Guest Post de 1 Martie – Amor Ucis…

Nu e primul guest post pe care-l gazduiesc aici la mine si nici n-ar trebui sa fie ultimul(mai am unul promis de prin noiembrie, cred, dar omul inca n-a procedat :D). Mie mi-a placut mult de tot, asta am si cerut de altfel. O fi mult, mult prea mult, dar l-am citit de vreo trei ori si suna bine de tot. E cu iubire, dragoste, sex, cu femei, sentimentalism puternic si multa hiperbola, e numai bun pentru 1 Martie! Multam Andra, adica dom’soarei creatoare, si poftiti de va delectati… Si am inteles ca n-ar fi pe bune…

Obisnuiam sa-i tai gatul cu o lama argintie ascutita subtil pentru a o durea mai tare, pentru a-i linge sangele, ca apoi sa o sarut pana ma infruptam destul din trupul ei murdar.

Imi bucuram degetele cu dintii ei albi ce-mi strapungeau pielea si-mi amestecam picurii sangerii cu saliva ei veninoasa. Astfel ii patrundeam inauntrul cu unghiile lungi si rosii mai usor, facand-o sa zbiere de placerea ce o imbinam cu durerea odata ce muscam cu patos din sanii ei obraznici, dar inocenti in acelasi timp.

Cu mana stanga o trageam pe par, facandu-i scalpul sa zambeasca de atata suferinta. Ii biciuiam fesele bombate, timp in care savuram o tigara canceroasa. Mi se supunea, isi dorea fericirea extrema alaturi de corpul meu dependent de vasul ei sangvin.

Avea un chip inocent, ochi mari si albastri, parul cret. Putin mai mica decat mine, am introdus-o in lumea mea, cea fara barbati. I se scurgea machiajul negru pe obraji-i piscati de buzele mele de la caldura coapselor mele si rujul i se intindea pe fundul meu. Cand o simteam in mine imi deschidea poarta raiului in care nu am crezut niciodata si-i ordonam sa invoce iadul sugandu-mi interiorul venelor.

Insa mi-am dorit mai mult. Am devenit egoista si ea nu mai avea ce cauta in raza vietii mele dezordonate. I-am privit oceanul ochilor fara mila si i-am gadilat retina cu un cutit de argint. Nu am vrut sa ma vada cum ii spanzur toate visele. I-am alintat sfarcurile pentru ultima oara smulgandu-i-le cu pofta, iar mana ce odata facea parte din mine la apusul soarelui i-am strivit-o cu o piatra de rau pentru a spulbera dorinta de-a o mai avea intr-o scena de amor.

I-am turnat vodca pe zambet, ca apoi sa i-l sterg cu dintii mei insetati de sange. Am taiat-o pentru ultima oara si am inchinat un pahar in cinstea vremii petrecute impreuna din ceea ce tasnea din jugulara ei virgina.

Am ucis-o pentru ca nu o doream cu nimeni altcineva…

Acum va putrezi alaturi de mine, isi va petrece timpul mort in patul meu verde si viermii o vor domina astfel cum obisnuiam eu sa o fac… cu iubire.

cum iubim din engleza in romana?

Ia hai sa ne distram putin, ca si-asa e la moda sa distrugem limba romana cu englezisme fortate care, probabil intr-un final apoteotic dintr-un viitor apropiat, ne vor acapara intregul vocabular. Asadar…

 Loading ...

desecretizarea in viata de cuplu…

Nu ma pricep la relatii! Punct!

Ce stiu insa, ce-am invatat de-a lungul anilor, de la primul par pubian pana azi, la ora articolului, e ca o relatie trainica are la baza increderea. Cliseu fantastic, aproape ca ala care zice ca toti murim. Cliseu insa enervant, pentru ca e real, pentru ca-i unul din acelea contra caruia n-ai cum sa misti, tip axioma. Adica, nu stiu voi, dar eu, de obicei, cand aud cliseu, ma gandesc prima data la cum sa-l combat…

