envi

Ma-ntorsei adineauri de la o bere condimentata cu o discutie de mare angajament cu un fost coleg de scoala. Subiectul, oarecum simplu insa ce pare sa fie unul din acele care nu prea au concluzii, rezolvari si alte cele: muzica si preferintele tineretului autohton si mai ales modul in care ei isi expun aceste alegeri.

Va dati seama ca am discutat, in principiu, despre manelisti, rockeri si mai nou infiintatul val de cocalari minimalisti care tinde, oarecum, sa-i inlocuiasca pe cocalarii rapperi de acum cativa, nu foarte multi, ani.

La un moment dat, omuletul mi-a servit o chestie destul de rudimentara, cred eu, care m-a cam dezamagit. Ana, tu sa nu te aprinzi prea tare, e doar o discutiune. Tipul a zis ceva de genul: Frate, pai cand vezi un copilas de 13 ani care merge pe strada imbracat cu cel mai negru tricou cu Nirvana cu o poza mare cu Kurt Cobain, machiat la fel de negru sub ochi si cu sase bratari de musama tot neagra la maini, imi vine sa-l ucid in chinuri, incet si fara regrete. Bineinteles ca il intreb de ce, crezand ca am sa-l prind la inghesuiala cu uite ca asa vreau eu.

De fapt, am primit un raspuns cu care sunt de acord dar nu 100%: Pai copilul ala nu stie ce e ala rock. El e produsul clar si la vederea tuturor al porcariilor comerciale. El nu stie ce e aia Nirvana, habar nu are cum a murit Cobain, zau daca stie sa spuna doua nume de albume ale trupei, insa-si permite sa se imbrace asa pentru ca se crede special si apartinand unei categorii de altfel destul de interesante si actioneaza prin metode superficiale. L-as bate pentru ca-si permite sa se imbrace asa…

Teoretic, omul are dreptate, in afara de partea cu bataia, bineinteles. Insa nu pot sa nu gandesc in felul urmator. De ce am lua la bataie un copil care se imbraca in acest fel si nu am lua la bataie si unul care se imbraca cu hainute de hip-hopper, de exemplu? De ce intotdeauna facem misto si radem de ne crapa burtile de aia patru-cinci copilasi care fumeaza retrasi in coltul terenului de sport, cand noi ne imbracam cu adidasi Nike, purtam blugi largi si pe bluza scrie DaDa, iar in buzunar la spate avem si o bandana si telefonul suna a 2Pac?! Diferenta nu e decat genul de muzica, atat. Ala te imbraca, nimic altceva. Este doar personalitate la mijloc, nu-i vorba de plus, minus, mai prost sau mai cool, mai “care cere bataie” sau care atrage priviri de admiratie. Ba daca ar fi sa gandim putin mai in detaliu, nu cumva Nirvana sunt nitel mai geniali in versuri si exprimare muzicala decat, eu stiu, 50Cent, Kanye West sau mai stiu eu ce formator de curente de astea vestimentare? Nu cumva Metallica au cateva tone de argintarie, aur si platina pe acasa sub forma de discuri si premii iar saracutul tau Chris Brown a doar o papusa care vinde si el, decent?

Mi se pare total inadecvat sa te apuci sa judeci, la nivel fizic, un individ doar pe motive ce au la baza unele gusturi muzicale. Personal sunt de parere ca fiecare asculta unul sau mai multe genuri de muzica ce-i definesc personalitatea, iar de aici incolo nu prea e treaba nimanui decat a sa cum procedeaza, ce face, cum continua si in ce fel isi creioneaza statutul social. Sigur ca o opinie iti poti exprima, dar pana si tonul verbal poate fi o modalitate de agresiune. Sigur ca poti sa judeci putin si sa-i compari pe unii cu altii, dar nu stiu zau cam ce anume iti poate conferi dreptul de a te apuca sa-ti impui anumite gandiri.

Si eu am dat peste destule specimene de-a lungul anilor. Omuleti care purtau tricouri cu Iron Maiden dar nu stiau cati membri are trupa, altii care spuneau ca pentru ei hip-hopul e o stare, dar habar nu aveau sa-mi spuna cum il cheama pe Eminem in realitate. Sincer sa fiu, in astfel de situatii nici nu stiam cum sa reactionez, insa stiam ca daca l-as lua la misto, ar fi o forma de lipsa de respect, mai ales in timp ce el nu-mi adresase nimic inadecvat apropo de ceea ce ascult eu.

