envi

Mai stiti glumita aia cretina pe care o faceam cand eram mici? Aia cu luna august? Mergeai la un oarecare si il intrebai Ba, care e luna a opta din calendar? El, invariabil, cult si destept iti raspundea, August! iar tu il contracarai urgent cu un Coaiele mele, HA HA HA HA!!!

A venit luna august. Cum ii zice in popor? Gustar, parca, nu? Ca se coc legumele, fructele, alea alea. Apar muntii de pepene in piete, pe la un moment dat incep sa se faca si ciorchinii de struguri din ce in ce mai grei. Afara e cald, cald de-a binelea ca nici noaptea n-apuci sa rasufli, o luna din an foarte misto. Plus ca e luna de concediu…



S-apai concediu sa fie, frate…

In lumea buna, lumea in care ne tot chinuim sa ne incadram si noi insa tot ce facem pentru asta e total invers fata de regulament, august e luna in care te uiti frumos in economiile din timpul anului si o tai in vacanta. Munte, mare, strainataturi, oriunde numai sa nu stai in metrii patrati incadrati de peretii căşii tale in care traiesti de-a lungul anului. De dincolo de Tisa spre stanga, lumea pleaca frumos in concediu, sa-si, asa cum spune cretinul cliseu, reincarce bateriile. La noi e oarecum la fel. Lumea se imprumuta si mai baga o vacanta in rate intr-o Tunisie, Turcie, Grecie, Bulgarie – pentru saracutii melteni care tanjesc dupa bufeturile de la all-inclusive – sau, daca esti greu de-a binelea, bagi o insula de aia tropicaloida ca sa ai ce povesti unde ai fost.

Cam asta despre exportul de turisti…

Ce se intampla aici, la noi? Hehe, si inca ce se intampla… Bun, ii excludem pe aia care o taie la mare la pachetele mai ieftine decat cele din iulie ca nu mai e plina plaja de DJ-i, concerte de grande profil si alte cele. Vorbim deci de importul de italieni si spanioli. Astia-s, tata, astia-s baietii care dau navala la granite in august. Vin cata frunza si iarba, vin acasa cu gume, blugi, adidasi DAR si cu metehne…



Nu stiu daca mai retineti ca, la un moment dat, economia romaneasca si cursul valutar erau pe un mare val in august cand veneau strainezii. Bagau niste miliarde de euro in tara si duduia economia mai rau ca un pickhammer. In fine, o fi si acum asa, habar nu am, desi ma indoiesc avand in vedere conditiile actuale. Ce insa nu s-a schimbat e vizibilul, palpabilul, ingrozitorul efect pe care-l au baietii…

Se vine cu masini tata. Cu multe masini. Cu foarte multe masini. E plina Romanica de masini cu numere de Italia, Spania mai putin, de Grecia si tot asa. Rable basite si ponturi de prin 2003-2005. Durduie minimalu’ si maneaua cu ecou si percutie in ele, ruland toate la viteze de croaziera cu geamurile jos si cate-o mana pe afara pe fiecare ferestruica. Parada ca la expozitiile de machinete de ti-e frica sa fii in trafic cu ei sau, de esti pieton, sa executi o traversare pe trecere. Sunt acum in micul meu orasel de provincie de vreo zece mii de suflete care se intinde pe-un bulevard de doi kilometri si ceva si, in fiecare seara cand ies sa-mi racoresc chintalu’ pe trotuare, am impresia ca nu-s la mine unde-am copilarit ci in vreo statiune la mare. Masini care mai de care la viteze care mai de care, muzici cu bass sau cu ţam-bass. Un trai si-o viata… Vorba aia, Decat codas la oras, mai bine in satul tau fruntas



Concediul asta al romanilor de import dauneaza tare grav augustului altora. Ca deh, la toti e august, dar la altii e mai mult de-atat…

Vreau si eu o explicatie logica, va rog!

Un idiot, fiu de politist craiovean, impusca si omoara o fata de 19 ani venita sa-si dea BAC-ul iar consecintele sunt o amenda, un permis suspendat pe sase luni si o cercetare in libertate! Penescu, alt bou, patron de echipa de fotbal, da niste spaga si face niste trafic de influenta fara victime fizice de nici macar o unghie de la picior si e cercetat in arest de aproape o luna de zile.

Imi scapa mie ceva?! Care din astia e mai pasibil de eticheta de pericol public?

