envi

Ma gandeam ca, daca e sa ne luam dupa televizor si dupa tot ceea ce inseamna media, 2009 ne va lovi in moalele capului apropo de criza. Ca pana acum a fost o gluma desi efecte oarecum tragice au existat si ca ceea ce va urma va fi cu adevarat dezastruos.

Cam asa gandesc si eu. Am tot gasit, aproape pe orice blog am ajuns, diverse opinii, previziuni si citate de peste tot. Ba ca in Romania criza nu are cum sa ajunga pentru ca asa-i romanul, pe el nu l-ar lovi nici asteroidul de doua sute de tone de fier, ba ca efectul crizei la noi nu are cum sa faca si mai rau decat e acum din simplul fapt ca noi nu prea avem ce sa crizam, neavand mare smecherie de economie/industrie.

Nu, parerea mea e ca fix pe noi astia mititei, recte omul de rand la nivelul nostru, Romania ca si tara mica la nivel planetar, ne va lovi cel mai tare. De ce? Pentru ca noi nu avem cum sa facem fata unei lovituri de acest gen. Nu avem cu ce acoperi pagube, nu avem cu ce suporta socuri importante si nici nu invatam nimic, avand in vedere ca pe noi ne va lua valul mult mai tarziu decat ce se intampla la stanga de noi pe harta. Deci am avea unde sa ne uitam ca sa ne pregatim…

Unul din motivele pentru care nu avem cum sa scapam si nici nu vom putea absorbi toata distractia este faptul ca suntem lacomi. In fine, rasa umana e definita ca fiind lacoma, dar romanul mai e si tembel. Ma intrebam de ce nu vedem la televizor o emisiune despre saraci. Asa cum avem pe VH1 Fabolous Life of… sau pe MTV avem Cribs sau toate celelalte emisiuni de orice fel de lifestyle, ar strica oare daca am avea emisiuni total opuse ca si idee? O ora cu viata unor saraci sau a unor oameni de rand care incearca sa-si duca existenta saptamana dupa saptamana cu resursele minime pe care le pot produce. Macar in scop educativ…

Toate acele productii nu fac decat sa starneasca nevoia privitorului de a avea si el la fel, sau macar cat mai aproape. Sa zicem ca esti un omulet care castiga undeva la opt sute de euro pe luna, suma foarte buna la noi in tara. Din start ai de platit facturi, mancare si intretinerea personala. In Romania, astea costa cel mai mult. Mai departe, confortul tau personal dar si viata si prezentul in care traim, cere aproape ca si necesitate o masina. Asta inseamna leasing, inseamna credit, poate doar daca o castigi sa fie altfel. Ati observat ca nici nu am mentionat de chirie sau de casa luata in rate; daca asa ceva exista, automat ramai pe zero luna de luna si ai inca un credit pe cap, dar sa presupunem, printr-un absurd care nu e insa niciodata regula, ca nu ai probleme de acest gen.

Esti astfel obisnuit cu un mod de viata, dar om fiind nu va fi suficient. Iti vei dori si o renovare, chit ca ultima ai facut-o acum cinci ani si e valabila pe vreo douazeci, dar ai vazut o faianta fabuloasa si, pentru inca niste sute in plus, ai si o cada noua cu nu stiu ce fel de baterie. Iti vei dori si un TV mai mare, cu un sistem Home Cinema, din simplul motiv ca s-au ieftinit si ca toata lumea are si deci, vrei si tu. Am spus cumva ca ai copii? Ia imagineaza-ti ca ai un plod: a-l creste costa, pe masura ce avanseaza in ani apar si necesitatile sale. Din veniturile proprii nu le vei putea acoperi. Deci… credit! Concluzie, impas, imposibilitatea de a plati, ruina.

Toate astea vor repune in functiune faimoasa regula 80-20, a lui Pareto: vom aveam o tara de 80% saraci si falimentati cu un rest de 20% care nu vor avea nicio grija si in niciun caz grija de a scoate tara din impas. Idem la nivel planetar.

Dar, azi e 5 ianuarie, e luni. Lumea isi reia muncile, salariile vor veni acus si toate astea nu sunt decat previziuni ale unui cretin cu nitel cam multa imaginatie. Ne va veni salariul si vom mai lua un iPhone desi telefonul nostru merge perfect, vom schimba tv-ul cu ecran plat care l-am luat acum doi ani cu o plasma de 81 ca deh, zice lumea ca se vede fantastic, ce mai conteaza ca operatorul tau de cablu iti va oferi acelasi semnal si asa mai departe. OK, nu ma credeti pe mine, eu nu am de unde sa stiu mai nimic mai ales ca nici amarata de facultate nu-i gata, dar poate te convinge ce am gasit la zoso, adica acest documentar. La multi ani!

