envi

Du-te-n pizda ma-tii!!!

Na, poftim, am zis-o. Ai ceva de obiectat? Ma gasesti ca fiind indecent? Poate respingator, inapt, imatur? Da? Atunci sa te fut in gura! Oh, esti oripilat…

Injuram! Intrebarea mea e de ce e, in principiu, interzis s-o facem? Ma rog, ma refer din punct de vedere a unor raporturi sociale, ca nu e ca si cum te leaga pentru injurii. Nu stiu, se face parnaie pentru asta? Chiar n-am verificat. In fine…

As putea sa incep sa fiu filosof din ala profund si sa spun ca omenirea, societatea civila, are pretentia ca exista niste chestiuni concrete care ne diferentiaza de animale si unul din ele e faptul ca suntem – eu as reformula in ne place sa credem ca – suntem civilizati. Ca noi avem un loc aparte, ca suntem NOI si animalele. Iar faptul ca injuram, ca folosim aceasta forma de teoretica violenta verbala – ca o paranteza: sunteti prosti daca aveti impresia ca injuriile sunt violenta verbala; eu nu le consider nici macar o forma de asa ceva, violenta verbala mi se pare cu totul altceva, ceva mult mai elevat si mai profund – ne coboara pe scara evolutiei. Cam la fel si cu expunerile publice de orice elemente sexuale. In fine, ineptii, cam ca orice filosofii bazate pe comparatie. Mancam nu stiu cum, ne imbracam sa ne ascundem trupurile si nu injuram pentru ca suntem civilizati. Ne bagam prostiile la fundul sacului sau mai bine zis ingropam trecutul, ma rog…

Lingvistic vorbind, omul foloseste, cel mai des, cuvintele mai scurte din dictionarul unei limbi. Si, sau, deci, da, nu iar pe de alta parte fut, cur, pula, sugi, sex si asa mai departe. Pe ideea asta, faptul ca mai si injuri potent ar determina limite puternice in ale vocabularului. Chestiune totusi relativ falsa. Cunosc personal niste profi universitari care ar putea preda frumos niste lectii de injuraturi. Ca sa nu mai zic ca, in opinia mea, un nenica c-un vocabular elevat e mult mai ciumeg in ale injuratului. Logic, nu?

Mai circula si ideea ca ar fi o relaxare. Un mod de a defula, de a pierde din energia negativa. Un Baga-mi-as pula! din toate incheieturile si intr-un moment cretin poate face minuni terapeutice si scadea tensiuni arteriale suparate.

Bun, si in esenta, de ce, social vorbind, injuratul e privit ca o chestie eronata?! Nu m-a deranjat niciodata sa fiu si injurat in anumite situatii si, mai important, mi-ar placea sa nu fiu constrans de diverse situatii sa nu pot injura. Chestii de genul prezenta unor anumite tipuri de persoane, anumite locuri, principii religioase(oh, asta e preferata mea, dar nu vreau sa reiau smardoiala mea cu religia) si asa mai departe. Vreau sa pot injura frumos si armonios atunci cand vreau sa o fac, cand simt nevoia s-o fac. Se poate? Nu? De ce pastele ma-sii sa nu se poata?!

… care bea bere! Pai de ce? Berea este o bautura alcoolica ca oricare alta. Cu ce este berea diferita fata de oricare alta bautura alcoolica care, teoretic si daca aplicam rationamentul, o femeie e absolut indreptatita sa o bea fara nicio problema, inclusiv priviri incrucisate. Nu as vrea sa gresesc, dar cred ca numai noi romanii avem fasoana asta cum ca berea in gura unei femei e dezgustatoare. O mizerie ieftina, priviti frumos la filme iar daca imi veti argumenta ca e fictiune, cand mai mergeti in strainatate, dati o raita printr-un bar de o minima calitate si veti vedea ca si femeile savureaza o bere. Nu vad nimic dezgustator in asta, excesul in general e o chestie suparatoare, pana si cel de cognac sau martini sau mai stiu eu ce fite partaite beau muierile de bulevard. Dar o bere… Pai o bere poate fi si terapie, uneori! Continue reading »

Am o problema mare de tot…

Am inceput sa injur ca un carutas profesionist. OK, nu neaparat ca si diversitate pentru ca mi-e lene sa formulez chestii de genul usca-mi-as chilotii pe crucea de la mormantu’ ma-tii, desi probabil ca m-ar duce capul.