Se discuta puternic pe trei mari subiecte in perioada asta, in online. Gripa de porc, noua – de fapt tanara pentru ca noua nu mai e – emisiune de la Realitatea TV, Dupa Bloguri si, as mai adauga eu, video-ul acela sa-i spunem dragalas, acea parodie numita Romania, the end of choice.

N-am sa le tratez in articole diferite pentru ca toate trei mi se par fie neimportante, fie de prost gust, dar o opinie vis-a-vis de fiecare trebuie sa am si eu. Macar de dragul alinierii cu toata lumea si, de ce nu, din lipsa de altceva ca si subiect. Asa ca, pe rand…

Gripa porcina

Tara asta nu invata nimic, niciodata, mai ales din experientele anterioare culmea, proprii, nu ale altora. Am mai avut o aventura cu raceala la gaini, nu? Eh, de data asta, in afara de faptul c-avem de-a face cu porci in loc de pui, care-i diferenta? Nici una! Mult tam-tam, multa teroare nefondata, multa manipulare a maselor idioate si naive si asa mai departe. Intr-un fel, e chiar distractiv sa observi de pe margine, total neimplicat si neinteresat, reactiile si comentariile si, zic eu, doar aparantele accese de interes si eroism national ale unora. Zilele trecute, pe la nu mai stiu ce televiziune, marele nu stiu ce scula-bascula Cercel, doctor in cate si mai cate, mi-a batut campii vreo jumatate de ora spunand vreo o mie si ceva de cuvinte insa, concret, nimic. Mi se parea exact acelasi text de acum doi sau trei ani sau cand naiba fu isteria aia cu gripa aviara.

Pe scurt: avem experienta anterioara, nu? Ei, si acum ca si atunci, pana n-am sa vad om internat in spital, eventual Doamne fereste, mort de gripa de porc, pana cand n-am sa vad oameni imbolnavindu-se pe capete, n-am sa cred nicio secunda ca Romania ar fi amenintata de asa ceva. Nu stiu cum se face, dar din Spania, porcaria aia de virus a ajuns fix la Arad. Hai sa nu ne mai pierdem timpul si cheful degeaba. Va fi totul gata peste vreo trei saptamani si vreo cativa imbogatiti.

Dupa Bloguri

Simplu, scurt si la obiect: cand bloggerii isi ies prea mult din patratica lor, devin neinteresanti, plictisitori, pe alocuri penibili si cu siguranta nefolositori. Forta lor nu se va vedea niciodata prin supraexpunerea la toate canalele media. Mai mult de atat, prea multi bloggeri romani au impresia ca pot razbi oriunde de moment ce au un trafic decent in online. Ori problema este ca dimpotriva, unele aparent avantaje pot avea un recul dureros. Exact asta observ eu analizand toata chestia asta. Fratie, sunteti fermecatori in online, pe blogurile voastre, in online, aveti succes, inseamna ca aveti niste minte in cap. Mintea aia nu va dicteaza ca nu orice oportunitate e musai o portita catre un si mai mare succes?!

Cat din punct de vedere al televiziunii, nici nu mai discut. Slab, foarte slab. Da, emisiunea e misto. Dinamism, montaj beton, l-au cooptat si pe banchistul ala, dar mai departe? Mai departe… nimic! Mai e oare o necunoscuta ca la emisiunea asta nu se uita decat… bloggerii?! Da, asa e, ne uitam unii la altii, altii la noi NU! Ce rating ati fi avand, naiba stie, dar presupunerea mea e ca nu aveti succesul la care v-ati fi asteptat din simplul motiv ca romanasul privitor la televizor probabil ca nici nu prea are o idee solida asupra bloggingului, online-ului si asa mai departe.

Romania, the end of choice

Si eu sunt unul din cei care-si critica puternic tara, care nu scapa nicio ocazie de a arata cu degetul intr-o parte sau alta cand e vorba de nedreptate, prostie, hotie, curvareala si asa mai departe. Si mai sunt si de-acord cu faptul ca Romania, prin oamenii care o locuiesc, si-a “castigat” dreptul de a fi luata in batjocura de proprii ei locuitori. In fine, de unii, pentru altii fiind, probabil, paradisul intr-o forma concreta.

