Acum cateva saptamani,
spuneam ca noi, astia mai tinerei, avem o problema vis-a-vis de modul in care ne comportam, sistemul de valori pe care ni-l alegem si pretentia a ceea ce vrem sa fim sau ne inchipuim ca suntem. Dar cred ca mai e ceva ce ar trebui sa ne preocupe. Cred ca, de fapt, ar trebui sa ne doara si mai tare…
Radeam uneori, la filmele americane, de acele momente in care diversi omuleti erau pusi sa spuna pe litere anumite cuvinte. How do you spell… ? era intrebarea si mi se parea straniu ca cel in cauza, totusi nascut si crescut si mers la scoala pe meleagurile in care se petrecea toata chestiunea, nu reusea sa scrie corect un cuvant. Si nu ma refer aici la cele grele. Poate exagerez, nu stiu… Am mai patit-o si cu cativa amici francezi care aveau reale dificultati in plasarea unor accente pe unele litere in diverse cuvinte. Apoi m-am gandit ca poate o fi limba romana usoara, raportata la dificultatea celorlalte… Oare?
Ma indoiesc. Cel putin daca e sa iau in seama toate cele pe care le vad in fiecare zi. Pe bloguri, pe forumuri, pe diverse site-uri. Mi-e din ce in ce mai des dat sa vad lucruri pe care nu mi le-am imaginat posibile. Cratima devine un mister total cu fiecare douazeci si patru de ore lasate de la Dumnezeu. Ba e omniprezenta in locuri unde ar trebui nici sa nu existe, ba e absenta acolo unde ar trebui sa domine. Numarul de i folositi e deja de-o bizaritate demna de culegerile de perle si ineptii. Sa fiu sincer, nici nu mai am curajul sa ating partea de formulare a frazelor si a folosirii punctuatiei. Ma depaseste si nu am spatiu intr-un articol pentru ceea ce se intampla si acolo.
Zilele trecute, in Travian, primesc un mesaj de la unul din liderii aliantei. Mai intai, sa presupunem pentru cateva zeci de secunde ca Travian-ul e la fel de important ca locul de munca, sa zicem. Buuun. Si ziceam ca primesc un mesaj. Printre randuri, avem asta:
AJUTOARELE CARE SE TRIMIT DEPIND DE GRAVITATIA SITUATII,MIINE POTII FI TU ATACAT
Bilantul e cam asa: 13 cuvinte, undeva la vreo cinci greseli, in opinia mea. Spuneam ca incercam sa ne imaginam ca Travian-ul e foarte important, da? Cum ar fi sa primesti ordini de la un nene care-ti scrie asa? Adica, transpus in viata reala, sa-ti trimita seful o notificare, scrisoare, memo sau ce-o mai trimite, in care sa se exprime cu toate cele de mai sus. Imi spunea cineva sa fiu putin mai ingaduitor, deseori se intampla sa fie typos. Adica greseli la tastare. Sa fim seriosi…
Nu e niciun typo. Avem de-a face cu o adunatura uriasa de semi-analfabeti. De ce semi? Pentru ca macar stiu alfabetul si sensul unor cuvinte. Altfel, devine de-a dreptul insuportabil. Nu stim sa scriem, punct! Luam bataie la limba romana mai rau decat la fotbal. Mai mult, luam bataie
de la limba romana. Am inghetat cand mi-a spus cineva ca
vre-o sau
vre-un e corect, avand in vedere ultimele reglementari in gramatica romaneasca. Cum sa fie corecta o asemenea ineptie?! Pe cine a trebuit sa scoatem din rahat incat sa dam o asemenea lege in lexicul romanesc? La zoso
am “invatat” ca
al doilea se scrie, de fapt,
al doi-lea. Pe un panou de la intrarea in micul meu oras, de care sincer nu m-am interesat daca mai exista sau nu – panoul -, scria cu fala si mandrie
[...]speram ca vizita dvs. va v-a face placere. Un panou al primariei, un panou la intrarea intr-un oras…
In toamna se fac patru ani de cand am terminat liceul. Patru ani inseamna, practic, o generatie. Sunt aproape sigur ca pe atunci, lumea avea probleme doar cu verbul a lua si faimoasa dilema a cratimei intre i si a, uneori cu va si v-a si cam atat. Nu mi-a fost dat sa vad niciodata greseli mai flagrante. Astazi, dupa doar patru ani, observ ca suntem drastic depasiti de chestiunile elementare. Mi-e si frica sa intreb cum se mai face gramatica in scoala, stiti voi, din aia cu analiza morfologica si sintactica, daca lumea scrie i-ti sau i-si sau ântro. Am vazut si virgule intre subiect si predicat, am vazut si agnee in loc de acnee sau jicnit in loc de jignit. La toate astea nu se mai poate lua in calcul varianta typo. Nici macar nu cred ca mai e prostie, de fapt. Cred ca e o totala indiferenta si nepasare fata de, repet, chestiuni de baza si de bun simt.
A sti a scrie de-o corectitudine minima in limba materna e o obligatie. Ajungem sa ne miram si sa oarecum elogiem personajele care stiu sa pagineze, sa foloseasca semnele de punctuatie corect si pentru care cratima nu e o enigma, cand de fapt asta nu e decat normalitate. Faptul ca ne mira corectitudinea perfecta in lucrurile simple e o dovada a crasei inculturi care domina in mediul inconjurator. Sigur ca a nu fi profesor de limba romana si a sti inca cum arata modul supin, modul genitiv, complementul indirect si ce e inversiunea e o calitate, dar a sti sa scrii trai-ti-ar sau ca niciodata in toata viata planetei nu se va scrie, de exemplu, copii nostrii i-si spala dinti dimineata iar spuneam se scrie legat, nu spune-am, e ceva ce, daca-ti lipseste, poate ca ti-ar prinde bine o lapidare scurta.
Etichete:
analfabeti,
gramatica,
idioti,
incultura,
mizerii,
prostie
