envi

Cum stati cu jocurile, cu gamingul?

Am tot citit pe bloage tot felul de articole pe subiectul asta. Ba ca, in ziua de azi, multi isi traiesc viata pe valori capatate in mediul online, ceea ce tinde sa devina o regula aproape generala, mai ales intr-un interval de varsta anume, cunoscut probabil de majoritatea. O alta parere pe care am citit-o chiar azi, care, in esenta, descrie faptul ca limbajul multora s-a neologizat intr-un mod aproape grotesc. Termeni pretentiosi, cuvinte si expresii pentru care deja mintea celui ce le foloseste nu se mai oboseste sa le sustraga traducerea in limba-i materna, avand in vedere ca le foloseste in cercuri in care interlocutorii sai sunt la fel de bine instruiti si deci stiu perfect despre ce e vorba.

Sunt genul de om caruia ii place sa-si petreaca suficient timp pe zi pe-un joc. De cele mai multe ori online. De vreo cinci ani servesc DotA aproape constant si fara stop, de curand am incercat si WoW la modul serios, desi imi promisesem ca niciodata nu ma voi apuca de el sau de Lineage din motive de dependenta. Am cont si pe Travian, recunosc si recunosc si faptul ca-l accesez de vreo zece ori pe zi. In fiecare dintre acestea, avand in vedere ca ele se desfasoara pă net, interactionezi cu alti utilizatori. Si aici intervine toata problema…

Gamerul roman e un idiot! Nu, nu generalizez, dar porcentul este covarsitor! Gamerul roman merge pe cateva principii, uriase ca valoare in mintea sa:

* el este cel mai bun si orice ii vei reprosa, fie chiar si intr-un mod absolut neutru si chiar politicos, o ia ca pe o ofensa personala, moment in care te spurca intr-un mod in care birjarii profesionisti par niste copilasi de gradinita, chit ca tu ai dreptate si ca stii exact despre ceea ce-i vorbesti iar toate dovezile sunt pro opiniei tale;

* el este din nou cel mai bun iar daca el este cu catusi de putin deasupra ta ca si experienta, statutul sau ii confera automat si necodintionat aura de ciumeg, de persiflangiu si de un mic Dumnezeu intr-o lume complexa si complicata pentru mintile inguste precum a ta; orice intrebare ii vei pune, el iti va raspunde in doua moduri: fie iti va raspunde insa nu va uita ca fie inainte, fie dupa raspuns, sa-ti explice un “Doamne, cu ce lache am de-a face, nu pot sa cred” sau nu-ti va mai raspunde deloc la intrebare ci doar iti va tufli in moaca fraza precedenta;

* el este inca o data cel mai bun si nimic in neregula nu se va petrece niciodata din cauza lui; in orice joc de echipa pe care l-am jucat, se intampla ca de altfel oricui, sa mai si pierdem; in acele momente, omuletii pe tiparul pe care-l descriu nu vor sti niciodata sa spuna ca au gresit sau, in cel mai bun caz, sa taca; oricine va fi de vina in afara mariilor sale, garantat;

* el e, de cele mai multe ori, cel mai bun si daca se intampla sa-l bati de sa-i sune toate apele in creieras, te va banui intotdeauna ca trisezi si te va face albie de porci; pentru un asemenea specimen, infrangerea nu inseamna decat ca, avand in vedere ciuda ta pentru faima lui, te-ai folosit de orice mijloace existente, orice cheaturi, hackuri si bug-uri pentru a-l bate; te ameninta, te injura si iti explica teoria cum ca esti mancator profesionist de fecale pure, altfel nu ai cum sa-l invingi pe el, acest Kasparov al jocurilor online;

* si, in final, el e de departe cel mai bun si nu se invarte decat in cele mai inalte cercuri, are un numar limitati de prieteni cu care interactioneaza si carora le raspunde iar tu, pentru el, nu esti decat un alt ratat, copil de 12 ani, copil facut din laba sau mai stiu eu ce expresii din astea de masterand aspirant la o bursa la University of Massachussets;

Nu sunt dependent de astfel de jocuri, insa exista suficiente momente in zi sau noapte cand realmente mi se face pofta, chef, cum vreti voi sa-i spuneti sa pun mana pe mouse si taste si sa ma joc. Recunosc ca stiu la modul mediu spre avansat si limba asta a gamerilor wannabe profesionisti, insa totul e o pasiune pentru care nu-mi dedic nici viata, nici ficatii si nici nu-mi sacrific omuletii din jur.

Mi-am luat insa injuraturi si texte pe serverele romanesti ale jocurilor care-mi plac cat nu si-a luat Mutu pe Ghencea cand veni el cu Fiorentina. Sunt realmente satul de toata gloata asta de imputiti care nu stiu sa joace un joc in modul in care el a fost construit, ci o iau ca pe o religie pentru care sufera si se lupta prin orice metoda oferita de protectia si anonimatul statului in spatele sticlei. Nu cred ca a fost zi lasata de al de sus in care eu sa-mi satisfac o pofta game-istica si in care sa nu dau de macar de-un strut din acesta atotstiutor. Ce se intampla de fapt, as vrea sa stiu? Pentru ca toata treaba asta pe care o descriu se extinde si in alte medii din online. Ganditi-va la unele subiecte comentate pe bloguri, pe forumuri. Ce pastele ma-sii se intampla cu oamenii de acest gen de-i conduce la asemenea comportamente?

In alte ordine de idei, ca sa inventam specia bloggingului in spirala, cum stati cu gamingul? Ce jucati? :)