envi

Ia hai sa ne distram putin, ca si-asa e la moda sa distrugem limba romana cu englezisme fortate care, probabil intr-un final apoteotic dintr-un viitor apropiat, ne vor acapara intregul vocabular. Asadar…

 Loading ...

Am mai discutat despre talentul romanului de a sodomiza orice-i intra pe mana. Am avut un articol mai demult in care incercam sa explic cat de mult isi pierd din valoare multe chestiuni care intra la noi in tara, pe mana consumatorului roman de rand si, in cel mai scurt timp, devin chestiuni de care ti-e greata la simplul auz al denumirii lor si ajungi in punctul in care iti e relativ jena sa utilizezi – in orice fel, in functie de caz – acele marci din simplul motiv ca poti fi usor etichetat ca apartenenta la, de cele mai multe ori, categoriile ingrozitoare de oameni care le folosesc.

Introducere cam lunga pentru un subiect simplu. Hmm…

Un alt domeniu in care romanul, cu fiecare zi parca, distruge si mai potent si fara pasare e propria-i limba. Limba asta romana, o insula de latinitate intr-o mare slava, asa cum ma tot freca la icre profa de romana din gimnaziu c-ar fi tarisoara asta. Limba unica, pitoreasca si in care s-au exprimat somitati ale literaturii neaose si personaje cu notorietate la nivel mondial. OK, si Hagi, fie…

N-am sa merg prea departe, am sa folosesc un singur exemplu, poate cel mai relevant, dupa parerea mea: englezirea fortata a limbii romana. Dupa cum spuneam, un singur exemplu, scurt si la obiect: nu e nevoie decat sa privim cateva ore pe-un canal unde abunda tocshoaiele si editiile speciale cat sa dai de vreun ziaristoid necioplit sau de vreun conducator-jefuitor din asta de patrie tampita si, aproape sigur, vei auzi fantasticul nou verb al limbii romane, a (se) focusa.

Bun, inca nu judecam. Cautam in DEX. Daca vei scrie a focusa, vei primi fix pagina asta. Alegi sugestia lor, focus, poate-poate vei gasi o portita de scapare pentru aia de-l folosesc, sinonim c-un bobarnac pentru tine, contestatar chibit, carcotas nesimtit. Si cauti, focus. Si primesti ceva de genul asta:

FÓCUS s.n. 1. Bacterii, localizate cel mai adesea în gură şi faringe, care răspândesc în sânge focare de infecţie. 2. Focar, la lentile şi oglinzi. [Cf. germ. Fokus, fr. focus].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 18 Mar 2005 | Greşeală de tipar

FÓCUS s. n. 1. bacterii localizate în gură şi faringe, care răspândesc în sânge focare de infecţie. 2. focar, la lentile şi oglinzi. (< germ. Fokus, fr. focus)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greşeală de tipar 

Am si eu o scurta dar relativ cuprinzatoare intrebare, avand in vedere raspunsul lung care l-ar putea genera…

Ca tot e bac-ul zilele astea, oare ce note vor fi la romana la proba scrisa, avand in vedere nivelul ingrozitor de slab la care sunt majoritatea celor de varsta de bacalaureat din punct de vedere gramatical si lexical?

Si apoi vine o retorica apoteotica: dar oare profesori capabili sa-i corecteze avem?!

Sincer sa fiu, cred ca e de-ajuns sa dai o raita sustinuta printre blogurile din Romania si vei gasi multi care sustin examenul asta in acest an sau cel tarziu la anul. Printre ei s-ar putea sa gasesti un procent senzational de mare de agramati. Oameni pentru care cratima e un fel de teorie Keynesista cu lux de amanunt; oameni pentru care virgula intre subiect si predicat sau pusa pur si simplu aiurea in propozitie/fraza e aproape la rang de religie pentru ca imperativ deja e; oameni pentru care cuvantul “juxtapunere” inseamna “spell-u’ ala din DotA” si nu ceea ce ar putea insemna el cu adevarat, in functie de situatie; oameni pentru care un i, doi sau trei e cam tot aia ca doar e dupa ureche.