Cred ca ceea ce vreau sa spun de fapt e ca fiecare alege sa asculte exact ceea ce-si doreste, iar ipocritul si idiotul si retardul si ratatul nu e cel care asculta manele, de exemplu, ci cel care le asculta fara sa spuna. Ideea e ca nu cred ca ar trebui sa mai fie treaba nimanui modul in care ne desfasuram preferintele muzicale, mai ales atat timp cat ostentativitatea este la un nivel decent. Imbracamintea definita de ceea ce asculti, e doar o prelungire in vizual a preferintelor tale, iar cum preferintele nu se discuta, hai sa mai tacem putin si sa le respectam gusturile tuturor.

M-am plictisit de haine! Sunt satul de haine. Nu le mai suport. Cand trebuie sa plec undeva si-mi deschid dulapul si incep sa analizez unde anume ma duc, de ce, cat stau si trebuie sa-mi configurez tinuta. Ca daca e nu stiu unde nu poti sa mergi in culori nu stiu de care, ca daca e acolo poti sa mergi oricum dar si acest “oricum” are o limita. Nu taica, ma imbrac cum vrea muscle-ul meu! Comoditatea mea vestimentara este pe primul loc.

Urasc sa merg la cumparaturi de diverse “toale”. Nu suport probatul de haine de niciun fel. Totdeauna, cand merg la cumparaturi, imi spun in gand aproape obsesiv “Dar-ar Dumnezeu ca prima sau a doua sa-mi fie buna si sa plec naibii catre ceva mai placut!”. Fratele meu, nici macar o cravata, o amarata de bucata de cateva zeci de centimetri patrati, nu mai poate fi cumparata rapid si fara suferinta! Imi aduc aminte ca, acum o iarna, am mers sa-mi iau o geaca noua. Mi-a luat patru ore, trei mari complexe comerciale si vreo cinşpe modele probate. Nu mai puteam, eram epuizat! Si totusi nu sunt muiere. Cum rezistati mai femei la asemenea chinuri?!

Nu mai vorbesc de pantofi. Cand vine vorba de orice fel de incaltaminte, totul parca se modifica. Pantofii totdeauna trebuie sa se asorteze, ei nu sunt piese de sine statatoare. Cine se imbraca numai in pantofi?! Vrei tinuta sport, iti iei pantof sport; vrei sa faci sport, iti iei adidasi; e seara de bal, nunta, banchet? pantofi eleganti, niciun “dar”; te gandesti la o tinuta casual, de oras… si aici e un altceva! Apropo, i-ati vazut pe cei care probeaza pantofi in magazine? Parca-s niste zombie, merg cu fata inainte, cu ochii atintiti intr-un punct fix, gura nitel cascata si repetand obsesiv cu o voce inceata “Mhm, ma simt OK, sunt comozi… imi plac cum se aseaza, nu ma strang si sunt parca mai buni decat aia pe care i-am probat dincolo”.

Insa, intr-un final, fie ea o haina, fie un pantof, ne hotaram. Si atunci incepem sa avem in gand tot felul de voci. Vocea cu decizia “Parca e mai misto decat ailalta si mai comoda, dar cealalata era de un maro mai interesant, ce sa fac…”. Apoi vocea cu pretul “E cam scump, nu stiu ce sa zic, dar daca tot imi iau o data la jumatate de an ceva nou de genul asta, hai sa cheltui acum, desi nu-mi raman bani pentru vineri seara…”. E greu, e o batalie grea de tot! Se incheie intr-un final, dar totdeauna o patim in continuare, pana acasa, sa inca punem la indoiala decizia. Nu-i nimic, stiti ce fac eu? Ce-mi iau nou, port prin casa vreo cateva ore, orice as face si nu ar putea deteriora recenta achizitie. Cred ca o data am si adormit cu o pereche de adidasi Reebok care-mi placeau foarte mult!

Am inceput, insa, sa ma imbrac exact pentru a fi imbracat si pentru a-mi fi cat mai comod posibil. Asa ca, daca sunteti la vreo nunta si vedeti pe cineva la blugi si camasa scoasa din pantaloni, eu sunt acela! :) See you there, mates!

Nu am nimic cu populatia gay! Am o prietena care cu siguranta va exclama : Da, stiu, populatia gay are ceva cu tine! Preferintele sexuale ale fiecaruia sunt si vor ramane treaba lui! Nu ma bag, nu ma intereseaza! Ba chiar sunt si eu barbat si-mi place sa vad doua fete sarutandu-se!

In alta ordine de idei insa, ma gandeam cam care ar fi unul din avantajele cu adevarat masive sa fii gay. Iar intr-un final am inteles! Daca ai norocul sa-ti gasesti un partener pe masura ta fizica, te-ai scos! Ti-ai dublat instantaneu garderoba! Fara alti bani, fara shopping, fara umblat! Practic ai un nou dulap la dispozitia ta.

Asadar, gagici ce nu mai stiti cu ce sa va imbracati dar tineti, inca, la barbati…va recomand bisexualismul! In felul asta va dublati si aria de potentiale relatii!