envi

Eu cred ca e o intrebare justa pe care putini ne-o punem inainte de-a ne-o oferi cu totul…

Romanii, luati ca populatie chinuita, saraca si proasta, iti vor zice ca in biserica. O mare prostie! Ma rog, masele in general sunt proaste si usor de manipulat, daramite sa mai fie si mase de romani. Cu tot respectul, mai mult sau mai putin, pentru natiunea mea, suntem cretini, taica! Nu in biserica, niciodata! E o masina de facut bani, scutita de multe, adapostita de niste reguli si principii nitel prea puternice, teoretic si din pacate.

In cine atunci? In parinti?! Am avut incredere in taica-miu si m-a lasat singur prin 2006, fix cand, probabil, aveam cea mai multa nevoie de el. Ai stiut tu sa fii o pacoste, batrane, dar mi-e dor de tine de mor! Nu prea mai am eu incredere in tine de-atunci, dar deh…

In persoana iubita?! Fii serios… Niciodata pana dracu’ stie cand! Nu investi acolo niciodata mai mult decat primesti. Axioma zice clar: ti-o iei peste bot, fara indoiala! Ati patit-o si voi, am patit-o si eu, n-are sens sa detaliem. PeSeu: pentru masculii alfa care vor hahai la faza asta, MUIE! Nu va cred!

Si atunci, ma intreb, in cine dracu sa am incredere?!

In mine insumi… Teoretic asta ar trebui sa fie cel mai bun raspuns la intrebare. Reiau, raspuns la intrebare, nu inseamna ca si solutie la problema. Dac-am avea cu toti increde in noi insine asa cum ne incredere, ca prostii, in altii, ehe, ce bine-am mai duce-o si ce “MUIE CRIZO!” am urla. Dar nu, nu e cazul, si aici suntem restanti si nici nu cred ca vom progresa prea curand.

Bun, atunci, eu in cine sa am incredere, monser?!

Nu ma pricep la relatii! Punct!

Ce stiu insa, ce-am invatat de-a lungul anilor, de la primul par pubian pana azi, la ora articolului, e ca o relatie trainica are la baza increderea. Cliseu fantastic, aproape ca ala care zice ca toti murim. Cliseu insa enervant, pentru ca e real, pentru ca-i unul din acelea contra caruia n-ai cum sa misti, tip axioma. Adica, nu stiu voi, dar eu, de obicei, cand aud cliseu, ma gandesc prima data la cum sa-l combat…

Noi vrem parteneri frumusei, cu ochii in nu stiu ce fel, fara par in nas, cu bulanul nu stiu cum, care sa impuna respect, cacaturi din astea. Ii vrem si cat de cat romantici, la un moment dat, ca nu suntem bucati de piatra. Dar cel mai mult si mai mult vrem sa aiba incredere in noi si sa avem si noi, la randul nostru, incredere in ei. Acum deh, o alta axioma imputita spune ca increderea n-o ceri, o castigi. Lucru perfect valabil pentru ca, altfel, risti sa dezamagesti sau sa fii dezamagit. Hai ca in prima situatie mai traiesti, o s-ajungi sa dormi si noaptea chiar, dar cu a doua e mai complicat. Raman niste chestiuni, niste cicatrici. Greu a doua oara, greu in general, dupa aceea. Read the rest of this entry »