Va spun cu mana pe inima ca mi-as dori din tot sufletul fie sa am pe mana cateva lucrari pentru ca sunt sigur ca jalea va fi de ordin monstruos dar vreau sa-mi si confirm presupunerea aceasta, fie imi vine asa o idee sa propun, evident daca se poate – logistic vorbind – realizarea mediei pe tara, ca nota, la proba de romana scris, cu conditia – iarasi aproape ipotetica – sa fie corectate la marea arta.

Daca lucrarile alea vor arata asa cum imi imaginez eu, personal i-as pica cu totul pe respectivii. A nu sti, la nivelul de absolvent de liceu, sa scrii corect in limba-ti materna – vorbim, desigur, de bazele sale, asa cum se si cere la bacalaureat – e de-o gravitate crunta…

OK, va avertizez ca s-ar putea sa fie un articol indescriptibil de slab pentru ca am dormit foarte, foarte prost si m-am trezit si ragusit. Am o dispozitie senzationala, inspre negativ adicatelea.

Cunoasteti verbul a băga, nu? Ca sa nu avem niciun fel de probleme, va las si un link cu toate definitiile posibile si imposibile ale acestui la verb, la toate modurile si in toate expresiile. E mult de citit, insa am vrut sa fiu corect si sa nu las nimic la voia intamplarii. Deci, pentru chibiti, poftim motiv sa nu va… bagati ceva pe aici.

Ceea ce vreau sa spun eu de fapt e ca m-am saturat pur si simplu de acest verb. De toate utilizarile sale in mai nou createle expresii, uzuale sau mai putin insa cu siguranta fortate.

E clar ca, atunci cand ne gandim putin la “a băga”, primul lucru care ne vine in mine e setul, de altfel foarte vast, de injuraturi care-l contin. Fie ca-ti bagi suli, picioare, bani sau altele, e unul dintre cele mai des intalnite verbe non-obscene – la modul efectiv – in ale noastre injuraturi neaose. El si frate-su, a suge, sunt fundamentul unui larg camp de invective.

Apoi exista celelalte expresii gen “bagare in seama”, “a se baga ca musca-n lapte” samd. Nu am sa intru in detalii, pasionatii au link-ul de mai sus, enjoy. Ce nu am inteles eu e de cand exista, in limba romana sau macar in logica catusi de minima a actului vorbirii, corectitudine vis-a-vis de expresii de genul “ma bag la un film”, “ma bag la un joc“, “hai ca eu ma bag la duş” si altele de acest gen. Partea si mai interesanta si oarecum trista e ca s-au raspandit intr-atat de mult, incat aud/citesc in fiecare zi de atatea ori ca daca as avea o moneda de 50 de bani pentru fiecare, as strange de-un cacat de asta in maxim trei saptamani, parol. 

Pana si frate-miu ma “incalta” cu, “pot sa ma bag si eu putin la calculator?”. Pe mess, la fel: “hai ca eu ma bag la un film, mai vorbim”. Ba, explicati-mi si mie, cum pastele ma-sii poti sa te bagi la un film?! Cum poti sa te bagi in duş sau sa te bagi la un… Counter-Strike. Eu am invatat ca poti sa “te duci sa vezi un film” sau sa “intri la duş”… Eu recunosc ca s-ar putea sa fiu mai catolic decat Papa si, in acelasi timp, sa nu inteleg niste reguli ale noului slang romanesc, insa de multe ori mi se intampla sa vizualizez toate expresiile astea. “Ma bag la duş”… Well, succes, ce pot sa zic!

Pur si simplu mi-am pierdut valoarea verbului a băga si mai ales a SE băga, pentru ca le aud, din ce in ce mai des, in locuri unde nu-si au… locul. Cam ca o piesa pe ritmuri pop ascultata de o haita de pasionati de Mercedes, iPhone, aur si Jean de la Craiova. Am ajuns pana sa si evit sa-njur folosind expresii ce-l contin tocmai pentru ca simt ca nu mai are acelasi impact. Atata băgare peste tot pe unde ma-ntorc, ca s-a dus dracu’ placerea de a-ti baga sanatos!!! Orice, adicatelea…