envi

Sa zicem ca vii de afara, din gerul care s-a infiintat prin Moldova, sau de oriunde mai locuiesti tu si, dupa ce te descalti caci esti constient ca tot tu faci curatenie daca se murdaresc covoarele pe care ai calca cu papuci cu tot, vrei sa intri in camera ta. Sau, tot “sa zicem”, se intampla… Asta e, au fost sarbatorile, stomacul tau e intr-un maraton de digerat diverse. Iti spun dinainte sa nu te rusinezi, esti i compilatie superba de procese complexe, realizata de bunul Dumnezeu. Si oricum, si femeile o comit…

Eh, si cum esti tu acolo in camera, fie abia venit, fie abia comis, e cald si/sau e naspa. Astfel ca nu mai poti, aproape ca vomiti de la schimbul de temperatura sau de la aerul inchis si te hotarasti, chit ca-i iarna si temperatura-i cu cel putin minus, sa deschizi geamul.

Acum, va propun cateva din cele observate de mine. S-ar putea sa va ajute, s-ar putea sa va amuze sau, pur si simplu, sa exclamati “Ce articol… bă-shit!”. In oriş’care din situatii, m-am hotarat totusi sa “publichez” chestia asta, poate experienta mea in aerisit camere personale va ajuta macar un om. Si atunci am sa fiu fericit…

In primul rand, nu te gandi la faptul ca afara, dar si in calendar, e iarna. Orice alta solutie ti-ar trece prin cap sa executi aerisitul, wrong!! Gandeste-te ca afara e frig si in unele cazuri chiar zapada, deci un mediu aproape perfect de ucis virusi. Daca mai ai si cativa copaci in jur, ai aerul perfect pe care ti-l doresti in camera. Ca deschizi usa la intrare sa iasa pe hol, tot aer intern e. Ca faci curent cu alte camere, tot indoor se numeste. Casca geamul cu incredere, treci peste prejudecati!

In al doilea rand, daca ai jaluzele verticale, nu te zgarci in doar a le schimba pozitia din paralel cu geamul in perpendicular cu geamul. NU, muta-le din loc pana in capat – capete pentru cei carora li se deschis de la mijloc – si astfel vei avea full contact intre aerul de afara si balaria din camera. Vrei acces total al mediului extern cu cel intern, recte eficienta maxima. Pentru cei cu orice altceva in afara de jaluzele, asemenea: afara din calea geamului!!!

Acum inchide orice calorifer din camera. E la mintea cocosului ca dogoarea aia se va inteti o data cu contactul cu aerul rece de afara, deci vei plati mai mult la gaz/intretinere. Si oricum, nu-i asa ca vrei si niste racoare, cat de cat?! In plus, ia gandeste-te putin cum ar suna: am dat azi drumul la geam, dar caloriferul era la maxim! Succes sa nu te persifleze gaşca dupa ce comiti asemenea erori.

Buuuun, am inlaturat obstacole, am inchis calduri fara rost, acum nu uita sa inchizi si usa catre restul casei. Gandeste-te ca poate cei din jurul tau nu vor racoarea proaspata a unei zile de iarna turbata. Poate ai vreun parinte sensibil, vreun copil cu sistem imunitar slab (da-i Actimel), in orice caz, nu-ti doresti antipatia celor din jur. Ramai doar tu si cu pseudo-ciudatenia ta de a da drumul larg la geam.

Si uite ca am ajuns la ultimul punct: cracana fereastra cat mai tare posibil!!! Daca se poate, si la 180 de grade fata de tocarie. Aerisitul de iarna se face repede si fara sa stai sa admiri prostii ca altfel s-ar putea sa descoperi criogenia. Acum vizualizeaza asta: aerul rau si putred din camera ta, acel aer care-ti ofera disconfort si oboseala mentala, iese pe geam, afara, ca hrana pentru copacii din jur iar aerul cel nou, rece si proaspat, filtrat bine de tot de zapada si de faptul ca Soarele e departe de tot de planeta isi face loc printre catrafusele tale. Trage o dusca in tine, dar nu mai mult ca s-ar putea sa faci turturi in piept.

