Citeam recent, imi scapa unde, ca Vaticanul a adaugat in lista lor muzicala de pe MySpace piesa Changes a lui 2Pac. Intrasem, deci, sa vad daca e adevarat. Si este… Citeste mai departe >>
Bun, cine a auzit de Jedi Mind Tricks? Cati ii cunoasteti? Dar cati ii ascultati?! Cred ca dac-as avea si-un trafic monstruos de zeci de mii de unici romani si tot n-as aduna o suta de oameni care sa-mi raspunda pozitiv la toate intrebarile de mai sus.
Jedi Mind Tricks sunt definitia perfecta a ceea ce inseamna rap-ul necomercial, cel care nu prinde la masele de public stupid care cauta idoli prin kilograme de lanturi si circumferinte de jante si buci. Productiile Jedi Mind Tricks, desi se inscriu pe latura rapului din pasiune precum cel creat de Mos Def sau Gangstarr, sunt total diferite ca atitudine, abordare si mesaj. Ceea ce-i face cu adevarat speciali si, daca nu ma inseala cunostintele, chiar unici pe Jedi Mind Tricks e agresivitatea din versuri. Nicio piesa nu face exceptie de la regula pe care si-au impus-o: verde in fata, fara menajament, fara rezerve si fara remuscari! Texte dure dar niciodata neadevarate, texte care probabil ca dor de moment ce, la capitolul vanzari, JMT sunt o trupa care au vandut aproape insesizabil de-a lungul timpului. Vorba aia, aceste cuvinte ne doare… Citeste mai departe >>
Duminica… Muzica…
Continui articolele duminicale pe tema muzicii si, in special, pe hip-hop. Am discutat deja despre o trupa ascunsa publicului larg ahtiat dar si gatuit de puternica “secta” comerciala a genului, Digable Planets, si despre care concluzionam ca lipsesc enorm industriei si despre GangStarr si influenta decisiva in noua era si generatie a hip-hopului de la inceputurile anilor ‘90. Astazi m-am hotarat sa scriu cateva paragrafe despre cel ce troneaza de departe pe primul loc in topul preferintelor mele personale, Mos Def. Nu-mi planuiesc insa un articol tip Wikipedia, insa…
De Mos Def am auzit prima data in liceu, prin clasa a zecea. Una, doua, patru piese si apoi am hotarat sa-mi caut discografia. Am inceput cu acea colectie numita We Are Hip-Hop: Me, You, Everybody, o compilatie pe patru cd-uri pe care v-o recomand cu incredere. E ceva ce, chiar si pentru fanii inraiti ai geniului rafinat, suna prea bine pentru a fi adevarata. In continuare am reusit sa-mi iau, de pe ici-pe colo, cam toate albumele, adica celelalte patru. Am aflat recent ca mai e unul aparut chiar in 2009. Inca n-am reusit sa trag vreo privire, recunosc… Citeste mai departe >>
E duminica, sa mai discutam putina muzica…
Acum doua saptamani vorbeam despre Digable Planets, muzica si influenta lor in perioada cu pricina si, in final, disparitia lor in neant. Concluzionam atunci ca hip hop-ul si rap-ul din cotidian sufera de lipsa unor artisti/trupe de genul acelora. Comercialul din sistem a atins cote paroxistice si, mai grav, produce adevarate anomalii penibile. Vezi Jay Sean sau Lil’ Wayne. Existenta si succesul lor ma depaseste, desi nu e greu sa faci putina gimnastica mentala si sa observi publicul…
Sa vorbim azi de o alta trupa pe care as pune-o la un loc cu Digable Planets. Si din punct de vedere al stilului – ma refer aici la public, substratul versurilor, asemenari vis-a-vis de perioada in care au activat si deznodamantul samd – dar si prin prisma faptului ca-mi sunt preferati, poate chiar peste Digable Planets: GangStarr. Citeste mai departe >>
Si daca e duminica, e inca uichend! Sa discutam putin despre niste muzica, asadar…
Sunt fan hiphop si rap. Nu, nu din acela, altfel. Nu gust deloc alde 50Cent, Akon, (cu putina tenta de a-l enerva pe Makavelis) Kanye West si alte chestiuni comerciale. Le consider ieftine, facute numai pentru a vinde, compozitii slabute ale unor supraestimati care totusi trebuie apreciati pentru faptul ca stiu pe cine sa prosteasca pentru a vinde. Dar cam atat. In fine… Citeste mai departe >>