O zi de aproape vara, adica vacanta de vara. Eu, pustan stiurlubatic, in varsta de 9 ani si ceva, mandru component al clasei a treia si o litera, indiferent care. Colegii mei, aceiasi cu care am impartit clasa pana intr-a opta. Ma rog, cu modificarile de rigoare, plecari si veniri si asa mai departe. Fiecare clasa e o mica societate, cu lideri si drojdii, cu plecati si veniti, cu reguli scrise sau mai putin…
Revenind la moi. Trecusem deja peste obisnuitele prostii ce se fac in scoala primara: ma batusem cu creta, mi-am belit vreo cateva parti de corp cazand ca gogoasa pe macadam, m-am batut cu apa la scoala si am si trecut strada fara voie. Pentru toata insa, imi luasem liniutele peste palme. Era si misto de acum, invatatoarea imi crease un sistem tare interesant: la o abatare imi luam cate doua peste fiecare mana, iar la urmatoarele cu cate una mai mult. Recordul? Ajunsesem, intr-o luna de iarna, de la prea multi bulgari probabil, la cate opt pe fiecare palma. Dupa episodul acela, ziceai ca sunt Moromete, asa maini batatorite aveam…
Nu mai stiam ce sa mai fac pentru ca, totusi, ceva trebuia sa fac. Nu stiu acum care mai e mersul lucrurilor in lumea claselor primare, pe atunci insa toate fetele aveau pe cap coronitele sau diademele alea, cum naiba s-or mai fi chemand, care aveau si niste flori dintr-un fel de tifon numai bun de facut branza in el. Mi se par hilare, nu stiu de ce.
Da, ati ghicit. Ma apucase nebuneala intr-o zi si, fara sa gandesc prea mult, m-am apucat sa le tot trag de pe capetele saracutelor fete de la mine din clasa. Culmea e ca niciodata nu am fost un copil problema mai pe nicaieri, indiferent de situatie, caz sau imprejurari. Sau cel putin asa cred eu… Ei si tot luam, una de aici si o puneam pe cap si fugeam prin clasa cu ea pana ma prindea pagubita. Ceea ce nu dura mult, n-am fost atlet niciodata. Ma prindea, i-o dadeam, ea imi dadea una, eu radeam si imi cautam alta prada. Si inca una, inca una, tot asa.
Era distractiv dar, mai ales, aveam toata clasa care radea si aplauda si ma aprecia. Ce mai conta?! Aveam aplauzele audientei… Nu si ale invatatoarei. Nu se inventase statu’ de sase pentru varsta noastra, asa ca m-a prins alergand c-o din aia pe cap. Ah, si mai era si dupa ce se sunase, dumneai intarziind beton de tot dupa o pauza mare, or fi servind cafele lungi in ziua aia. Sau garnituri de branzoaice, in fine, cert e ca eu eram acum fata-n fata cu, practic, dracu’.
M-am oprit, fata m-a prins, rutina cu POC!, “da-mi coronita prostule”, doar ca eu nu am simtit nimic. Furcile mele caudine erau la vreo trei metri in fata mea. Prin fata ochilor imi treceau precedentele pozne, probabil ca voiam sa numar cate-mi iau azi. Calculasem ca vreo patru. PARFUM! Problema era alta… Madam invatatoarea nu se indreptase catre catedra si sertarul aferent in care se pozitiona linia de lemn care numai de tras linii pe tabla nu era…
“Mergi la loc”, mi-a spus. Si inca pe-un ton aproape mamos. Scapasem, abia asteptam sa vina pauza sa o iau de la capat. Scapasera doua fete din clasa, alea care-mi placeau mie mai putin, ca asa functiona pe atunci sistemul, recunoasteti. Niciodata nu bagai in seama decat fetitele care-ti placeau cel mai mult, restul fiind lasate la urma. Totdeauna am fost de acord ca superficialitatea crasa o gasim la copii, nu la barbati. In fine, alta poveste…
Deodata, o vad pe invatatoare ca se duce la una din fete din celalalt capat al clasei. Sopteau ceva, nu am inteles ce, cert e ca ii luase diadema de pe cap. Nu stiam ce voia sa faca cu ea, eu eram inca entuziasmat ca scapasem basma curata. Dintr-o data, simt pe cap o lovitura! Madam invatatoarea imi tuflise diadema aceea pe cap, dar o facuse atat de tare incat am crezut ca mi-a intrat vreo cativa milimetri in creier. Ca si cum era incinsa si capul meu era din plastic, credeam ca nu o sa mai scap niciodata de ea!
“O tii pe cap pana cand plecam acasa!” POFTIM??! Era ora 11, noi aveam ore pana la 1, cum sa o tin doua ore pe cap?! De fata cu toti cei din clasa?! Unde mai pui ca nu fusesem la toaleta, ma scapam pe mine, trebuia sa merg cu ea pe hol, in fata tuturor celorlalte clase?! Oh boy… Cum sa merg eu, ditamai baiatu’, cu doua flori de plasa pe cap?
A fost o zi de cosmar, toata lumea radea de mine, ma facea “fetita” sau “alba-ca-zapada” sau “urata adormita”. Unul a fost tare de tot, acum cand ma gandesc, el imi zicea “sailor moon”. Nu cred ca am sa pot vreodata sa descriu ce simteam cand auzeam rasetele, chicotelile si glumele tuturor pe seama mea. E drept, mi-am invatat lectia cu varf si indesat, dar va intreb, stimata draga invatatoare, daca deveneam gay?!
Etichete: gay, personal, prostii