De aici pana la creatia omuletilor acelora e cale cam lunga. Prost, foarte prost! Multa tampenie si multa nesimtire. O fi adevarat, nu spun ca nu, insa pana intr-acolo incat sa compui asa ceva si sa iesi public, mai ales in limba universala a planetei… Hai mai bine sa o tinem aici intre noi, daca tot tinem musai sa calcam totu’ in picioare, pe drept sau nu. “Enjoy our children” ? Mda…

Dupa cum spuneam, imi bag si eu picioarele in tara asta oricand am motiv si o recunosc. Insa limite exista. Aici s-a depasit o limita, o limita a bunului simt si, mai mult de atat, mi se pare chiar de rasul curcii cum se ia in ras nu stiu ce slogan de turism iar chestia asta nu face decat sa bage in si mai mare cacat turismul. Hai sa facem misto constructiv, as zice eu, daca tot ne credem burice de pamant, oameni de-o inteligenta nemeritata pentru prostia asta de Romania, nu? In fine, concluzia e simpla: se pare ca intr-adevar, pana si asa-zisii artisti sunt o apa si-un pamant, ca doar tot romani sunt si ei…

Ptiu, sa-mi bag picioru’ nu alta…

A trecut o saptamana si mai bine de la ultimul meu articol. Nici n-am mai verificat daca mai sunt prin ‘roll-urile altora, chestie pentru care am muncit ca s-o dau acum cu bata-n balta ca-n povesti. M-a amuzat nitel cand blogger.com m-a intrebat de parola la Sign in, chestie care nu mi s-a mai intamplat de multisor. O fi uitat si el si Mozilla care-i treaba pe aici. Deh, ochii care nu se vad se uita. Pardon, tastele care nu se apasa se prafuiesc. Nu! Eh, in fine, prins-ati ideea, ma gandesc eu…

N-am scris un rand apropo de tot tambalaul de Paste. Oricum, ideea mea era atat de comuna cu ce-a scris toata lumea, incat probabil ca n-as fi contribuit cu nimic nou. Cred ca nici modalitatea mea de a expune faptul ca Pastele e inca un motiv trecut in calendar cu rosu sa mancam si sa bem ca niste sparti fara fund, caci asta era abordarea mea, nu ar fi fost alta decat a altora. Si am mai spus-o ca daca n-am macar un procent minuscul de ceva altfel decat restul omenirii, nu procedez.

Intre timp mai fu si un cutremur…

Misto, n-am ce sa zic. Eu, la etajul doi, l-am simtit destul cat sa ma miste putin pe scaun. Si vorba aia, ditamai omu’ de-un numar de trei cifre de kilograme. Interesant a fost aftermathul. Pardon, ceea ce s-a intamplat dupa, nu de alta dar nu mai roenglezez prea mult ca se supara nevasta-mea. Pe twitter a fost beton. #pman a fost minciuna! Chiar retin cateva chestii foarte misto, gen Ce cutremur ma, a dat Dumnezeu BUZZ!!! sau replica mea personala, cea care m-a si insurat, cred, anume Cumpar cutremur pen’ca nu mai stiu cum altfel sa fac o femeie sa tremure!.

Bineinteles ca la TV-eu s-au inceput discutii, presupuneri, cifre. Ca vezi Doamne, trebuia un tremurici de asta ca parca trecu un camion mai zdravan pe strada ca sa mai invatam o data ca daca e sa fie pe bune, se prabuseste lejer o juma’ de Romanie si murim intr-un numar decent pentru topurile all-time. Un mare cacat!!! Si daca dam la televizor, ce?! Incepe lumea sa-si renoveze casele? Ati simtit careva nevoia primordiala de a cumpara vreo cativa metri cubi de BCA sa improspatati vreo temelie, ceva? Hai, serios… Pierdem timp, spatiu de emisie si cam atat…

In fine, cam atat cu ce-a fost de cand eu n-am mai fost pe aici. Nu mai promitem nimic. Frecventa in articole, prezenta mai sustinuta etc. Nu! Ce-o fi o fi. Doar un lucru sa mai spun: de inchis, nu inchidem pravalia…

La capatul unei zile istovitoare, dupa un ness si doua cafele si treaz inca de la doua sa trei de dimineata cu o zi inainte, desi angrenat in cateva activitati exceptionale, alaturi de lume si mai exceptionala, ochiul meu a fost, totusi, aproape maltratat la propriu de ceea ce se pare ca va fi noul trend pe capatul primaverii asteia si, probabil, si pe vara.

