envi

Eu cred ca e o intrebare justa pe care putini ne-o punem inainte de-a ne-o oferi cu totul…

Romanii, luati ca populatie chinuita, saraca si proasta, iti vor zice ca in biserica. O mare prostie! Ma rog, masele in general sunt proaste si usor de manipulat, daramite sa mai fie si mase de romani. Cu tot respectul, mai mult sau mai putin, pentru natiunea mea, suntem cretini, taica! Nu in biserica, niciodata! E o masina de facut bani, scutita de multe, adapostita de niste reguli si principii nitel prea puternice, teoretic si din pacate.

In cine atunci? In parinti?! Am avut incredere in taica-miu si m-a lasat singur prin 2006, fix cand, probabil, aveam cea mai multa nevoie de el. Ai stiut tu sa fii o pacoste, batrane, dar mi-e dor de tine de mor! Nu prea mai am eu incredere in tine de-atunci, dar deh…

In persoana iubita?! Fii serios… Niciodata pana dracu’ stie cand! Nu investi acolo niciodata mai mult decat primesti. Axioma zice clar: ti-o iei peste bot, fara indoiala! Ati patit-o si voi, am patit-o si eu, n-are sens sa detaliem. PeSeu: pentru masculii alfa care vor hahai la faza asta, MUIE! Nu va cred!

Si atunci, ma intreb, in cine dracu sa am incredere?!

In mine insumi… Teoretic asta ar trebui sa fie cel mai bun raspuns la intrebare. Reiau, raspuns la intrebare, nu inseamna ca si solutie la problema. Dac-am avea cu toti increde in noi insine asa cum ne incredere, ca prostii, in altii, ehe, ce bine-am mai duce-o si ce “MUIE CRIZO!” am urla. Dar nu, nu e cazul, si aici suntem restanti si nici nu cred ca vom progresa prea curand.

Bun, atunci, eu in cine sa am incredere, monser?!

E ziua despartirii…

De fapt, ziua asta a fost demult, dar nu am vrut s-o cred, am sters-o din memorie si am continuat viata alaturi de tine, iubitul meu. Credeam ca daca nu iesi pe usa imediat dupa sex, ma iubesti. Si-mi spuneai ca sunt frumoasa zilnic. Ca am fundul si sanii perfecti. Si pielea cea mai fina, cu gust de cocos, numai buna de-a fi gustata.

Imi placea sa stau pe pieptul tau, sa-ti simt bataile inimii. Adoram sa ma joc cu vena de la incheietura mainii tale drepte, ma excita. Si felul cum imi respirai in ceafa ma facea sa tresar. Cum imi prindeai parul printre degete, amagindu-ma ca ma alinti si deodata ma trageai puternic… imi placea!

Eram un intreg, eram NOI, doi oameni ce se completau in placere.

Iti placea sa ma sorbi dimineata in loc de cafea si sa tragi fumuri din mine…

Si-acum unde esti? Poate ca nu te-am iubit, dar ti-am iubit sexul si acum am nevoie de el. Nu poti sa-mi arati raiul zilnic, ca apoi sa dispari subit din mine! Sunt o ciudata si doar tu erai in stare sa ma accepti si sa-mi suporti toate nebuniile, sa mi le satisfaci. Radeai de mine cand ne certam, vroiai sa ma faci sa tac dandu-mi o palma si eu gemeam.

Tu nu te uitai urat cand stateam c-o mana pe sanul stang, ci zambeai. Cand ma muscam, nu comentai, stiai ca-mi place durerea si ma smulgeai catre tine sa-mi vii in ,,ajutor”. Si-ti placea de mine, cu mine iti permiteai sa-mi vorbesti direct si murdar: ,,-Infinge-te mai tare!” si radeam ca nu-mi venea sa cred ca poti fi atat de dur verbal si te enervai si erai mai brutal, stiai ca asta ador. Si adorai si tu sa ma auzi tipand, cu riscul de-a trezi vecinii. Ne amuzam la pauzele de sex, extenuati fiind, cand observam ca am printre degete zeci de fire de par ce mi le-am smuls, intesificandu-mi placerea si cand simteam cat de ud e patul…

Si tigara de ,,dupa”… stiam amandoi ca de fapt e tigara de pauza, inca nu era lumina afara. Si chiar de era, cui ii pasa? Inca eram singuri si trebuia sa profitam.

