envi

de la capăt, cu alineat

Realizez cu stupoare cam prin cate chestii trece o femeie si cam de cate e capabila pentru a impresiona un barbat. Ma rog, nu ca le-as plange soarta. Din punctul meu de vedere, n-au decat sa traga si la plug intr-o zi imposibila de august ca sa-si castige masculul, intrucat din momentul in care a facut-o, e ca si cum e stapana lui si si-a facut rost de-un ceva pe care-l manevreaza cam cum doreste pentru ca, nu-i asa, ea are pisicuta, ea face regulile. N-are sens sa explicam altfel, toti o patim la un moment dat, asta e viata…

Le-ati vazut pe aste muierusti?! Se fardeaza de nu-i adevarat ca timp si cu migala si, ca si cum nu-i suficient, sunt si niste ninjaloaice care-si protejeaza tencuiala cu pretul comoditatii psihologice si fizice. Stau cu chestii de plastic in sau pe cap cat li se potriveste parul in forme si directii si arhitecturi uneori inexplicabile, doar ca sa faca de-trei-minute impresie acolo unde se duc. Probeaza si dezprobeaza si incaleca ‘jdemii de haine si combinatii in speranta ca ceva de stofa o va propulsa pe scara atractivitatii. Isi gauresc urechile, isi parlesc picioarele si zona inghinala cu ceara pe care eu n-as picura-o nici pe dusmanii mei care ma bateau la gradinita cand eram mic pentru ca-i intreceam la inaltime. (Stiti gluma aia a lui Seinfeld care se intreaba cum e posibil ca o femeie sa se epileze cu ceara si totusi sa-i fie frica de paianjeni?) Read the rest of this entry »


Etichete: , , , , ,
envi on November - 17 - 2009
categories: opinii, social