envi

Mai stie cineva macar luna in care a fost cutremurul din Haiti? Imi aduc aminte atunci cum o campanie foarte agresiva pe media vizuala a impresionat pana la lacrimi natia superficiala a Romaniei – natie care atunci inca nu era in criza, inca nu murea de fumea si nu aducea acasa fluturase de 400 de lei salariu, fie vorba intre noi. Stim noi, aia de carton, aia solidari cu toata planeta, aia pentru care nicio tragedie nu trebuie ignorata si suntem cu totii oameni si trebuie sa ne ajutam pentru o lume mai buna, mai curata. Persil…

Scriam atunci un articol in care-mi exprimam o parere pe care o sustin si azi: cel mai sanatos mod de a trai e egoismul calculat. Se vede si in comentariile de acolo – si imi aduc aminte si o polemica pe twitter c-o fetita, nu-i mai retin numele, evident fiind faptul ca mi-a pasat groaznic – cum sunt insensibil, marlan si fara mila. Spuneam atunci ca tragedia altuia nu are de ce sa fie problema mea, atat timp cat nu ma afecteaza direct. Eu banuiesc ca prea multa lume are o viata foarte linistita si lipsita de griji, pentru ca prea suntem preocupati de problemele altuia…

Hai sa va mai aduc aminte una… Read the rest of this entry »

Am inteles ca Romania a donat fix 50.000 de euroi pentru sinistratii haitieni. Cica Moldova a dat vreo 70.000… Ma rog, nu mai comentam, e la mintea cocosului. Ce vreau eu insa e sa-mi mai propuneti ce-am putea sa mai donam noi, ca tara, saracutilor haitieni. Eu am zis sa le trimitem fie niste paleti de apa minerala Borsec, ori sa vorbim cu Uniunea Gospodinelor Romane Nesatisfacute Sexual sa le prepare 1000 de borcane de zacusca.

Asa ca hai, ce le mai putem trimite lor, haitieni-si anume-lor? Comentati si voi updata postul… Read the rest of this entry »

Necazul unuia, bucuria altuia, zice o vorba din popor…

Am vorbit mai jos, pe scurt, despre ce e in Haiti si mi-am exprimat opinia asupra chestiunii. Discutam recent cu Luana si ea imi expunea un foarte bun punct de vedere: toata lumea sare si se indoaie si se agita pentru Haitieni, in special americanii, iar dupa ce trecuse Katrina si New Orleans-ul era in paragina, aceiasi americani aproape ca si-au macelarit conationalii, pe alocuri chiar efectiv. In final, ideea de baza ramane, anume ca nu-mi pasa de nimic. Nici de haitieni – ce li s-a intamplat lor mi se putea intampla si mie, de acord, dar n-am nicio vina ca eu m-am nascut aici iar ei acolo – nici de toata afacerea cu americanii – nu e prima oara si nici nu va fi ultima oara si nici nu are cine sa intervina, impacati-va cu situatia si nu mai mormaiti fara sens, macar faceti-o coerent si fara fecale in bot.

O chestiune insa ar fi interesant de analizat, as spune eu…

Porninde la prima fraza a acestui articol, ma gandeam la un simplu rationament: Haiti, o tara saraca cu conducere subreda, educatie slaba si mentalitate precara in cele mai multe domenii si cazuri + un cutremur devastator, un dezastru natural care ingroapa efectiv toata tara = multi morti, foarte multi morti, dar suficienti supravietuitori si suficienti copii inca in viata. Autoritatile haitiene sunt clar depasite de situatie, iar cand vine vorba de interferente straine, mai ales americanesti, razboiul e castigat din fasa, nu? Rezulta oare ca agentiile de adoptie internationala se freaca acum pe maini de fericire si de perspectiva profitului? Vor aparea copii haitieni la oferta, avand in vedere probabilul stoc bogat?

Haiti… Cutremur… MARE! 7 grade si inca ceva, sau cate or fi fost…

Ce-ar mai fi de zis decat groaznic. Nu mi-as dori sa fiu haitian zilele astea, sa-mi caut mama, fratele si pisica sub niste moloz prin care, candva, imi traiam zilele. Recunosc ca n-am urmarit stirea si ca stiu mai multe despre aproape morbidul tur de scrutin intre Blenorius si ala care a castigat. Din simpla coincidenta, nu ca m-ar fi interesat una mai mult decat alta. Problema mea e alta, insa…

Cat cacat mai mancam ca ne doare si cate valuri de falsa compasiune, internauta sau nu, mai trimitem in partea aia?

N-ai decat sa-mi spui ca-s insensibil si ca ar trebui sa putrezesc, singur, intr-un iad care ar trebui creat aparte pentru astia ca mine, carora le pasa doar de sine si carora li se falfaie fluierul in bataia viscolului de problemele semenilor sai de pe mapamond. Am vazut ca s-au grabit multi sa boceasca la un loc cu planeta, sa dea cate-o palma articulata statului roman ca nu misca macar un deget verbal apropo de tragedia asta. Tragedie, de acord, dar nu problema mea!!! Sunt doua chestii diferite in a lua la cunostinta un eveniment tragic si a face din el o problema pe scara intergalactica…

NU VREAU sa ma zvarcolesc in pat noaptea pentru ca o insula dintr-un arhipelag mai repede mentionat in filme si in versuri de hiphop comercial, decat in cartile de geografie, sufera acum ca s-a clatinat putin scoarta! Singura similitudine intre mine si ei, faptul ca suntem oameni, ma lasa rece. Poate ca ar trebui sa invatam dracului o data ca nimanui nu-i pasa de tine, decat – si aici in cazurile fericite – ma-tii si catorva din familie ca bafta de-a avea un prieten ii atinge pe putini. Haitienii nu-mi sunt niciuna, deci faptul ca sunt bombardat zi de zi cu scrieri de compasiune, bocet planetar si incercari de preluare a initiativei pentru a sensibiliza opinia publica imi sunt indiferente. Ma lasa rece si problema cu americanii si tot! Sa-si ia ei petrolul, pe mine ma doare ca-mi iau 4 catraliarde pe o autostrada pe care n-o fac aici, la mine. NU IMI PASA si va asigur ca asemeni mie sunt foarte multi – in principiu aia care tac.

Asa m-am saturat de toate momentele astea de solidaritate de carton…  Mai da-i in spuma marii pe haitieni! Daca n-ai tu sange s-o zici, o zic eu si pentru tine.