Dar acum tigara mi-o fumez singura, de nervi. Frustrata fiind ca nu ai mai intrat in mine de prea mult timp. De cateva zile… Si mor incet…

Am fost acuzata ca as fi nimfomana…

Nu spun ca nu e adevarat, dar nu suport sa fiu etichetata. Nu port niciodata sutien si am sfarcurile intarite mereu. Lumea se uita insistent la mine oriunde as fi pentru ca provoc prin imbracamintea mea. La scoala sau in club, ma port imbraca lejer la fel. Nu mi-e rusine cu formele trupului meu.

Iti pot vorbi despre sex ore intregi; mai mult ca Laura Andresan, dar prefer sa tac si sa fac dragoste. Intr-un mod mai special, altii spun ca sunt sado-masochista. Iubitul imi spune ca sunt ciudata desi si lui ii place carnea trupului meu infierbantat.

Am mici obsesii. Imi frec sanii de bratul sau pieptul lui in plina strada, la restaurant sau acasa. Mi-i ating, ii mangai si ma joc cu ei in orele de studiu. Il strang de fund si-mi incalzesc mainile in buzunarele lui de la blugi. Cele din fata, usor miscandu-ma spre mijloc. Imi place sa-l simt cum se intareste datorita mie. E unul dintre cele mai frumoase sentimente din lume.

Ii iau palmele si mi le pun pe sani sau pe coapse in vazul lumii si l-as fute chiar si pe banca de langa sectia de politie daca nu as sti ca m-ar salta ,,baietii rai” imediat din el. Eu nu ma sarut cu iubitul meu decat cand e in mine, sa iasa si sa intre cu viteza luminii. Sa fie adanc in golul meu si brutal cu pieptul, sa-mi muste sfarcurile pana am sa urlu de durere. Sa-mi smulga parul din scalp in timp ce-mi vorbeste murdar si sa-mi impuna sa-i fac un sex oral de neuitat. Sa ma prefac ca nu stiu sa i-o sug, s-o fac pe-a inocenta si el sa-mi fie profesor, ca apoi sa-l uimesc cu deep throat in timp ce-mi infing unghiile in fesele lui tari.

Sa-l las sa stea intins, relaxat si eu sa sar pe el, urland de placere. Sa se enerveze cand il musc de buza, sa ma bruscheze, sa ma puna in genunchi si sa ma penetreze pana cand avem orgasm amandoi in acelasi timp.

Ca apoi, sa fumam o tigara impreuna dezbracati si sa povestim…

Era inalt, par saten, ochi caprui, nas ascutit, privire rece. M-a atras de la prima intalnire…

Cum a intrat pe usa, mi-am propus sa-l am. Dar vroiam sa o fac pe-a inocenta, sa creada ca sunt fata cuminte ajunsa la locul nepotrivit, in anturajul prost ales. De unde sa stie ca asta e viata mea?! Intr-o alta lume, in care drogurile imi acapareaza mintea si ma duc altundeva, unde pot face ce vreau, unde nu tin cont de consecinte. De la prima linie, eu nu mai sunt eu. Si el nu ma dorea pe mine, dorea ce facea praful din mine. Stateam retrasa, tragand pasional din tigara slim, jucandu-ma cu fumul ce se ducea usor spre el.

A venit langa mine, atingandu-mi subtil fundul invelit intr-o fusta mult prea scurta. Statea in spatele meu, dansand usor amandoi, potrivindu-ne intimitatile. Ii simteam privirea pe sanii mei ce mureau a fi dezveliti. Continuam sa par cuminte, insa si-a dat seama de diavolul ce se ascunde in mine cand a vazut rapiditatea cu care am tras pe nas placerea. Mi-a cerut numarul de telefon. Am zambit, i-am luat mobilul in mana si i l-am notat pe al meu. S-a retras de langa mine, admirandu-ma in continuare din departare.

