envi

Prolog: Read the rest of this entry »

Zilele trecute, inainte de weekendul tocmai incheiat, in Iasi a avut loc un accident rutier. Grav. Foarte grav! O tinerica studenta la stomatologie a intrat in moarte clinica dupa ce masina, in care se afla in dreapta, a intrat cu totul intr-un taxi parcat regulamentar. Boul care conducea era, evident, baut mai rau ca nea’ Base cand da legi. Si, la fel de evident, a scapat doar putin zgariat. De (re)notat: ea, studenta eminenta, integralista si toate cele la Stomatologie, la UMF Iasi, o facultatea grea si dura; el, un bou cat casa, un slinos imputit si transpirat, cu niste bani in plus, cu permisul suspendat si baut zdravan. Poze? Ea, el, masina dupa accident… Oricum, aveti mai multe in articolul de pe bzi Iasi.

Accidentul nu e cu nimic iesit din comun. Read the rest of this entry »

Vi se usuca limba, ma, daca recunoasteti?!

Nimeni! Repet: NI-MENI! Nimeni nu mai e capabil sa-si recunoasca o greseala. Nu mai gasesc un om, indiferent ce fel de om, de unde-i acel om, cum e acel om si de ce e acel om, eu nu-l mai gasesc pe acel om sa spuna franc si spasit Asa e, am gresit, e vina mea, recunosc!

Nu-mi mai aduc aminte ultima oara cand am dat peste cineva care, pus in fata unui fapt, anume acela ca fapta lui, ca rationamentul lui, ca declaratia pe care a facut-o el candva este gresita! Nu, frate, toata lumea o tine sus, tare si sculata ca nu-i asa. Si asta in vreo patru moduri, aplicabile si pentru partea de fapte, redactate insa aici pentru cea in care avem de-a face cu lucruri spuse: Read the rest of this entry »

Nu vrei tu sa taci?!

Bai, nu mai suport! Nu, nu glumesc, efectiv mi se umfla venele in carcasa asta de pe cap…

Sunteti multi, prea multi, exagerat de multi, imbolnavitor de multi, nesimtit de multi, indecent de multi, plictisitor de multi cei care efectiv vorbiti! Nu, ca vorbiti nu ma deranjeaza, ca vorbiti mult si prost, aia ma deranjeaza. Si inc-o data, NU, nu ma refer la cei care au obiceiul sa vorbeasca mult. EU sunt unul din ei, unii ma plac asa, altii imi atrag atentia, viata merge mai departe si cu genul asta de oameni vorbitori.

NU! Read the rest of this entry »

Un amic imi zice, acum vreo cateva saptamani, una din cele mai bune vorbe pe care am auzit-o eu vreodata: fiecare femeie merita batuta cateodata, pentru ca stie ea de ce.

Omul zice ca tot o femeie i-a spus treaba asta. Eu-l cred. Acum, insa, rationamentele si implicitele semne de intrebare sunt altele.

Personal, nu-s de acord sa bati o femeie. Indiferent de situatie, scenariu, fapta, niciodata nu e in regula daca reactia ta, ca barbat, e sa ridici palma si sa dai ca-n saci. Te inseala? Las-o! Te fura? Las-o!! Iti vorbeste urat? Las-o!!! E, in vreounul din cazuri, nevasta-ta? Problema e, imi pare rau sa-ti spun, din partea amandurora, nu doar din a ei, deci mai gandeste-te… Insa niciodata nu as fi de acord cu datul in femeie.

Ce-i drept, nu pot sa mint ca, uneori, picurat de-a lungul vietii, am simtit impulsul de a deschide palma sau, mai rau, strange pumnul, si a-i freca una interlocutoarei, fie ea gagica-mea, o prietena, o partenera de discutie, o oarecare de pe strada. Ceea ce inseamna ca, implicit, ideea de a-i fute una unei femei nu m-a ocolit. Fapta, insa, evident! Cand vezi o tampita care-si bate copilul mai mult decat e nevoie, cand auzi vreo scroafa sclifosindu-se si jignindu-te in stanga si in dreapta, cand observi cum cate-o neajunsa isi pupa barbatul fidel si pupincurist cu aceeasi gura cu care suge jumatati de cartiere, cu greu poti minti ca nu-ti vine sa-i arzi cate una fiecareia din ele…

Si atunci vin si intreb…

Cand merita o femeie bataie? Cand, daca exista, e momentul in care poti argumenta, cu situatia data, o palma bine aplicata? Si intreb mai ales femeile: meritati, vreodata, bataie? Fiti sigure ca NU ma refer la macel cu leziuni interne si vanatai pe 60% din corp, eventual si un os rupt.