Foarte important, nu te culca pe o ureche sau, Doamne fereste, de tot! Vei face mai mult rau decat bine si asta nu doar tie. Nu vrei pneumonii, nu vrei (c)raceli deloc binevenite sau alte tampenii. Tine minte ca scopul tau e doar sa schimbi uleiul… pardon, aerul din camera ta. Stai in apropierea geamului ca sa poti sa-l inchizi repede in caz de supra-aerisire deci supra-racire. Cand sa inchei toata operatiunea? Iti vei da seama singur…

Asadar, sper sa va ajute catusi de putin tot ce v-am descris. Este rezultatul unei munci de cateva saptamani, timp in care am trecut prin toate cele de mai sus, bune si rele. Va salut, ma duc sa-mi fac un Fervex, sa respirati cu placere de Sarbatori!

Perioada dintre Craciun si Anul Nou e cea mai plictisitoare din an. Da, asa e, daca ati incercat sa ma contraziceti spunand ca exista altele si mai si, poate ca aveti dreptate, argumentul meu insa este cel ca totusi ne aflam intr-un plin sezon de… sarbatori.

Astazi e Sfantul Stefan. Ieri, alaltaieri a tot fost Craciun, inainte a fost Ajun. Dintr-un in alta s-a tot mers, insa de maine incolo nu prea mai e nimic pana la anul nou. Plictiseala maxima! Mancare e, au ramas “porcarii” de dupa Craciun, s-au redeschis magazinele deci mai bagam un rand de bere si alte alea, dar ca si activitate, nu prea-i de unde alege mare lucru.

Mergeam astazi prin oras, e realmente pustiu. La un moment dat erau cateva semne de viata, dar dupa-amiaza, gol. Nu mai zic de ce a fost pe 25 si 26, ziceai ca pur si simplu e un oras parasit sau o fi explodat vreo bomba ecologica care paralizeaza orice corp de la o inaltime de un metru inspre in jos. Mai cate un caine, cate-o pereche de gardieni plictisiti care dau niste urme-n zapada ca sa aiba cu ce dovedi ca si-au facut tura, deci sa incaseze banutii, mai o masina care tranzita urbea si cam atat.

Toata lumea procedeaza fie la vegetatie cronica, ingrasare si lene aproape nesimtita, fie se pregateste sufleteste de revelion. Pentru ca, o data ce se face 29 decembrie, se reia ritualul. Magazine pline, forfota prin orase, pregatiri, care mai de care fie incearca sa se lipeasca de care pe ultima suta de metri, fie e in curs de a-si pregati plecarea catre munti, tari straine sau orase diferite pentru a se “tranti” de an nou.

Plictiseala placuta, sa va iasa planurile cum doriti si vedeti ca s-au cam redeschis toate. De luni se pot plati facturi, cumpara beri ca sa aveti cu ce stinge greutatile ramase in frigider dar si sa cumparati altele, se pot cere socoteli pe la diverse deranjamente dar, mai ales, vine revelionul!

Daca o sa aveti curiozitatea sa trageti o privire asupra articolului in care spuneam ca pornesc cateva postari in stil episodic vis-a-vis de faptul ca vin sarbatorile, veti observa ca am dat-o in bara. Big time!!!

Teoretic, astazi trebuie sa fie in ziua in care sa fim linistiti, pro-orice tine de Craciun si sa uram, cu ă si nu cu â, de toate cele. Din motive diverse, evident ca nu am reusit sa mentin portia de una pe zi, cu ultima pe 23, adica ieri si cu cele normale azi, adica pe 24, adica in Ajun…

Asta e, teoretic, ultimul din seria de zece articole in care povestesc ceva, intr-un grinchy stil – observati inversiunea englezeasca si romanizata – despre Craciun. In fine, idee nu am, asa ca ma gandesc cum am aflat eu ca de fapt Mos Craciun e Mom&Dad.