Noi vrem parteneri frumusei, cu ochii in nu stiu ce fel, fara par in nas, cu bulanul nu stiu cum, care sa impuna respect, cacaturi din astea. Ii vrem si cat de cat romantici, la un moment dat, ca nu suntem bucati de piatra. Dar cel mai mult si mai mult vrem sa aiba incredere in noi si sa avem si noi, la randul nostru, incredere in ei. Acum deh, o alta axioma imputita spune ca increderea n-o ceri, o castigi. Lucru perfect valabil pentru ca, altfel, risti sa dezamagesti sau sa fii dezamagit. Hai ca in prima situatie mai traiesti, o s-ajungi sa dormi si noaptea chiar, dar cu a doua e mai complicat. Raman niste chestiuni, niste cicatrici. Greu a doua oara, greu in general, dupa aceea. Citeste mai departe >>

ne futem sau ne iubim?

Sexualitate, iubire… Ce relatie e – sau mai e – intre ele?

Fanaticii religiosi si adeptii invatamintelor vechi, conservatorii convinsi, iti vor spune ca iubirea si sexul sunt in stransa legatura si se desfasoara in totalitate o data cu sfanta taina a casatoriei. Ca restul e doar pacat, ca iubirea e cea care primeaza, ca daca nu-i crezi esti nitel pagan. Dar, la urma urmei, vremurile fac legile…

Personal, as zice ca una si alta n-au nicio legatura! Diferenta intre ele e chiar imensa… Citeste mai departe >>

iubirea adevarata…

Habar nu am ce e aia, cred. Toata lumea imi explica faptul ca mi-am ratat existenta si am facut degeaba umbra macadamului daca n-am intalnit chestia asta. Ca am scapat ce-i mai misto. Ma rog, majoritatea se trezesc sa-mi fie si intelepti shaolini si sa-mi spuna una din doua variante: esti tanar, ai inca timp sau celebra vei sti cu siguranta atunci cand o vei intalni. Ca pe mine ma apuca rasul la fiecare din ele, asta e alta idee.

De mila n-am nevoie, asta e clar. Desi e misto uneori sa starnesti mila in vreo naiva feminina, in principiu nu-mi trebuie. Pe de alta parte, cu incurajarile de catifea nu prea am ce face. Personal consider ca iubirea adevarata ar trebui sa existe dar termenul in sine, locutiunea, e foarte tampita. As zice ca e mai degraba de modul in care se dezvolta o relatie in doi, puterea legaturii si alte rahaturi din astea. Adica, hai sa si gandim putin: exista iubire falsa?

Apropo, care e opusul iubirii adevarate? Pentru ca, din cate vad eu cel putin, exista tot felul de iubiri si doar unele sunt adevarate, deci restul ce sunt? False, naive, superficiale, aducatoare-in-pat? La cate pareri eminesciene am tot auzit despre iubire, care mai de care pline de epitete hiperbolice si atribute adjectivale interminabile ca si cantatitate dar si forta, as putea sa-mi inchipui ca opusul iubirii adevarate e o ura din aia din toate maruntaiele. Sa nu poti nici macar sa rostesti numele cuiva, sau cum?! Si-as mai aduce in discutie si toate legendele alea urbane cum ca iubirea adevarata e atunci cand,de exemplu, la o prima intalnire, dupa ce-i deschizi usa femeii sa intre in masina, ea se intinde si-ti descuie si tie siguranta de la portiera ta(faza vazuta in A Bronx Tale); asa ca as putea intelege ca orice gest viceversa e o dovada ca ea nu vrea decat sa nu mearga pe jos pana acasa?!

Chiar sunt curios care-i antonimul iubirii adevarate…

pana unde???

Subsemnatul are o prietena. Buna spre foarte buna, sa-i zicem Arabela. Arabela e solo, nici o obligatie, nimic. Merge frumos intr-un oras al Romaniei, in vizita la prietena ei cea mai buna. Acolo intalneste un guguloi, sa-i zicem Marian. Marian, baiat respectabil si cu destul vino-n-coace, pica indragostit de Arabela mea pana chiar in punctul in care, pentru cateva minute – si cica si foarte placute – au fost acelasi organism. Problema era ca acasa, pe Marian il astepta fumei-sa, veche in relatiune de vreo trei ani si ceva. Remuscari, procese de constiinta, Arabela care totusi pica si ea putin indragostita, in orice caz omuletul incepe sa-si puna intrebari. Pica in faimoasa legenda cum ca pe la trei ani vechime, o relatie isi traieste primul prag cu adevarat decisiv si se desparte frumos pentru a fi cu Arabela. Citeste mai departe >>