Sigur, inainte de a ma infinge cu capul inainte in niste opinii si declaratii vis-a-vis de fashion, moda, imbracaminte si chestii de genul asta, domeniu in care excelez doar la capitolul sa-mi frec una, uite-l/uite-o si pe ala/aia, desi credeti-ma, sunt mai elastic decat o coarda de bungee jumping cand vine vorba de stil si haine, ar trebui sa ma consult cu madamele din blogosfera cu o minte si experienta potenta si verificata. Insa am sa-mi asum riscul de intai a comenta si apoi a ma verifica. Ca-mi permit, ce aia ma-sii. Asa ca, Roxana Radu, Diana Bobar, aceste centuriste calificate din mediul online, asa numite de catre, de fapt, alte wanabee centuriste efective… sa ma lamuriti si pe mine, candva, asupra a ceea ce am observat eu.

Din cate stiu, Romania sta prost de tot capitolul ecologie, protectia mediului si educatie in privinta acestora. Adica, sa fim seriosi, imediat cum se topeste zapada si da caldura, infloresc pungile si peturile de pe campurile si poienitele din paduri ale patriei de cred ca am putea fi, lejer, numarul unu cultivator al lumii moderne. Ce granarul Europei, mai degraba plastic-providerul ei. Ma si gandeam la un moment dat, oare peturile de Evian pe care le importa romanasii sau pungile de mai stiu eu ce porcarie straineza, n-or fi din plastic reciclat de pe-aci, de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice?

Si totusi, cum dracu’ de toata lumea poarta verde?! Si cand ma refer la toata lumea, vorbesc despre un procent urias din cei pe care i-am vazut eu azi. Simpli trecatori, oameni cu treburi normale, angrenati intr-un cotidian plictisitor si solicitant, intr-o zi efectiv normala de marti, aprilie si intr-un an care, cel putin la inceputul sau, nu anunta nimic la nivel national sau planetar asupra vreo unei actiuni ecologice sau mediu-protectoare. Verde inchis, verde lime, verde sters, verde murdar, verde pe jumatate, verde pe maneci… Tricouri verzi, tricouri verzi in dungi, camasi verzi in carouri, pantaloni verzi, genti verzi. Verde, verde, VERDE peste tot!!!

Si nu ma intelegeti gresit, nu e ca si cum am luat contact cu lumea exterioara doar din postura de fumator la geam sau dintr-o cursa dus-intors pana la brutarie. Nu, am fost mai degraba pe-afara decat in locuri incadrate de pereti. Paranteza: incerc sa-mi aduc aminte daca am avut de-a face si cu pereti verzi.

Asa ca, explicati-mi si mie, un om pentru care moda e un domeniu si o lume total inabordabila din simplul motiv ca nu cred ca ma voi putea ridica vreodata la standardele preferintelor si viziunilor celor implicati, vara asta purtam verde? S-a decretat in secretul ordin al modei mondiale ca toti muritorii de rand vor purta nuante de verde, dandu-se astfel ordine producatorilor de orice rang sa-si concentreze atentia pe aceasta culoare? In magazine vom gasi doar asa ceva? In final, voi trebui sa ma gandesc sa-mi procur si eu ceva verde, orice? Ca eu n-am, dom’ne, nimic de culoarea asta si nu vreau sa fiu exclus din societatea decenta. Vorba aia, haina il face pe om…

In dreapta, un respectuos septagenar tinea, intre buze si cred ca si intre dinti, doua bancnote de doua sute de lei. In fiecare mana avea cate un telefon, probabil sunandu-se de pe unul pe altul. setandu-si astfel soneeriile si aflandu-si noile sale numere de telefon. Nu stiu exact de ce nu m-am repezit sa-i smulg alea din bot. Chiar si la constitutia-mi deloc atletica, as fi reusit sa ma pierd in aglomeratia de pe trotuar.

Urasc aglomeratia! Urasc gramezile de oameni, cauzate de orice. Urasc slalomul printre tot soiul de omuleti. Mai ales aici, in tara unde scopul fiecarui arhitect stradal e sa ingusteze trotuarul pana la limita in care o sa mergi jucand sotron.

Pe fundal, niste trainici interpreti de slagare after-hours cantau de zor. Suna bine, ma deconecta de la situatia periculoasa in care ma aflam: eram lipit de bordura postamentului pietonal, gaurit precum orice straduta, strada si bulevard la inceput de primavara, iar pe șușă plouase temeinic. Stiu, am instincte de fumeie terorizata, de pisicuta patita, dar la urma urmei, nu tot haine port si eu?!