Imi aduc aminte ca devenisem suspicios dupa vreo trei sau patru ani in care, ajungand in fiecare seara la bunica-mea unde petreceam fiecare seara de Ajun, de fiecare data il scapam pe Mos care tocmai trecuse pe acolo si intrebase despre mine. Nu stiu exact cum naiba se intampla asta de moment ce, in fiecare an, mergeam din ce in ce mai devreme acolo. Altfel, foarte ingenios, bunica-miu proceda la niste urme in zapada undeva in curte, mai in spate, pe unde cica ar fi zbughit-o Mosu’ dupa ce realiza ca eu nu sunt acolo. In anul in care spuneam ca am inceput sa capat suspiciuni, urmele nu mai erau, dar Mosul fusese pe acolo. Hmmm, we have our first clue! Ca-n Scooby Doo…

Apoi, de fiecare data, la masa stand si copil nerabdator fiind, tot intrebam cand vine Mosu’. Interesanta tactica si aici a intregului familion: imi tot spuneau ca e in X, unde X este una din localitatile dinspre Iasi inspre Hirlau, locul unde se intamplau toate astea, totdeauna numind una mai apropiata ca precedenta. Si iarasi rabdare, iarasi “Hai o data ca nu mai pot” si asa mai departe. In acel an, din nu stiu exact ce colt al creierului, am reusit sa produc o fraza perspicace: De ce vine Mosul intotdeauna dinspre Iasi? De ce nu vine si dinspre Botosani? Au tacut toti si atunci am prins ideea ca ei habar nu au care e treaba.

Ultima parte e simpla. Are de-a face cu faptul ca, desi eu jur ca nu am auzit niciodata nimic, tot timpul ai mei ciuleau urechile si exclamau “Ia, parca am auzit ceva! Ia sa vedem in soba”. In soba?!?!?! Hehe, deja eram mare sa stiu ca ce bagi in soba, arde. Plus ca, de fiecare data, exclamatiile astea veneau dupa ce trecea fiecare putin prin camera alaturata, unde era soba faimoasa. BINGO!

Mare dezamagire nu a fost. De fapt, a fost ca o trecere linistita de la un vis bunisor la o realitate acceptabila. N-am bocit, n-am blestemat si nici nu am facut mofturi in a nu accepta ideea ca Mos Craciun e doar un mit. Recunosc insa ca, in cativa ani, ieseam afara in noaptea de Ajun si ma uitam pe cer poate-poate ii zaresc sania aia cu reni cu tot. Hmmm, cred ca acum imi dau seama ca ma trimiteau afara din casa tocmai sa mai castige un an in care legenda din capul meu sa persiste.

Inainte sa concluzionam, am si eu niste intrebari. Cum ati aflat voi ca nu exista Mos Craciun? V-a marcat realitatea faptului ca el e doar o legenda? Si doua retorice: cum mai functioneaza, in ziua de azi, pazitul copilului de crudul adevar? E Mos Craciun inventat de Coca-Cola?

Tocmai cand voiam sa spun ca n-am mai avut un Craciun nins ca lumea de ani si ani de zile, azi dimineata am gasit imprejurimile depresiunii in care locuiesc albe. Albe de tot. Adica de zapada.

A nins o noapte intreaga si, o data cu fulgii aia pe care-i vedeam la becul portocaliu de la lumina stradala, s-a dus naibii si articolul meu “Craciun nenins”… Deh, Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista… Ah, nu asta! Ummm, Dumnezeu nu bate cu ciomagul. Da, cred ca e mai bun asta vis-a-vis de faptul ca am ramas fara idee de postare din cauza ca a nins.

