envi

Prolog: Intr-o lume intr-un continuu progres tehnologic si in care discursul parintilor, in general, e ca muncesc pentru viitorul copiilor sai si pentru ca acestia sa dispuna de ceea ce ei n-au avut cand erau la varsta lor, cum pastele ma-sii reusim sa ne prostim intr-un ritm comparabil cu cel al anterior mentionatului progres tehnologic?!

In fiecare vara, tineretul romanesc reuseste, printre mici sclipiri de fada inteligenta, sa dezamageasca. Si, in asa fel incat regresia sa fie completa si dovedita, in fiecare an, acelasi tineret n-are nicio emotie in a se autodepasi in dezamagire, fata de anul precedent. Vorbesc despre bacalaureat… Read the rest of this entry »

Hai, nu fiti fricosi sa recunoasteti si nici nu fiti fricosi sa i-o recunoasteti. Il aveti acolo, la indemana, printre toti prietenii vostri, sunt convins! E tipul acela care, indiferent de subiectul conversatiei, fie ca e vorba de disparitia padurii tropicale, de transferurile din campionatul olandez de fotbal, sau de Geanina din anul intai, de la Litere, el a auzit de fiecare, nu e strain de nimic. Si nu, el nu e genul de om mini-Dumnezeu care le stie pe toate, pentru ca ceva il difera. Ceva esential! Faptul ca, spre deosebire de acesta, atotstiutorul(din mandrie) habar nu are despre ce e vorba! Read the rest of this entry »

Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Stai linistit, oricum nu aia o sa fii. Si nici macar pe-aproape.

Intro: Io’, cand vreau sa ma fac mare, vreau sa fiu sef!

Nu scriu sa judec adultii care, copii fiind, avocati si medici se visau, iar acum sunt slugi. Viata-i grea, omatu-i mare, ori ai banul, ori te doare. Faci cumva sa-l ai, c-altfel ori esti un al naibii de voluntar ed talie mondiala, ori esti paria. Stiu, bolnava societate care-ti bazeaza valoarea pe cartea de munca, dar, deocamdata, daca nu stii vreun cod sa-i spargi pe iluminatii aia care cica conspira la strivirea simtului uman, tre’ sa produci. Si de-aia rareori vei fi ce te visai in apusurile de vara dulce, in pat cu dusmanii dreapta si sub-buricul…

Scriu, insa, pentru ca ma amuza ceva…

Imi place romanul meu care, intr-un minim post cu firmituri de autoritate, se transforma! Ce ma fac cu el?! Acasa, nevasta il domina. N-alege nici marca de oua fara s-o intrebe daca-i plac cu coaja alba sau cu coaja de culoarea… oului. Intre prieteni e cam bleg. E baiataul care pleaca dupa beri la bar, care se duce dupa lemne in padure la gratare si care e sunat in caz de avarie. In rest? Ei, in rest e un dragon chinezesc. Mandru, viu colorat si puternic.

Pune-l, de exemplu, paznic de liceu, si e undeva intre justitiar intergalactic si strasnic aparator al gliei patriei. E un karateka desavarsit cand vin copiii sa bata mingea, inofensivi, pe-un teren la urma-urmei suficient de public. E mielusel in orice alta situatie…

Pune-o pe tanti Mita secretara sau functionara oriunde. E leu in cusca cu cei de pe partea ailalta a ghiseului, e insa o simpla pizda cu frustrari de nereusita cronica si aspiratii calcate in picioare de, ghici!, propria-i incompetenta. De-aia e si asa de acra, nu ca n-ar fute-o paznicul de mai sus, barba’-su…

Imi plac oamenii care, imediat instalati intr-o functie marunta, se simt sefi. N-am in creier o ultima oara cand, in tara asta fiind, cineva si-a facut datoria fix in limitele atributiilor postului si nimic in exces. Zmeii care va vor apostrofa pe oriunde exista peste tot caci, nu-i asa, dumnealor sunt intr-o functie. Basca faptul ca sunt capatul inferior al lantului trofic, dumnealor sunt intr-o functie iar tu esti obligat sa pricepi asta.

In viata asta a mea, am calatorit cu mijloace de transport in comun in orice pozitie, cu orice schema si chiar si in mai multe tari. Am mers pe langa taranoi transpirati care se dau, la subsori, cu Denim contrafacut. Am stat si in fata, si in spatele, si in stanga dar si in dreapta unora sau altora, de varste mai respectabile sau nu, care-si vomau mamaliga, pastrama si tuica din mers.

Am calatorit vara, in calduri inimaginabile, printre transpiratii patriei. Am calatorit iarna, cand scara tramvaiului era inghetata si puteai sa iei o imbucatura de asfalt cand coborai din el. Am mers in vechile trolee, am mers si cu cel mai modern metrou din Europa, cel din Lille. Am calatorit cu trenuri, taxi-uri manelistice sau, deopotriva, rockeriste; am calatorit in picioare, facut sardina de tot felul de personaje. M-a prins controlul, dar i-am si pacalit de multe ori. Am mers si 2300 de kilometri intinsi, cu opriri doar la toaleta. Am dormit si pe podele de autocar, le-am facut pe toate.

Am suportat, deci, mirosuri, temperaturi, conditii de tot felul, conforturi mai sporite sau mai putin sporite, le-am indurat pe toate sau m-am bucurat de altele. Cu o chestie insa nu ma voi impaca niciodata… Read the rest of this entry »

Adineauri fusai prins furand!!! Nu, nu Chupa-Chups de la magazin si nici titluri de proprietate de la batrani naivi. Am fost prins fentand niste continut. Mai exact, pe twitter, m-a prins Ellunes propulsand niste intrebari amuzante, fix copiate de pe un moment Vacanta Mare mai vechi decat unii oameni in viata pe care-i cunosc. N-am precizat sursa, am mers inainte, chestiunea a mers pana cand a venit asta de mi-a incuiat schema. Mestere, ti-o trag eu inapoi candva :) Glumesc, evident. Chiar nu ma asteptam ca cineva sa ma prinda, recunosc…

In fine… Toata chestiunea m-a dus insa cu gandul la altceva: nu vreti, fratilor, sa ne chinuim si noi sa imbratisam niste originalitate? Sa incetam sa mai fim simpli xeroxuri sau compilatii de modele vazute la altii? Read the rest of this entry »