Iarasi e doua si un sfert si sunt cu ochii cat cepele! Orice as face, nu reusesc sa revin la normalitate. De fapt, de ce sa ma plang sau sa ma mir? Cum imi permit asa ceva de moment ce urasc normalitatea banala si gust oricand ceva, catusi de mic, deasupra normalului. In limitele decentei si logicii, atentie. Nu sunt vreun nebun indescifrabil…
Vreau sa ies din casa, vreau sa fac ceva. Si automat, ca si atunci cand ai dorinta arzatoare, imi gasesc un motiv: vreau o tigara. Sigur ca nu am niciuna pe nicaieri ascunsa. Da, la 22 de ani inca mai pufai pe ascuns. O fi de blamat, de ras, dar cine sunteti voi sa va dau eu socoteala apropo de… socotelile mele?! Mama ma stie ca o lacrima pura si impecabila, de ce sa-i dau de pamant acest mit care ma avantajeaza? Fericirea ei, linistea si satisfactia mea.
Procedez astfel in a ma imbraca. Rapid si in liniste, sa nu trezesc pe nimeni de prin casa, nu vreau scandal si explicatii in plus si in miez de noapte. Gata echipat, ma indrept catre usa de la iesire. Apuc o pereche de ghete, le insurubez in picior si imi caut o cheie. Le gasesc si, cand le vad, imi sar iarasi in ochi: am un set de chei si brelocuri imens si galagios! De ce mi-or fi trebuind patru brelocuri la 3 chei nu inteleg! Am ajuns sa fiu o enigma pana si pentru mine… Tind sa cred ca ar trebui sa imi revizuiesc unele apucaturi, dar nu acum. Acum ne-am gatit sa iesim sa cumparam tutun.
Bani? Suficienti. Locatii? Una singura, intr-acolo am sa ma indrept glont! Incui si cobor pe scari. Le si numar, 37 de toate. Am un soc, toata viata mea am crezut ca sunt 38! As baga mana in foc ca de mic de cand eram in scoala primara numaram 38 de trepte! Or fi scos astia vreouna? In fine, nu am timp de mistere acum, am un drum lung printr-o ceata deasa pana la un magazinas non-stop. Si imping in usa de la scara blocului, purced in exterior si iau o gura buna de ceata in gat. Am amutit, eram deja ragusit, parca am turnat gaz pe foc! E clar, incepusem bine de tot aventura asta.
Spre stanga, intr-acolo trebuie pornit. Si in fata e ceata, si in spate, ma simt oarecum in nesiguranta, cam ca o zebra in camp deschis: n-am nicio sansa sa vad vreun dusman si nici putere sa ma eschivez sau sa fug daca e de ceva! Respiram pe nas, sa guste si sinusurile din frigul asta fermecat. Pasesc scurt si imi impun un ritm sustinut. Vreau sa inchei repede totul, in gand imi faceam si planul: deschid usa, dau buna-dimineata, intind banii si in acelasi timp cer marfa, multumesc si plec! Nu taclale, nu complicatii, nu vreau probleme. Vreau doar douazeci de tigari intr-un carton nou cu pictograma care ar trebui sa ma sperie sa nu mai fumez. Bine…
Probleme!!! Ajung la destinatie dar… e inchis! Cum Dumnezeu sa fie un non-stop inchis?! Ce e asta, o gluma proasta de… 3 decembrie?! Vad, in geam, un afis: Angajam vanzatoare. VanzatoarE, adica de gen feminin. Pai bai desteptilor, nu va e clar ca nu va sta nicio domnita intr-un non stop singuratic dintr-un oras fara patrula sustinuta de politiune?! Si acum cine-mi da mie tigarile? Nu mai e alt non-stop de asta. Ironia e ca le mai si vad in geam, aranjate pe o chestie din aceea agatata din tavan, un nenumarabil numar de pachete paralelipipedice, pline cu cate douazeci sau opşpe tigarete! Eram ca fetita cu chibrituri care se uita pe geam in casa, dar nu aveam alta solutie decat sa ma intorc, sa plec!
Ma dezlipesc de geam si ma hotarasc sa ma intorc acasa, altceva nu-i de facut. In zare nu vad nimic, dar nu imi mai pasa de nimic. Ma imbracasem degeaba, obtinusem si un numar diferit de trepte care acum ma macina, eram si singur si neajutorat in mijlocul unui ocean de ceata rosiatica si toate astea pentru nimic. Nimic!!! Aproape ca-mi venea sa bocesc de ciuda si de frustrare! Nu mai aveam ce face, trebuia doar sa inghit ideea cum ca raman fara material de ars la geam pe plamanii mei.
Ma vad ajuns inapoi in fata blocului. Usa era la fel cum am lasat-o, ceata la fel de deasa, ai spune ca nu s-a intamplat nimic. Pe scara blocului nici tipenie de om, caine sau pipi de vagabond. Treptele… ei bine erau 38! “Trebuie sa revin la chestia asta candva” imi spun. Usa o descui cu grija, descaltatul imi ia cateva secunde. De nervi si ciuda, nefumat si intristat, inca imbracat si inspirat, ma apuc acum sa scriu post-ul asta…
Etichete:
noapte,
oras,
personal,
prostii,
tigari