In fine, ce zapada o mai fi si asta ca mare lucru nu e. Adica nu se poate merge la sanius, nu se poate executa o bataie cu zapada decenta si nici nu prea vad vreun omulet care sa fie nevoit sa scoata lopata sa dojeneasca troienele. Dar, raportand la trecut, sunt multumit. Macar e alb, acolo in zare…

Chiar mi-e si mila de copilasii din primara si generala care, acum in vacanta, nu mai au zapada pe care o aveam eu, de exemplu, cand eram in clasele mici. Imi aduc aminte ca vacanta de iarna era sinonima cu zapada mai degraba decat cu Mos Craciun. Nu stiu daca o fi vorba despre caldurile globale sau de o sincopa de cativa zeci de ani a mamei Natura, stiu doar ca nu mai avem zapada de altadata in preajma sarbatorilor…

Dar, ma intreb, oare in Romania, nu-i mai bine fara zapada?! Cel putin de orase vorbesc…

Gata! Oricat am lalait-o, oricat am tras de par, timp si limba, nu se mai poate scapa. E 14 decembrie si nimic nu ne mai poate feri din calea Craciunului si celorlalte sarbatori aferente. Nu zic ca sunt Gica Contra, nu-s vreun insensibil de piatra rece, doar ca pana acum nu am creionat mai nimic pe aici despre toata perioada ce va urma. Insa, abtinandu-ma cu stoicism efectului de turma pana acum, trebuie sa capitulez. Poate ca ideea mea ma va scoate catusi de putin din culpa de a nu ma putea dezice de efectul acela celebru.

Daca e 14 decembrie si matematica nu ne inseala, mai sunt zece zile pana la Ajun. De acum incolo nu se mai poate face nimic, se intra-n linie dreapta si totul va culmina cu data de 24 cand vor debuta toate. Ma gandeam ca, in fiecare zi din cele zece ce urmeaza pana la ziua stabilita, sa scriu ceva despre tot ceea ce inseamna sarbatorile de iarna. Insa nu in stilul “ce misto e de Craciun, ce de lumini si feerie, Mosul aduce daruri, bradul e impodobit si afara se aud colinde, astazi s-a nascut Hristos”. Sau ma rog, nu in totalitate. Incerc sa fiu mai Grinchy, mai sarcastic, am sa vorbesc despre toate prostiile aferente pre-perioadei de sarbatori, dar nu am sa omit vreo poveste – daca ea va exista – cu vreun cadou potrivit sau deloc, o urare mai misto sau invers si asa mai departe.

Incercam, ca moarte cica n-ar avea. Vreau sa vad ce iese. Vreau sa vad daca pot. Reusitele sa fie semnalate, esecurile sarbatorite cu fast si aplauze. Ma doare-n cot de alte pareri… Primul dintr-o serie de zece, azi si acus. Al zecelea va fi pe 23, urmand ca pe 24 sa fim decenti, cuminti si nitel mai putin plouati.

Am inteles ca vine ninsoarea. La televizor se aratau judete ingalbenite de coduri pentru frig si viscol, calendarul impinge frumos catre decembrie deci ar fi cazul sa mai ploua si alb…

Ce inseamna ca vine ninsoarea? Simplu, trei lucruri, dupa capul meu limitat:

* Mai intai fiti siguri ca nimeni n-o sa fie pregatit de ninsoare si o sa avem o sarabanda de stiri cu autoritati incapabile, soferi nervosi, intersectii blocate si drumuri impracticabile. Sa inceapa distractiunea ’08-’09!

* Incepe macelul iernatic. Mozoale la scoala si pe strada, ochi sparti de bulgari indoiti cu gheata, parinti carati la scoala de copii disperati de teroarea faptului ca trebuie sa suporte si cate doua-trei frecusuri pe zi… Apropo, e vreo fata care nu si-a luat-o macar o data la viata ei?! Pe partii incep trosnelile de picioare rupte, tibii iesite din “haine de piele”, maine strambe si capete sparte. In urma lor raman creatii asemenatoare cu ale lui Picasso, doar ca savarsite in alb si… rosu. Unde-i sange-i si Dinamo! :)

* Continuandu-mi seria articolelor “vine iarna”, nu mai lipseste mai nimic, in principiu, din prima etapa: pe langa tot ceea ce am pomenit in alte articole, acum va mai si ninge cam peste tot, nu doar in locurile unde iarna vine mai repede. Iar ca sa intaresc afirmatia, azi am vazut si reclama cu camioanele Coca-Cola si melodia deja celebra.