Inca nu am inteles ce e aia dezvoltare personala si de ce exista oameni care se ocupa cu asa ceva…

Bai, acum serios, exista cineva care e interesat de regres personal? Adica e cineva care, intr-un moment oarecare al zilei, exclama perturbat “Bai, eu sunt prea bun la TOMANAP! Ar trebui sa fac ceva sa nu mai fiu imbatabil!”? E o prostie, zau! Cine, cu macar un 150 de grame de cap acolo, pe umerii aia fie ei si parte dintr-un trapez lucrat la sala(subtilitate, stiti voi!), nu vrea sa progreseze intr-un fel sau altul, intr-un domeniu sau altul, la un lucru, la orice?!

Pe bune, vreau o explicatie!!!

Ma depaseste de ce dezvoltarea personala e acum la rang de domeniu si de ce, reiau, exista oameni al carui job e consiliere in dezvoltare personala. Bai, m-am tampit eu?! Ai nevoie de cineva sa-ti spuna ca e bine sa inveti si aia, si aia, si cealalta?! Aaaaah, ca cineva te poate indruma spre un eveniment, spre o dezbatere, spre un seminar, ok! Dar cum coceanul meu de porumb prajit sa faci din asta UN JOB?!?! In cel mai bun caz, acesti omuleti ar fi, nu stiu, event-planneri sau PR-isti, ma-sa, ca nici nu-mi dau seama cum sa cataloghez o asemenea inutilitate.

La ce dracu’ imi trebuie mie inca o voce, inca un bou care sa-mi spuna cum sa fac, unde sa fac, de ce sa fac, de ce trebuie sa fac si pe unde se face ce dracu’ s-o face in asa fel incat sa pot face si eu ceva bun cu viata mea?! Oare chiar atatea vieti perfecte sa existe pe lume, dintr-o data, de toti sunt experti in dezvoltare personala? Ca ma gandesc ca, de moment ce esti tu asa capabil sa traiesti din a da sfaturi altora, viata ta-i parfum de zambile roz…

Vreau o explicatie! Vreau sa inteleg de ce exista domeniul dezvoltare personala? De ce exista oameni care se ocupa cu asa ceva? Nu de alta, dar maine-poimaine o sa mai apara ceva de genul cititor de manuale de instructiuni si nici p-aia n-am s-o inteleg…

Cand ai sa inveti ca degeaba esti frumoasa, tampito?!

Nu demult am scris o chestie despre femei. Pe scurt, spuneam ca nu toate femeile sunt frumoase in felul lor, asa cum suna acel tampit cliseu. Acea idioata fraza menita sa scape de virginitate si de singuratate tot felul de creaturi feminine mai urate ca Jabba the Hut.

Doamne, cat de multe sunteti, cat de numeroase, cat de frunza si iarba… Nu stii la ce ma refer?!?!

O vezi cum ocupa spatii scurte in spatiu, caci are un trup de invidiat. O simti cum lasa miresme placute in spate, de flori dulci, dupa ce paseste pe langa tine, mascul cu varful ascutit bine de moment ce-o vezi in deplina motricitate.

E genul de antilopa pentru care nici pijamele n-ar trebui sa se mai produca largi, ca-i pacat sa nu-i vezi corpul parca din creion pana si cand doarme. Of, ce suturi in gura i-ai mai da sutienului aluia caci cara doi din probabil cei mai misto opt, poate noua sani pe care ai sa-i vezi vreodata, in viata ta neinsemnata pana atunci cand i-ai vazut pe ai ei. Si ce pumni in gura le-ai da chilotilor de pe ea ca nu esti in locul lor. Tu sau… tot tu…

Ce cur sub fustita, ce privire sub frunte, ce pulpe sub bazin, ce bot sub nas…

Buna ziua, domnisoara, ce n-as mai da sa te vad goala diseara!

Si, deodata, da drumul la fix acel bot…

Si atunci te intrebi de ce se tot supara cand le faci proaste. De ce se supara cand le spui, verde in fata, ca MULTE DINTRE VOI SUNTETI NISTE URATE! Ne sunteti suficiente pana cand o sa va treziti in acea dimineata. Stiti voi, ori a doua zi dimineata, ori, si mai rau, dimineata cu ziua in care o sa incepeti sa va adunati tatele de pe jos. Din ce in mai jos…