envi

Tocmai am aflat o chestie sinistra despre familia unei prietene, casatorita, cu copil, in Franta. Sa va povestesc…

De vreo o saptamana si ceva, in fata casei lor, o masina necunoscuta statea parcata, 24 din 24, fara sa miste macar un milimetru, pe unul din locurile lor de parcare. Fiind o tara catusi de civilizata, ai voie sa-ti inchiriezi, in fata casei, locurile de parcare. N-au bagat in seama chestiunea cateva zile, au crezut c-au de-a face cu rudele cuiva din apropiere. O zi, doua, patru, o saptamana, trecut de o saptamana, masina aia nu misca de-acolo deloc si nici nu venea nimeni vreodata pe langa ea. Asa ca oamenii au sunat la primarie sa-si trimita aia masinuta de ridicari sa le elibereze locul platit. Au venit aia, au ridicat masina, oamenii si-au recuperat locurile de parcare.

Peste doua zile, le suna cineva la usa. Doamna se ridica si deschide. La usa erau doi tipi, algerieni. Voiau sa vorbeasca cu sotul ei. Omul isi hranea copilu’. Il lasa, se ridica si vine sa intrebe ce se intampla. Tipii il intreaba scurt daca el a chemat primaria sa le ridice masina, el a raspuns ca da, motivand ca trecusera aproape zece zile si masina nu se misca de pe locul sau platit, iar baietii au scos, fiecare, un pistol si i-au zis: “Ori ne platesti taxa sa scoatem masina in doua zile, ori revenim si data viitoare te umplem de plumb!” Nevasta-sa si copilul erau la fereastra in momentele astea… Read the rest of this entry »

Un mic indiciu a ceea ce inseamna cu adevarat o criza sociala. In Franta, o tara model pentru noi, as zice eu, cel putin la nivel teoretic, tensiunea la nivelul populatiei e la cote inimaginabile. Din pacate, ei singur nu-si dau seama ca-s o natie de comozi si de nemultumit in niciun fel. Si uite cum, dupa cateva masuri ce nu vor decat, culmea, sa le asigure viitorul (pe scurt, francezii sunt din ce in ce mai multi si muncesc din ce in ce mai putin, rezultand deci o lipsa a resurselor pentru a sustine populatia de catre un stat care si asa varsa indecent de multi bani pentru ajutoare sociale, iar cand conducatorii de acolo propun ceva mai multa munca, toti se simt lezati si jigniti, cerand in acelasi timp acelasi trai decent; iar in randul celor tineri, e vorba, evident, despre proasta informare si mai ales proasta intelegere a situatiei din clare deficite de intelect), se ajunge deci la situatii de genul celor de mai jos. Se intampla la Lyon… Read the rest of this entry »

Nici nu mai conteaza ca s-a terminat 2-0. Nici nu mai conteaza ca primul gol a fost dintr-un offside mai larg decat ce e intre labiile Danielei Gyorfi. Ba chiar nici faptul ca au jucat Florescu, Cocis si Marica nu mai conteaza… Read the rest of this entry »

E pronosticul meu pentru Franta – Romania. Va fi un egal, nu va fi mai mult. Nici pentru ei, nici pentru noi. Si am si cu ce dovedi, cu trei (cosmini) contra pentru noi si trei pentru ei… Read the rest of this entry »

Rasa umana e intotdeauna interesanta de observat atunci cand vine vorba de a vizita noi tari. Si eu si voi, cu siguranta, am calcat in vreo tara straina sau stim pe cineva care a fost in una. Ce ma fascineaza pe mine este faptul ca vrem atat de mult sa ajungem acolo, sa vedem cum e, sa vizitam obiective si mai stiu eu ce, dar primul lucru pe care vrem sa-l invatam in limba tarii respective sunt injuraturile. Adica, sa inteleg, calatorim mii de kilometri, in masina sau cu avionul, dam bani pe calatoriile alea, uneori o groaza de bani, abia asteptam sa ajungem…Si ajungem! Si primul lucru: cum se zice “cuc” aici?

Va dau exemplul meu. In 2001 am ajuns pentru prima data in Franta. Tarziu, noaptea si obositi si murdari. Am facut un dus si m-am bagat in pat. Nu am apucat decat sa schimb trei vorbe in engleza cu amicu’ meu francez si atat. A doua zi insa, la vreo paishpe’ ore dupa ce am ajuns, stiam deja sa zic “nique ta mere” (pe romana “s-o f.. pe ma-ta”). Ba mai mult, acum dupa mai multi ani in care am tot fost in Franta sau amicul meu a venit pe la mine, mi-am imbogatit maxim vocabularul de genul asta. Norocul meu e ca stiu si limba mult mai bine ca acum sapte ani, deci sunt acoperit!

P.S. : Nu-mi mai doresc sa invat decat limba araba, din care acum stiu doar “nardin elemoc”(asa se aude) si e o injuratura; insa nu mai retin care, din pacate! :)