envi

Vreau sa fac ce vreau eu! M-am saturat sa am 22 de ani si sa nu pot face diverse chestii sau, din contra, sa trebuiasca sa fac altele. Ma simt incuiat! Toata lumea-mi zice ca trebuie sa termin facultatea cat mai repede, ca trebuie sa-mi dau licenta, ca trebuie sa am un loc de munca… Motivul? Pai ca sa fii in rand cu lumea! Eh, aici ma pierzi. Motivandu-mi asa, sanatate!

Imi aduc aminte cum, inca de mic, nu puteam sa fac anumite chestii absolut tampite pentru ca vorbea targul dupa aia. Nu mai departe de acum o luna si ceva, septembrie tarziu fiind, dar cald afara, am iesit in pantaloni scurti. Maica-mea m-a catalogat repede: “Dar nu ai pantaloni lungi? Unde iesi asa, o sa zica lumea ca esti vreun sarantoc!”. Magistrala replica, nu?

Ca sa nu mai vorbesc de comparatiile alea din clasele primare. Medii de 10, nu pentru ca o sa te ajute pe tine dracu’ stie cand, ci ca sa fii peste a lu’ Popeasca cu care se lauda ea-n piata duminica si martea. Sau rezultatele de pe la examenul de capacitate, unde era ceva de genul: “Cum sa iei tu sub ala a lu’ Ionescu, care patru ani de zile s-a chinuit la romana si acu’ a luat peste tine?!”. Ce mai conta ca tu ai media peste el? De bacalaureat nu mai vorbesc, caci am fugit urgent in resedinta de judet de unde n-am mai plecat! E bine departe de parinti, uneori… Chiar si de familie!

Sunt inca pasionat de desene animate. Ba chiar azi exultam, cand am vazut, pe ProCinema, Captain Planet. Oh boy!! M-as uita oricand la un program adecvat de desene animate din “tineretea” mea. Dar stai, eticheta nu ne da voie! “Da-o naibii, ai 22 de ani”. Si la ce vrei sa ma uit? La “Suete cu Bahmu”? La Discovery? Mda… Numai neimplinitii ar mentiona, cu litere de tipar ca “eu nu ma uit la tv, decat pe Discovery!”. Eu nu va cred nici macar pe unul!

Sunt satul sa fiu incuiat de diverse chestiuni de acest gen. Obligat sa ma supun unor principii de astea de carton. Si daca o sa ma ingroape, eu tot ce vreau as vrea sa fac! Atat timp cat nu afecteaza pe nimeni in jurul meu… Desi poate ar trebui sa revad si aspectul asta si sa mai calc si pe niste cadavre uneori. Parafrazand putin, drumul spre Rai e pavat si cu rele intentii! :)

Heh…funny chiar! Ma gandeam adineauri : daca eu ma consider o marca, ceea ce as vrea de la viitorul meu se cheama rebranding? Sau e un fel de reabilitare (in sensul reabilitarilor de genul alora facute alcoolicilor, drogatilor si mai nou afemeiatilor ) ?

Probabil ca e doar o faza de tranzitie pe care o supra-estimez doar ca sa ma plang sau sa accentuez ideea de om frustrat (ca doar am blog). Poate e o criza de aia de vedem toti prin filme, de mijlocul anilor 30. Iar la cat de nelimitata e sfera alora de pot citi post-ul asta, m-as astepta si la concluzii de genul : “ba du-te si te fute ca ai nevoie maxima!” . Pentru astia din urma : e loc si pentru voi in lume!

Ideea e ca ma amuza intr-un fel ceea ce numesc eu acum o “perioada cretina”. Intr-un fel ma bucur ca exista blogul pentru ca nu cred ca as putea, din diverse motive, sa tin un jurnal. Adica…TOTUSI! De fapt cred ca e foarte simplu. E o varsta la care cu totii ne punem intrebari si ajungem sa savarsim actiuni de care candva ne era si jena sa le recunoastem altora (ceva de genul “mi-e mie rusine de rusinea ta”). Eh uite ca m-am lasat si eu prins in chestia asta desi ma cred deasupra maselor CLAR limitate de prejudecati, missjudgement (cauta in dictionar) si proasta crestere!

P.S. : pentru cei ce nu stiu … rebranding

Intru astfel in lumea pe care, de curand, o etichetam ca fiind a frustratilor, atotstiutorilor si “mai presus”-ilor! Sincer ma doare in cot de ce o sa-mi zica diversi: “esti … (aici fiecare cu al sau epitet definitor) pentru ca acum cateva zile te prosteai ca blogul e o jucarie ca si camera digitala din cauza careia acum avem site-uri despre cocalari, tampiti si pitipoance iar acum esti un posesor de asa ceva”. De altfel nici nu ma mira caci i-am spus fostei mele prietene ca as vrea sa posed curand un blog iar raspunsul a fost fantastic : “bleah” …

Sa fiu si mai direct…e foarte simplu! Vrei sa citesti…foarte bine. Go ahead si fa-ti de cap. Razi, plangi, da copy-paste in conferintele tale dedicate topic-ului “Astazi radem de blogul lui envi” … eu imi descarc aici niste chestiuni personale pe care, intr-un final, tot pe mine ma privesc! Faptul ca le las undeva nu-mi foloseste decat mie.

Iar daca ce am zis adineauri ti se pare regula, mai ia una! Nu-mi lasa comment daca nu stii sa scrii romaneste sau ideea ta de comment pe un site e sa-ti bagi si sa-ti scoti catre parinti, morti, entitati sau institutii! Nu as vrea sa fiu nevoit sa-ti caut definitia blog-ului si cum presupune sa te comporti, moralmente, pe un blog.

Mergand putin mai departe, te rog nu-mi reprosa ca nu am diacritice pentru ca o sa le folosesc atunci cand o sa vreau si o sa fie nevoie. Daca stii sa ajungi pe un blog inseamna ca stii sa citesti de pe net SI FARA literele specifice limbii romane.Am sa postez exact asa cum imi doresc eu, maximul fiind ca voi fi atent la gramatica si coerenta. Pentru alte probleme…abtine-te! Nu iti voi da eu ocazia sa ai ce sa-mi reprosezi dpdv semantic, gramatical sau mai stiu eu ce altele!

Asadar, iata rasaritul de soare al frustrarilor mele…