envi

S-ar parea ca cea mai mare jignire tinde sa devina parerea sincera…

E incredibil cum nimeni, nicaieri, in nicio situatie, chiar daca greseste flagrant, in vazul tuturor, nimeni nu mai accepta sa-i arati greseala. Fie ca o faci politicos, fie ca o faci cu un ton critic, toata lumea respinge violent ideea ca ar putea gandi/vorbi/executa eronat. Doamne fereste sa ai o opinie divergenta cu a unuia…

Si nu, nu ma refer aici la bloggeri, la functionari, la profesori, nu. Ma refer la TOATA LUMEA. Traim intr-o lume in care fiecare are dreptate. Acea superba replica “ai si tu dreptatea ta” s-a transformat, treptat, in “eu am dreptatea mea!”. E ca si cum suntem o natie de supermeni care nu gresesc niciodata, in nimic. Iar daca o fac, nimeni nu are dreptul sa le arate cu degetul, intrucat vor striga “huooo” din toti plamanii, sau vor invoca factori externi ce i-au impins, desigur fara voia lor, catre pacatul greselii. Si daca nimic nu merge, stii ceva?, “Sunt om, mai gresesc si eu, nu sunt perfect.”

Basca sa ai coaie sa recunosti ca esti un bou si ca rationamentele tale se bazeaza pe nimic concret. Basca sa ai coaie sa taci atunci cand ti se spune ca ai gresit. Basca sa ai coaie sa te ridici de la pamant, sa te scuturi si sa corectezi ceea ce unii iti spun ca e gresit, in asa fel incat sa le arati, in fapte concrete, ca poti fi mai bun decat tu-precedentul. Basca sa ai coaie sa accepti parerea altuia, nu doar sa o asculti din politete de zeu versus vierme! O intrebare care imi vine minte e cum naiba, intr-o tara in care nimeni, niciun om nu face, aparent, nicio greseala, o ducem atat de prost?! Pai ar trebui sa fim o superputere nemaiintalnita caci, nu-i asa, noi nu facem greseli, noi avem dreptate in totul, iar acela ce spune altfel e, evident, invidios, ciudos, hater, gelos si alte epitete din astea specifice.

Asta am ajuns, dragilor! Am ajuns sa fim jigniti ca ni se arata, frumos, unde si cum gresim. Ca unii incearca sa ne aduca cu picioarele pe pamant, calm si argumentat, iar noi ii scuipam in sila, caci piedestalul asta de marmura pe care ne situam, e cu varful in Olimp. Noi nu gresim, noi avem dreptate, noi suntem speciali si noua nu ne spune nimeni cum si ce sa facem, sa vorbim sau cum sa actionam. Si ferice de muritorii de rand care, in stupizenia lor cronica, sunt binecuvantati de prezenta noastra, atotstiutorii perfecti, si de invatamintele noastre fara greseli.

Fiti barbati, ACCEPTATI GRESEALA! Corectand-o, tindeti catre ceea ce pretindeti ca sunteti. Ideea e sa fii cat mai aproape de acea perfectiune, caci sa fii ea e imposibil si plictisitor. Insa cu cat urli mai mult si mai violent atunci cand esti tras de maneca, cu atat mai departe esti de ea… Si sincer, esti si PROST o data cu asta… Iar unora chiar ar trebui sa va fie rusine!

Ma uitam azi la un documentar despre revolutia romana. Ceva facut de PROTV in 2009, o data cu implinirea a 20 de ani de libertate. L-am dat si pe facebook, il puteti urmari si aici. E plin de imagini pe care, personal, nu le-am vazut niciodata in viata mea, desi subiectul m-a pasionat intotdeauna si am devorat orice fel de informatie, imagine, poza, interviu etc apropo de eveniment. Ma rog, nu despre asta vreau sa vorbesc, dar daca aveti 80 de minute libere, folositi-le cu cap. E de capatai pentru oricine, apartenent oricarei generatii…

Ma uitam, deci, pe imagini Read the rest of this entry »

“Bai, totusi, pune-te si tu in locul ei/lui…”

Innebunesc cand aud fraza asta ca un argument intr-o discutie!

Nu sunt genul de om care sa creada in destin mai repede decat in ce-si face omul cu mana lui. Proverbul ala romanesc care spune ca dormi cum iti asterni e universal valabil. Situatia unui om e un efect direct a tot ceea ce spune, face, gandeste si intreprinde intr-un moment sau altul din viata. Spre exemplu, nu te poti plange ca ai o viata grea la serviciu, de moment ce, banuiesc, nu te-a fortat nimeni nici s-alegi o scoala care sa te duca pe acel post, nici nu te-a fortat nimeni s-alegi acel post si, mai mult de-atat, vremurile iti permit, cu suferinta de rigoare, sa-ti schimbi locul de munca. Si in plus, nimeni nu zbarnaie tot timpul de fericire la locul de munca.

Si aici intervine stupizenia frazei din inceputul articolului… Read the rest of this entry »

Va spun din start: ma SPERIE, efectiv, numarul exorbitant de fani din jurul acestui nici-nu-stiu-cum-sa-il-denumesc RObotzi!

