envi

Intelege, n-ai timp!!!

Maine-poimaine mori! Iti spun eu ca asa e. N-avea impresia ca o sa traiesti mai mult decat crezi tu, tu impunandu-ti deja ideea ca apuci 60 fara discutie. Nu, tati, acus mori. Si nu spun ca peste un minut, sau patru ore, sau zece ani, ci spun ca o sa treaca totul atat de repede, incat n-ai timp sa te gandesti la altele.

Nu ai timp sa fii complexat. Esti gras? Fa ceva sau nu te mai plange si accepta-te. Nu manca, mergi de patru ori in jurul blocului in fiecare zi si s-ar putea sa ai o sansa. Daca nu tine, incearca altfel. Daca nu si nu, impaca-te cu ideea si adapteaza-te. Nu fi prost, n-ai timp sa-ti plangi de mila. Vad si aud sute de omuleti care se plang de una, de alta, neincercand nici trei secunde sa macar analizeze cauza, daramite sa ia atitudine. Esti cracanata? Exista diverse tinute care taie din chestiune, fii desteapta si adopta-le. Fitele tale n-or sa-ti faca decat rau, lasa prosteala ca te afunzi si te si vad inghitind aspirine efervescente cu coniac. Accepta problema si misca-te putin, iar daca nu merge, fa bine si accepta-te si tot bine va fi.

Nu ai timp sa gandesti prea mult. Gandeste, dar daca gandesti prea mult, n-o sa faci decat una si buna: o sa pierzi. Nu cunosc inca pe cineva care sa fi analizat problema din opt mii de unghiuri, sa o fi intors si pe cant, sa fi intrebat si toata gloata de cunoscuti si care sa fi si facut ceea ce trebuia. Nu exista! Vrei? Atunci ia-ti ce-i al tau. E aproape o certitudine ca a doua oara n-o sa mai fie – cel mult vei avea bafta sa fie, dar oricum nu va mai fi la fel. Ia frumos si risca pentru ca altfel o sa ajungi in una din cele mai tampite stari pe care un om se poate scufunda: in a te gandi ce-ar fi/ce-ar fi fost in loc sa stii cu certitudine. Doare mai putin cand stii ca nu e sa fie decat framantarea si scenaristica a ceea ce-ar fi fost posibil sa fie. Sau sa nu fie… Fa-o! ACUM!

N-ai timp de pierdut, efectiv! Te nasti, faci niste chestii acolo, in principiu cam aceleasi pentru fiecare, in mare, si deodata iei in brate o cruce de ceara, o icoana infundata de niste bani marunti si zaci intr-o cutie, pe o masa, ca sa te planga niste oameni care ghici, peste cativa ani oricum or sa te uite. Nu fi prost, faptul ca ai timp e o iluzie. Timpul e o chestie foarte puternica ce mai repede lucreaza impotriva ta decat pentru tine. Nu-ti imagina ca poti bate axioma asta, n-ai cum!

Asta esti, acum! Altul e greu sa fii, cel mult iti vei modela cateva detalii care te vor influenta si nu prea. N-ai timp sa te modelezi, n-ai timp sa gandesti prea mult – iar energia pe care o consumi se transforma intr-o oboseala mintala care te baga fix in depresie. Nu ai atat de mult timp pe cat crezi tu… Nu, niciodata…

In general tind sa cred ca, daca ceva imi e neclar, ma descurc sa-mi aflu chestiunea, dilema, problema. Am destula minte cat s-o inteleg din prima, dar la fel de bine e posibil sa ma depaseasca si ascult deci explicatia altcuiva sau, asa cum e la moda in ziua de azi, tac frumos si ma prefac, ajung acasa, il fut putin pe google in cur si aflu care-i schema si apoi ma comport ca si cum oricum stiam.

Exista insa ceva ce niciodata nu am priceput: dezvoltarea personala. Read the rest of this entry »

Du-te-n pizda ma-tii!!!

Na, poftim, am zis-o. Ai ceva de obiectat? Ma gasesti ca fiind indecent? Poate respingator, inapt, imatur? Da? Atunci sa te fut in gura! Oh, esti oripilat…

Injuram! Intrebarea mea e de ce e, in principiu, interzis s-o facem? Ma rog, ma refer din punct de vedere a unor raporturi sociale, ca nu e ca si cum te leaga pentru injurii. Nu stiu, se face parnaie pentru asta? Chiar n-am verificat. In fine…

As putea sa incep sa fiu filosof din ala profund si sa spun ca omenirea, societatea civila, are pretentia ca exista niste chestiuni concrete care ne diferentiaza de animale si unul din ele e faptul ca suntem – eu as reformula in ne place sa credem ca – suntem civilizati. Ca noi avem un loc aparte, ca suntem NOI si animalele. Iar faptul ca injuram, ca folosim aceasta forma de teoretica violenta verbala – ca o paranteza: sunteti prosti daca aveti impresia ca injuriile sunt violenta verbala; eu nu le consider nici macar o forma de asa ceva, violenta verbala mi se pare cu totul altceva, ceva mult mai elevat si mai profund – ne coboara pe scara evolutiei. Cam la fel si cu expunerile publice de orice elemente sexuale. In fine, ineptii, cam ca orice filosofii bazate pe comparatie. Mancam nu stiu cum, ne imbracam sa ne ascundem trupurile si nu injuram pentru ca suntem civilizati. Ne bagam prostiile la fundul sacului sau mai bine zis ingropam trecutul, ma rog…