La semafor, patru studente impart pliante unor soferi care ii spargi lejer in trei categorii: aia care isi baga si isi scot fiin’ca se grabesc si secundele li se par decade si sunt gata sa claxoneze in caz ca nu demarezi in sutimea in care verdele schimba rosul si care se proptesc exact in curu’ masinii din fata si care nici nu observa ca o tanara vrea sa le ofere o bucata de hartie; cei care deschid geamul cu impresii de superstaruri intr-o lume mult sub standardul lor cotidian, cu un minimal puternic in niste boxe care presteaza doar inalte si care vorbesc la pisi-pertu, hai sa bem o cafea la mine in dormitor, “printes-o”; si, bineinteles, aia putinii. foarte putinii, care deschid frumos geamul si iau pliantul ala, stiind ca studentei ii ramane cu unul in minus, deci o apropie si mai mult de un banut si asa amarat. Cinste tuturor, ce p*la mea! Astia sunt, cu astia defilam.

Dau sa traversez pe o zebra foarte prost trasata si mi se face si mai scarba. Peste drum e un birt plin de niste castraveti, aburiti mai bine decat masina din Titanic dupa calareala epica intre di Caprio si aia de-mi scapa acu’ numele. Ma gandesc foarte serios ca daca nu misc putin din buci, am sa ma alatur clubului lor select de care acum imi permit sa fac misto doar pentru ca varsta imi permite. Ma sperii vreo doua-trei sute de metri si imi fac scenarii in gand, dar imi trece repede si ma calmez.

Pe scurt… Romania! Din doar cateva, relativ elocvente, puncte de vedere. Hai ca trebuie sa inchid ca daca suna, suna ocupat, intru intr-o institutie si trebuie sa fiu in forma. V-am pupat…

Puttycat spunea la un moment dat, pe twitter daca nu ma insel, ca a descoperit metoda prin care lumea vine des si constant si comenteaza mai potent pe blogu’ tau. Anume sa scrii rar si prost… Rar am scris. Prost? Nu stiu, nu ma intereseaza. Comentarii sunt cu gramada, asta imi place. Insa vreau sa plusez…

Vine Earth Hour, nu? Vreau sa incerc sa scriu cat mai prost cu putinta despre cel mai discutat eveniment din prezentul de fata.

Cica Earth Hour e o ora dintr-o zi in care lumea de pe planeta ar stinge lumina. Sa mori tu! Ha, ce gluma proasta pentru aia din satele din Apuseni. Aia duc o Earth Hour-Life epica. Si mai stiu eu un sat, cum mergi din Iasi spre Botosani, e un catun pe stanga, intr-o rapa. Sapte case, niste grajduri, probabil ca maxim treizeci de locuitori si lanterna ca bun satesc, pe care si-o paseaza cu randul, pe zile, din casa in casa. Bateriile se cumpara din banii adunati din cultivarea sperantelor de a ajunge intr-un sat mai bun. Cinste lor, ei macar vor putea sa fie in rand cu marile orase din tarile civilizate. Cum ar suna…

Earth Hour, now in Sydney, Los Angeles, Cape Town, New Delhi, Lindina, Adunatii Copaceni and a big welcome to our newest addition, the small town of Faurei. Now back to Armin van Buren in a special mix for Earth Hour. Turn up the volume…

Ah, si cica mai pica si la țanc cu meciu’, nu? Ce gluma si mai buna. Eu chiar am sa scot sigurantele din casa. Pai mai bine mandria de a fi in rand cu lumea aia ipocrita rau de tot, care sparge catraliarde de kile petrol si hectare de patura de ozon, dar care stinge lumina o ora, decat rusinea de a castiga cu Serbia pe un teren demn de imasul din spatele casei lu’ nea Ion din Adunatii Copaceni de mai sus. Hai Romania, hai Maximilian, hai acasa… sa ramanem si de data asta.

Ma duc acum sa fac dragoste cu patul. Pentru fanii Earth Hour, faceti si Short-Showers-o-rama si Respect Garbage Week si No Sex Day, pentru nesimtitii care va aruncati cauciucul in locuri neamenajate si, nu in ultimul rand, Zilele “Lasa-ti Copilul Cacat la Cur” pentru semetii cultivatori e scutece la marginea padurii. Noapte buna, parol!