cam multa iubire…

Acum vreo cativa ani am facut o scurta vizita acasa la, pe atunci, viitorii nasi de cununie a fratelui meu. Oameni cumsecade, cu cariere beton si o viata pe care multi si-ar dori-o. Casatoriti de cativa ani bunisori, doi copii etc.

Oamenii se iubesc extraordinar de mult. Nu trebuie nici macar sa fii atent si iti dai seama ca se iubesc unul pe altul mult mai mult decat conceptia oricui despre iubire totala. Nu-si incheie niciodata o convorbire la telefon fara un “te iubesc” mai sincer decat spovedania, se privesc ca doi adolescenti care s-au cunoscut acum o saptamana si sunt “turbati” realmente unul dupa altul. E frumos. Frumoasa si viata lor dar e si frumos sa-i privesti desi, la prima vedere, ar putea sa fie cam mult sirop sau, uneori, deprimant. Fals! Eu, de exemplu, mi-as dori sa traiesc o asemenea poveste candva…

Despre ce vreau sa va povestesc eu, de fapt. Asadar, fusesem intr-o seara la ei, eu si frate-miu. O scurta vizita, de fapt un comision daca nu ma insel. Ne asezasem sa ne tragem putin sufletul si sa schimbam cateva vorbe. Acasa era doar nevasta. Ar trebui sa va mentionez, in acest moment, ca pe el il cheama Florin. OK, mai departe…

In timp ce noi discutam cu doamna, ajunge si Florinel acasa. Obosit dupa o zi de munca, isi saruta nevasta, ne saluta pe noi, da o raita in camera copiilor sa-i vada si pe ei si se aseaza in fotoliu, la cioace cu noi. Lumea debita diverse, discutam de Queen, despre publicitate, despre sarmale cu afumatura, genul de subiecte random care le intretii la un pahar de orice si de vorba.

La un moment dat, suna telefonul doamnei. Raspunde… A ales sa vorbeasca de fata cu noi, nu era mare chestiune de ascuns plus ca ne cunosteam de mult, in fine frate-miu ii cunostea de mult iar eu eram… neinsemnat. Lumea a tacut astfel incat convorbirea sa mearga repede si fara probleme. Am inteles ca era, culmea, vorba despre un nene pe care-l chema tot Florin. Florin-sotul ne soptea ca e seful ei de la munca, ca au un proiect destul de idiot si sunt multe detalii de care trebuie avut grija ca de butelie. Dupa explicatie, de altfel neceruta expres, tacem din nou, parea un telefon scurt.

Ultimele fraze ale convorbirii: “Da, Florin! Sigur, le aduc maine dimineata, stai linistit. Da, da am inteles, schema cu interiorul acela si cele doua avize pe care o sa le ridic de la administratie. Sigur, Florin, nicio grija. Da, Florine! OK, noapte buna, te iubesc, pa!”

Noi am inghetat, cu tot cu barbatu-su. Te iubesc?! Cui? Aluia din telefon? Cu sotu-tu la un metru jumate’ in stanga ta? Oh boy… A inchis telefonul si nici nu si-a dat seama. Florin-sotul a spus, razand:

- Cred ca tocmai i-ai zis sefului tau ca il iubesti!
- Poftim?
- Da, la sfarsit. Ai zis, da Florine, noapte buna, te iubesc!
- Oh Doamne, serios?! Mai baieti, adresandu-se noua, si voi ati auzit?!
- Mda, asa ai zis… a grait si frate-miu cu jumatate de gura.

Va dati seama ca totul a fost o greseala si ca ea, obisnuita sa-i spuna tot timpul, oriunde si sincer, “te iubesc” sotului ei pe care-l chema Florin, a spus si acum, absorbita de neatentie si de numele identic cu al ei sot. Oare prea multa iubire mai si strica, uneori?