Lingvistic vorbind, omul foloseste, cel mai des, cuvintele mai scurte din dictionarul unei limbi. Si, sau, deci, da, nu iar pe de alta parte fut, cur, pula, sugi, sex si asa mai departe. Pe ideea asta, faptul ca mai si injuri potent ar determina limite puternice in ale vocabularului. Chestiune totusi relativ falsa. Cunosc personal niste profi universitari care ar putea preda frumos niste lectii de injuraturi. Ca sa nu mai zic ca, in opinia mea, un nenica c-un vocabular elevat e mult mai ciumeg in ale injuratului. Logic, nu?

Mai circula si ideea ca ar fi o relaxare. Un mod de a defula, de a pierde din energia negativa. Un Baga-mi-as pula! din toate incheieturile si intr-un moment cretin poate face minuni terapeutice si scadea tensiuni arteriale suparate.

Bun, si in esenta, de ce, social vorbind, injuratul e privit ca o chestie eronata?! Nu m-a deranjat niciodata sa fiu si injurat in anumite situatii si, mai important, mi-ar placea sa nu fiu constrans de diverse situatii sa nu pot injura. Chestii de genul prezenta unor anumite tipuri de persoane, anumite locuri, principii religioase(oh, asta e preferata mea, dar nu vreau sa reiau smardoiala mea cu religia) si asa mai departe. Vreau sa pot injura frumos si armonios atunci cand vreau sa o fac, cand simt nevoia s-o fac. Se poate? Nu? De ce pastele ma-sii sa nu se poata?!

Prima data cand am vazut Idiocracy am exclamat simplu: foarte prost! Mi se parea o idee demna de luat in seama, insa o realizare precara care impute toata schema. Revazandu-l, insa, am inteles ca, de fapt, altfel nici nu trebuia abordat. Ceea ce este descris acolo nu trebuia evidentiat deloc altfel ci scurt pe doi si verde-n fata, fara figuri de stil. Prostia si naivitatea maselor e intr-o crestere aproape imposibil de controlat iar ideea filmului iti da de gandit daca viitorul chiar asa va arata. Asta totusi intr-o lume in care, totusi, progresam…

Sigur, progresul e evident. Am ajuns in vremuri in care ce se produce azi, acum, e epuizat psihic – pentru necrestatii cerebrali expresia inseamna invechit – peste poate si o luna de zile. Nu stiu exact ce determina aceasta viteza de a produce mai bun intr-un timp foarte scurt, perioada care nu permite consumatorului sa inteleaga exact noutatea care i s-a propus. Read the rest of this entry »

Si imagineaza-ti ca, intr-o zi si deodata, toate animalele ar putea sa vorbeasca…

Cum adica “cum?”? Uite asa, pur si simplu. Cainele nu mai latra, pisica nu mai miauna si porcul nu mai grohaie. Nu zic ca ca ar dezvolta un vocabular complex intr-atat incat sa poti dezvolta relatii sociale de “hai la o bere” cu un cocos si o vaca ci atat cat sa-si poata exprima minime sentimente si trairi.

Ma rog, deja omenirea trateaza animalele diferit, in functie NU de ferocitatea sau salbaticia lor ci mai repede fata de inteligenta de care dau dovada. Probabil de aia porcul se face carnati si gaina copanele si, in acelasi timp, luam maimute sa danseze si sa joace ping pong cu noi, le dam nume si le consideram a mai proxima translatie a omului in lumea animala. Tot probabil de asta s-au si tot emis teorii si s-a reconsiderat postura in care e omul pe planeta, pentru ca nu o data s-au analizat niste fapte concrete prin care unele animale dovedeau comportamente, gesturi si reflexe care le situau, ca abordare, foarte aproape de ceea ce facem noi. As zice ca in momentul in care toate ar mai putea sa converseze cu un om la nivelul cu care poate sa o faca un copil de… patru ani, sa zicem, s-ar mai da o data peste cap toata conceptia noastra si s-ar reformula polologhia a acelui ceva care ne diferentiaza de animale.

Si totusi ma intreb: noi, ca oameni obisnuiti, nu ca savantii care ar intra intr-un orgasm continuu daca asta s-ar intampla, ce-am face daca animalele ar dezvolta vorbirea? Cum te-ai adresa porcului pe care-l cresti un an de zile ca sa-l tai intr-o zi si sa-l mananci in sapte? Ghiftuiala la KFC ar veni din gaini care ar putea sa-ti spuna niste chestii, niste treburi, ce se va intampla acolo? Cum ai reactiona daca toate animalele din jurul tau ar putea sa-si exprime sentimentele in cuvinte simple?