Cumparati Made in Romania tot ce se poate, de la orez pana la chestii de uz casnic. Producatorii nostri au dificultati sa exporte acum. Cu cat mai multi vor cumpara produse romanesti, macar pana trece criza, cu atat mai mult vor avea de lucru romanii din putinele fabrici care mai produc ceva in Romania si vom trece mai usor peste criza. Cumparand un produs romanesc se platesc impozite, salarii, chirii, dobanzi. Nu poti sa le cumperi pe toate din tara, dar atunci cand poti alege … Ajutand Romania, ne ajutam pe noi insine !!! da cat mai departe DA MAI DEPARTE SI FA ASTA NU DOAR STA PESIMIST…

Referindu-ma acum la mass… Ce puii mei sa cumperi Made in Romania?! Ce dracu’ ba, am ajuns sa ma sacrific eu cumparand produse proaste si idioate ca sa traiasca alti “crizati”? Cand or fi in stare sa produca ceva ca lumea, JUR ca am sa cumpar numai romaneste. Pana atunci, in afara de salam de Sibiu, covrigi de Buzau si ce gasesti in targurile si pietele unde vand tarani, n-as cumpara nici ulei romanesc! Si scutiti-ma cu “esti idiot, insensibil si prost”! Alegerea mea, sfatul meu pentru altii si asa mai departe.

Si ma mira ca… “Producatorii nostri au dificultati sa exporte acum.” Imi vin sa rad de pocnesc!!! Saraca economie duduitoare a Romaniei, si-a dat seama ca e si ea afectata de criza. Treptat si sigur…

M-am saturat de criza! M-au intoxicat cu totii! Pe orice blog, pe orice editie online de ziar, pe orice site al unui post de televiziune, oriunde gasim articole, pareri, editoriale si orice fel de informatii despre criza lu’ fish!

Am urmarit si eu, destul de mult la inceput, criza asta. Insa la modul in care e tratata peste tot, m-am plicitisit pur si simplu. Pai daca s-a ajuns la momentul in care, din orice interviu, putem extrage intrebarea “Si acum, cu criza mondiala, ce veti face?”. Pai, dupa parerea mea, asta e sinonima cu “Ce faceti de criza?”. Misto sfarsit de an o sa avem: Halloween, Criza Mondiala, Mihai si Gavril, Ziua Nationala etc. O sa incepem sa punem pe calendarul evenimentelor speciale ale ultimilor ani, pe langa eclipsa de soare, cutremurul din 2004 (parca) si bubuitura de la Mihailesti, criza mondiala. Eh uite ca nu mai pot eu de criza lor!

Insa, din ceea ce vad, cel mai potent efect al acestei crizute este, de fapt, aparitia a tot felul de omuleti, care mai de care mai specialist si mai analist si mai expert, care-si infing parerile prin tot felul de publicatii si televiziuni. De unele, ca un simplu om necunoscator si amator in probleme financiare, chiar imi vine sa plang de ras! Sunt un nimeni, dar imi permit sa rad de asa ceva pana mi-or crapa si glandele salivare:

BusinessMagazin: Te simteai motivat, nu?
Cristina Iancu: Foarte motivat si nu numai financiar. Pe Wall Street se lucreaza pentru bonusuri, nu pentru salarii. Salariul oricum nu-mi convine sa fie prea mare pentru ca nu-mi convine sa platesc prea multe taxe, dar bonusul e baza. Si asa a fost si la noi. Dar am fost foarte motivata si intelectual. Eu am considerat ca a fost un privilegiu sa ma invart printre cele mai luminate minti, oameni pe care, in alte circumstante, nu i-as fi intalnit niciodata. A fost foarte stimulant din punct de vedere intelectual.
Ne-am extins si in Londra si in Singapore. Eu ajunsesem sa zbor la Londra o data la doua saptamani si cand ti se da chestia asta si pe urma ti se ia, asa cum ne-a fost luata noua, peste noapte… (realmente, noi n-am putut sa credem nici in cele mai rele cosmaruri ca se va ajunge pana aici). A fost un soc pentru toti, pentru ca, imaginati-va, cum e sa te trezesti intr-o dimineata si sa nu mai fie cum a fost cu o zi in urma. Ti s-a luat tot: cariera, bani, viata sociala, tot. Sunt oameni care au avut caderi nervoase, eu am ales sa plec si sa vin in Romania pentru ca trebuia sa plec de acolo.

Cine este Cristina Iancu… imi pasa prea putin! Ce zice madam Cristina Iancu este “exceptional” si gasiti totul aici. In mod normal nu am rabdare sa citesc articole atat de lungi, dar aici e chiar amuzant si recomand oricui are cateva minute in plus!

P.S.: Eu, de criza, ma râd! Tu?

LaterEdit: Abia astept “filmul realizat dupa o poveste reala in urma crizei mondiale din 2008 (si probabil si 2009)” cu vreun wallstreet-eist de asta caruia, a doua zi dimineata, i-au disparut banii, cariera, viata sociala etc, a picat in depresie si a facut ceva, nu stiu ce, demn de bagat intr-un film. Ca de exemplu, sa se fi angajat la BurgerKing unde colegii faceau misto de el ca, venit de pe Strada Zidului, a ajuns sa-ntoarca chiftele!

surse: zoso, businessmagazin