envi

Prolog: Nu-mi place Dono; il consider insipid, banal si un nene care manevreaza sute de cuvinte in expresii fara substanta doar pentru a crea efect de umezeala pizdica. Daca stii cuvinte, nu inseamna ca esti scriitor! Mai departe prindeti voi ideea…

Nici vorba sa mai poti dormi pe lumea asta. Sau in lumea asta… New York-ul e orasul care nu doarme niciodata?! Atunci ar trebui sa ma prezint tututor drept New York de-acum incolo. Mi-e greu sa ma dau jos din pat. Am gasit cu greu iesirea. Nu-mi amintesc prea multe de noaptea trecuta. Afara e ceata iar pe cer e luna plina. Misto vreme! Nu vad bine cladirea in care candva era un magazine universal, o productie a unei perioade care se baza pe republica, pe socialism, pe mult rosu. Ce culoare infecta! Ce culoare infecta a carui singur scop e sa evidentieze greseala… Ce plina de rosu mi-e viata! Si n-am fost securist…

Imi aprind o tigara desi, pentru cei din jur, nu mai fumez de vreo trei luni de zile. Cat o vacanta de vara pentr-un licean excitat de simpla perspectiva atingerii unui san. De femeie, evident… E misto sa fumezi cand afara e ceata, iti vezi cu greu fumul si-ti da impresia ca nu-l mai scoti niciodata din si-asa infectatii tai plamani din care scuipi numai prostii. Si da, va veni si ziua cand o vei face efectiv, la propriu, pe bune, palpabil as putea spune, de-ar fi sa-mi exercit putin exces de zel. Oare ce-ar zice toti astia pe care eu ii cunosc si care, la randul lor, chiar cred ca ma cunosc pe mine daca le-as spune ca-s la fel de fumator ca-n august, cand am spus STOP!, fumand o ultima pipa cu tutun? Nu-mi pasa. Daca mi-ar fi pasat, nu m-as fi ascuns…

Si totusi, ce naiba s-a intamplat aseara?

Plescai de doua ori din limba si-mi dau seama ca n-am baut nimic. Gura-mi miroase a somn cu putina tigara proaspat aprinsa. Nici bautura, nici puta de fetita, nimic inspaimantator. Si totusi ma doare capul… O fi de la ceata?! Ce se intampla daca inhalezi ceata? E nociva? Stiam ca mucegaiul face rau si ala tot din familia umezelilor provine, nu? Saracele femei, oare ele cum rezista? Apropo, o mai stiti pe aia din South Park? “Nu pot sa cred intr-un organism care sangereaza cate-o saptamana pe luna si nu moare.”

Nu-mi prea pasa ca nu pot dormi noptile. Romania e o tara in care poti trai excelent daca dormi ziua. De pierdut nu pierzi mare lucru, s-ar putea chiar sa castigi avand in vedere ceea ce poti pati cand soarele-i infipt in partea asta de planeta. Imi aduc aminte cum ma mintea maica-mea cand eram mic si plangeam ca a disparut soarele: a plecat in America! Iar eu exclamam ca, atunci cand voi fi mare, vreau sa ma fac Soare si sa vad toata lumea. Acum nu-s foarte departe de ideea asta, doar ca nu m-as mai intoarce.

Epilog: Bai, si totusi ce dracu’ s-a intamplat aseara??? Aaaah, stiu… Niste diaspora, care nu se mai intoarce vreodata p-aici, mi-a omorat ultimii ani din douazecii mei care nu se mai intorc. Voi avea undeva pe la 28 si, cu putin noroc, ori nu voi mai fi pe-aici, ori voi fi deja mort. Una din ele e imperativa acum, multumesc!

Din ciclul “nu de putine ori, un blog se face pentru a avea un colt unde sa te plangi de orice sub protectia ideii ca te asculti macar tu pe tine” – azi sunt de-o profunzime/profunditate/in general pro-fund ceva de speriat – nu pot sa nu dau de pamant si cu ziua de azi.

