin botit. Imi vine sa bocesc! Voiam sa gust din pate-ul ala cu o dorinta aproape sexuala! M-am hotarat, il voi ucide! Il ridic de jos, il duc ca pe mielul la taiere inapoi pe masa. Apuc cutitul cel mare cu maner negru si ii aplic o lovitura direct in moalele… capului. Atat de tare am dat in el, ca l-am gaurit pe amandoua partile. Daca nu ma insel, am atins si fata de masa putin… Ce mai conteaza, l-am auzit dandu-si ultima rasuflare… Era al meu acum. Am insfacat o felie de paine si am strans de cutia aceea pana cand am obtinut cat trebuie sa o acopar. Am muscat din ea ca din sanii unei virgine…