A venit ea… Continue reading »

Nu e primul guest post pe care-l gazduiesc aici la mine si nici n-ar trebui sa fie ultimul(mai am unul promis de prin noiembrie, cred, dar omul inca n-a procedat :D). Mie mi-a placut mult de tot, asta am si cerut de altfel. O fi mult, mult prea mult, dar l-am citit de vreo trei ori si suna bine de tot. E cu iubire, dragoste, sex, cu femei, sentimentalism puternic si multa hiperbola, e numai bun pentru 1 Martie! Multam Andra, adica dom’soarei creatoare, si poftiti de va delectati… Si am inteles ca n-ar fi pe bune…

Obisnuiam sa-i tai gatul cu o lama argintie ascutita subtil pentru a o durea mai tare, pentru a-i linge sangele, ca apoi sa o sarut pana ma infruptam destul din trupul ei murdar.

Imi bucuram degetele cu dintii ei albi ce-mi strapungeau pielea si-mi amestecam picurii sangerii cu saliva ei veninoasa. Astfel ii patrundeam inauntrul cu unghiile lungi si rosii mai usor, facand-o sa zbiere de placerea ce o imbinam cu durerea odata ce muscam cu patos din sanii ei obraznici, dar inocenti in acelasi timp.

Cu mana stanga o trageam pe par, facandu-i scalpul sa zambeasca de atata suferinta. Ii biciuiam fesele bombate, timp in care savuram o tigara canceroasa. Mi se supunea, isi dorea fericirea extrema alaturi de corpul meu dependent de vasul ei sangvin.

Avea un chip inocent, ochi mari si albastri, parul cret. Putin mai mica decat mine, am introdus-o in lumea mea, cea fara barbati. I se scurgea machiajul negru pe obraji-i piscati de buzele mele de la caldura coapselor mele si rujul i se intindea pe fundul meu. Cand o simteam in mine imi deschidea poarta raiului in care nu am crezut niciodata si-i ordonam sa invoce iadul sugandu-mi interiorul venelor.

Insa mi-am dorit mai mult. Am devenit egoista si ea nu mai avea ce cauta in raza vietii mele dezordonate. I-am privit oceanul ochilor fara mila si i-am gadilat retina cu un cutit de argint. Nu am vrut sa ma vada cum ii spanzur toate visele. I-am alintat sfarcurile pentru ultima oara smulgandu-i-le cu pofta, iar mana ce odata facea parte din mine la apusul soarelui i-am strivit-o cu o piatra de rau pentru a spulbera dorinta de-a o mai avea intr-o scena de amor.

I-am turnat vodca pe zambet, ca apoi sa i-l sterg cu dintii mei insetati de sange. Am taiat-o pentru ultima oara si am inchinat un pahar in cinstea vremii petrecute impreuna din ceea ce tasnea din jugulara ei virgina.

Am ucis-o pentru ca nu o doream cu nimeni altcineva…

Acum va putrezi alaturi de mine, isi va petrece timpul mort in patul meu verde si viermii o vor domina astfel cum obisnuiam eu sa o fac… cu iubire.

Ia hai sa ne distram putin, ca si-asa e la moda sa distrugem limba romana cu englezisme fortate care, probabil intr-un final apoteotic dintr-un viitor apropiat, ne vor acapara intregul vocabular. Asadar…

 Loading ...

Nu ma pricep la relatii! Punct!

Ce stiu insa, ce-am invatat de-a lungul anilor, de la primul par pubian pana azi, la ora articolului, e ca o relatie trainica are la baza increderea. Cliseu fantastic, aproape ca ala care zice ca toti murim. Cliseu insa enervant, pentru ca e real, pentru ca-i unul din acelea contra caruia n-ai cum sa misti, tip axioma. Adica, nu stiu voi, dar eu, de obicei, cand aud cliseu, ma gandesc prima data la cum sa-l combat…

Noi vrem parteneri frumusei, cu ochii in nu stiu ce fel, fara par in nas, cu bulanul nu stiu cum, care sa impuna respect, cacaturi din astea. Ii vrem si cat de cat romantici, la un moment dat, ca nu suntem bucati de piatra. Dar cel mai mult si mai mult vrem sa aiba incredere in noi si sa avem si noi, la randul nostru, incredere in ei. Acum deh, o alta axioma imputita spune ca increderea n-o ceri, o castigi. Lucru perfect valabil pentru ca, altfel, risti sa dezamagesti sau sa fii dezamagit. Hai ca in prima situatie mai traiesti, o s-ajungi sa dormi si noaptea chiar, dar cu a doua e mai complicat. Raman niste chestiuni, niste cicatrici. Greu a doua oara, greu in general, dupa aceea. Continue reading »