Insa nu neaparat intr-un suta la suta mod negativ. In primul rand, din nu stiu exact ce motiv, adormind totusi azi noapte pe la 12, m-am trezit la… 12. “Si te plangi de astea, lenesule si alintatule?!” ar spune poate unii. Nu, deloc! as raspunde eu, poate chiar ingamfat putin ca nu e rabdare sa-mi termin ideile. Am avut un vis. Un vis chiar placut. Deci placut ba, nu sexual. Asa, vis placut, dupa cum spuneam, dar care m-a tulburat pentru ca s-a terminat exact cand nu voiam, apoi pentru ca in el am avut de-a face cu persoane foarte interesante si, in ultimul rand, pentru ca nu am stare de cand m-am trezit si imi fac rugaciuni sa continue in urmatoarea sesiune de dormit.

Ma enerveaza cand un vis imi strica oarecum ziua. Adica cand mi se intipareste intr-atat in cap incat ma gandesc si ma tot gandesc la el. Ma enerveaza insa chestia de azi pentru ca niciodata nu m-am simtit asa dupa un vis. Stimata colega Ada incerca sa ma-mbarbateze: “E un inceput foarte bun, iti creezi o lume a ta, in vise”. Mda, foarte multumesc, ii raspund ca am ajuns sa fiu the man who lived in his sleep. Ea rade, e de bine. Am auzit ca fetele apreciaza baietii cu simtul umorului…

Pe de alta parte, tot in legatura cu somnul, mai exact cu procesul de trezire, m-am trezit cu o melodie in cap. Nu doar ca o fredonez in creieri oricat, problema e ca nu-mi aduc aminte in niciun fel cum se numeste. Incerc, de vreo cateva ore, sa o anihilez cu niste mixuri de tribal house. Sa o tranchilizez. Degeaba, orice as face, imi reapare in minti. Asta si mai cicalitoare senzatie.

Insa, per total, stau si ma gandesc cat de bine poate sa-mi fie daca singurele mele probleme pe ziua de azi sunt un vis si o melodie. Heh, life’s quite OK sometimeZ… Si stiu ca nu-i weekend, nici duminica, dar melodia de mai jos mi se pare excelenta pentru ziua mea de azi. Enjoy! Lasati articolul, ca e prost, mai bine imi oferiti feedback la melodie decat la prostiile din el, pentru cei ce vor sa comenteze, biensur!

Iar e sambata dimineata…

M-am trezit destul de nervos. Am adormit spre ora doua, doua si jumatate, iar la opt m-am deschis cu ochii fara sa fiu deranjat de vreo alarma, de vreun megafon electoral sau de nepotul enervat. 

M-am uitat si pe geam si ploua. E urat afara, e o ploaie de toamna din aceea marunta care ti-ar perfora si ciolanele. Ma uit si la steaguri si e si vant. E clar ca azi nu ies din casa nici mort! Urasc vremea de genul asta, nu-i buna decat de stat indoors. In unele momente se transforma intr-un fel de lapovita, un fel de ninsoare marunta.

Am vrut sa ma spal pe toate cele cum se cuvine in orice dimineata. Nu am nici apa rece. Cica ar fi anuntat astia o mica remediere de nu stiu ce avarie la vreo nu stiu cate blocuri mai incolo. Nu ar dura decat o ora. Inmultesc cu trei pentru ca asa se face cu orice deadline in Romanica si mai trag o injuratura dintre vreo douazeci de dinti nespalati si ridic si un deget mijlociu, murdar de peste noapte. 

Adineauri mi-era si foame. Atentie insa, nu pot sa mananc orice caci m-am hotarat sa renunt cat de cat la unele chestii. Nu ca sa slabesc ci ca sa nu ma mai ucida ficatelul. Pauza! Nu-i nimic mancabil pentru mine in amaratul ala de frigider. M-am saturat cu o cana cu apa si un mar lovit. 

Pe deasupra, primul meci pe ziua de azi imi incepe tocmai la cinci jumate’! Se poate ca ziua asta sa fie si mai proasta? Vazusem intr-un status, ieri, culmea ironiei, “O zi care incepe prost se termina si mai prost…”. Kat DeLuna are o melodie cu un titlu sugestiv pentru mine, pentru ziua mea de azi: Am I Dreaming? 

P.S.: In momentul in care inchei articolul acesta frustrat, pe strada trece o masina care se ocupa cu campania. Din ea suna un refren idiot: “Doamne, ocroteste-i pe romani!”. Cineva m-a blestemat bine de tot…

LaterEdit: Transmitting Live de aici din tinutul Hirlauan: ninge de-a binelea! Daca o tine asa tot weekendul, luni vor pica primele gagici la mozol. Unii cica vor deja cu sania…