O singura dorinta am sa-i transmit saptamanii viitoare care ne aduce ninsoare: s-o comita peste noapte caci nu-i nimic mai frumos decat sa te trezesti si, cand te uiti pe geam, sa fie totul alb!

Televizorul ma convinge, mai bine decat natura, ca vine iarna. E drept, in fiecare seara miroase, parca si mai tare, a iarna iar dimineata, cu bruma din ce in ce mai groasa si frigul de-ti intra pana-n ciolane, ai impresia ca ai dormit o luna si te-ai trezit in decembrie. Cei mai putini lucizi ar incepe sa isi piarda busola de tot cand si-ar da seama ca nu si-au facut cumparaturile…

Azi dimineata, esuat confortabil in fata televizorului, am aflat si mai bine ca vine anotimpul alb – ce cliseu ieftin! – si nu se poate face nimic sa-l intarziem.

Ma jucam cu telecomanda. Si o iau de la 1. 1, pe platforma Boom, este tradus prin ProTv. Mi-a placut ideea DTH-urilor de a-ti pune frumos, intr-o bara in josul ecranului, ce program vezi in momentul ala. E o chestie utila, insa grija mare caci la noi, bineinteles, nu prea e corecta. Bun, ce scria pe banda aferenta ProTv-ului: Fiica lui Mos Craciun. Oh boy!!! Las doua-trei minute pe canal, poate o fi, ca de obicei, o greseala romaneasca. Nu, era chiar un film cu Mos Craciun, brazi impodobiti, cadouri impachetate cu rosu si zapada. Multa zapada! 

Oarecum socat, decid sa merg mai departe. Deja detaliile se inmulteau: Coca-Cola la doi jumate’ la pret de IARNA, Tuborg Christmas Brew – care anul asta e mai proasta ca oricand, nu au mai indoit-o cu apa, au intreit-o – iar acum filme cu tematica de sarbatori de sfarsit de an. Unde mai pui ca, ieri, am vazut instalandu-se, in micul meu orasel, decoratiuni stradale de Craciun. Am inteles ca in Baia-Mare sau nu mai stiu unde, le-au si dat drumul deja. M-a tulburat motivul, citez: “Ne-am gandit sa aducem o bucurie in sufletele cetatenilor orasului nostru si, desi comparatia e putin fortata, daca la Londra s-au dat drumul, noi de ce am fi mai prejos?!”. Pai cum, sa nu uitam ca suntem romani si, mai important, platim oricat curent electronic daca e frumos la noi-n oras…
 
Ajung pe Eurosport. Fotbal feminin! Astia n-au mai terminat cu porcaria asta?! Mai departe… Eurosport2. Niuz, e bine. Sarbii care au batut bulgarii cu 6-1, la fotbal, nu la volei. Francezii care au facut egal cu Uruguay, Bode Miller care a castigat nu stiu ce proba de slalom… Poftim? Slalom? SKI??? Pe zapada? Ma uitam la imagini si parca nu-mi venea sa cred. A inceput si sezonul de ski alpin. Alb in jur cat vezi cu ochii, oameni imbracati gros si cu manusi, undeva in zare si un omulet de zapada, fara morcov in sud ca e televiziunea aproape si ei nu-s ghiolbani… 

De fapt, ce sa ma mai mir ca vine iarna. Zilele trecute cica ar fi nins nu mai stiu unde in tara, nu? Si erau bucurosi ca a nins tarziu, anul trecut prima ninsoare le venisera prin octombrie. Santa Claus is coming to town!