Vorbesc de frecventa. Prea mult. Acu’ ceva timp, nici vorba sa injur decat cand eram intr-un oarecare setup, cu siguranta dupa vreun paharel, sau poate doua. Nici macar cand imi luam bataie la vreun joc online sau de carti nu apucam sa procedez la cruci si dumnezei. Calm si linistit, mai degraba bagam locutiuni de genul cum pulpa mea, ma? sau mai las-o in paişpe, mai da-o-n stanga/dreapta mea de treaba si asa mai departe.

Acum insa, problema devine serioasa si pe alocuri grava. Bag si scot ca… masina de cusut. Adica, drastic, des, prea des. Nici macar autocontrolu-mi, altfel destul de celebru, nu mai functioneaza. Ce pu*a mea sa fac?

* E clar ca vine iarna si asta nu doar pe calendar. Ieri, intr-un supermarket, cautandu-mi o noua alternativa ca si suc, am vazut ca (deja) au aparut sticlele de 2,5 litri de Coca-Cola, Sprite si Fanta la pret de sarbatori. Da, cu etichete de alea sugestive, cu brazi etc. Nu-i cam devreme?! E totusi, inca, noiembrie proaspat.

* Sa zicem ca o familie aleatorie, din tara noastra fermecata, numita Boc, isi boteaza urmatorul baiat Emil. Asta inseamna ca i-au pecetluit destinul si copilul ala, candva, o sa ia una cu pamantul sanatoasa de tot? Sau o sa fie director adjunct la o firma al carei patron se intituleaza Traian?

* Am auzit cea mai tare injuratura sau insulta sau cum vreti voi sa-i spuneti: “ba nu ma enerva ca poate-ti torn cafea fierbinte-n cur!” Magistral!!

* Apropo de sucuri, Fanta aia Madness e chiar buna daca e pusa la rece, rece de tot!

Rasa umana e intotdeauna interesanta de observat atunci cand vine vorba de a vizita noi tari. Si eu si voi, cu siguranta, am calcat in vreo tara straina sau stim pe cineva care a fost in una. Ce ma fascineaza pe mine este faptul ca vrem atat de mult sa ajungem acolo, sa vedem cum e, sa vizitam obiective si mai stiu eu ce, dar primul lucru pe care vrem sa-l invatam in limba tarii respective sunt injuraturile. Adica, sa inteleg, calatorim mii de kilometri, in masina sau cu avionul, dam bani pe calatoriile alea, uneori o groaza de bani, abia asteptam sa ajungem…Si ajungem! Si primul lucru: cum se zice “cuc” aici?

Va dau exemplul meu. In 2001 am ajuns pentru prima data in Franta. Tarziu, noaptea si obositi si murdari. Am facut un dus si m-am bagat in pat. Nu am apucat decat sa schimb trei vorbe in engleza cu amicu’ meu francez si atat. A doua zi insa, la vreo paishpe’ ore dupa ce am ajuns, stiam deja sa zic “nique ta mere” (pe romana “s-o f.. pe ma-ta”). Ba mai mult, acum dupa mai multi ani in care am tot fost in Franta sau amicul meu a venit pe la mine, mi-am imbogatit maxim vocabularul de genul asta. Norocul meu e ca stiu si limba mult mai bine ca acum sapte ani, deci sunt acoperit!

P.S. : Nu-mi mai doresc sa invat decat limba araba, din care acum stiu doar “nardin elemoc”(asa se aude) si e o injuratura; insa nu mai retin care, din pacate! :)