Aseara mi-a fost dat sa vad ca au ajuns la un pompos denumit s01e04, ca-n serialele de cariera de pe torrente, episod 4. Nici nu stiam ca exista alte trei, jur! Am vazut ceva chestii in treacat pe Facebook, dar le-am ignorat. Nu sunt ridicol sa nu verific ce prietenii mei mai posteaza din cand in cand, dar niciodata nu am fost fan al nimic ce incepe cu “robot”. Asa-s eu, mai de scoala veche, nu ma pasioneaza masinile cat ma fascineaza oamenii…

Si am dat click “pah” Play. Pe de-o parte greseala, pe de alta parte uluire, in mare parte “au!”…

Cum spuneam in introducere, ma sperie numarul mare de fani. Sigur, sunt cunoscut ca un foarte pretentios si foarte greu de multumit, critic a orice – cu argumente catusi de solide, totusi – si pe alocuri sclifosit. De acord, asta-s eu. Dar sunt si lucruri care-mi plac si pe care le apreciez si sincer, nu-s putine. RObotzi nu e unul din ele si ma mira cum de e unul din cele atat de bine primite de public. Am incercat sa aflu cateva raspunsuri aseara, pe twitter. Ba ca ar fi problema la mine ca prea sunt fani multi, imi spunea Andrei. Ba ca ar fi greu de explicat intrucat nici eu, la randu-mi, n-as avea succes sa explic de ce-mi place ceva cuiva, zise Spuse. Ba ca pur si simplu place…

Si totusi, deloc ignorand parerile si argumentele, am ajuns la o singura concluzie: traim in generatia celor care rad la accente regionale si injuraturi spuse public. Eu sunt roman, am accentul ala peste tot pe langa mine, ma lasa rece. Vremea Planeta Moldova, o suficient de reusita formatiune de baieti care faceau misto din nimic acum vreo 8 ani de zile, a trecut de vreo 6, adica e la fel de expirata ca si Euro2004. A tinut atunci nitel, au avut chiar si doua-trei hituri, dar e ok, suficient, ajunge. Injuraturi? Po’ sa incep si eu aici si zau de n-am cateva demne de cartulii de capatai, un fel de Injuraturi 2.0, in termeni de “cibernet”.

Asta e umorul pentru generatia asta?! Niste robotei care vorbesc pe accent moldovenesc, niste injuraturi si un dialog deloc inspirat? Uau, ce cool!!! Eu cunosc niste baieti pe net care, doar prin scrieri(!!!!), bat la cur dialogurile si nimicurile din RObotzi. E o crasa lipsa de calitate cronica si, mai rau de atat, o indubitabila prosteala la nivel neuro, intrucat echivalez rasul in fata unui RObotzi cu rasul la poanta aia “daca-ti arat si un deget, razi”. Pe bune, ma uitam la episodul asta 4 si zau, la ce sa rad? “Stilul de karate FU-TAI”? ZAU?!?! Am eu una mai buna: hai fa-n fân, ce-ai fa-n sân. Este?

Revenim…

Dragilor, va compatimesc. Nu sunt deloc criticul a oricarei incercari de creatie, dar nici nu pot aprecia orice incercare de creatie. Felicitari celor care au incercat, esecul e si el un castig, daca esti intelept. Ce ma intriga insa e numarul asta de fani dobandit din nimic. Prost nu-i ala care cere, prost e ala care da. Baietii care au creat RObotzi au cerut fani, fanii le-au dat admiratie. Eu zic c-am fost destul de clar… Daca inca mai radeti la injuraturi spuse cu voce tare pe accent regional moldav si v-ati udat leoarca in chiloti de la RObotzi, atunci va rog faceti-mi o favoare: nu cautati nicaieri vreun episod din Happy Tree Friends! E fizica cuantica pentru mintile voastre mucagaite…

Vine Valentine’s Day!!!

Eu jur c-as putea sa intreb, la iesirea dintr-un liceu, 50 de pusti situati undeva in intervalul claselor a saptea si a unsprezecea, desigur arbitrar alese, si mai mult de jumatate vor sti mai repede ca 14 februarie e aceast atroce import kitschios si de un prost gust fara margini, decat ca 1 Decembrie e Ziua Marii Uniri sau ca 15 ianuarie e data nasterii unui Eminescu deocamdata si pe veci primul in poezia balcanica. Ca o paranteza, baftos a mai fost geniul asta al cuvintelor, sa fi trait exact la fel in zilele noastre, era linsat mediatic ca fiind un sifilitic emo…

O puternica intoxicatie menita sa vanda prostii, asta e mizeria asta de zi. Pizdulice care se ud leoarca la perspectiva unui nou prilej de a primi ceva substantial pentru a-si completa colectiile parfumo-bijutiero-calorio-pluş-istice. Caci, desigur, vorbim de o gloata de masculi, umflati rau de tot in scrot, care trebuie sa-si mentina mandrele fericite. Basca romantismul de moda veche, basca acea idee de iubire in care nu-ti trebuie date notate in calendar ca motiv sa-i faci fumeii cadou o ciunga si un sarut. Unde mai pui ca prostia asta e si import ticalos…

Originalitate zero! Traditie zero! Insemnatate maxima, insa. Ce e Sfantul Valentin decat un prilej de a-i in sfarsit cere proastei cu care te-a prins de mana ziua asta sa-ti dea si fundul la control ca deh, ii cumperi ceva frumos de velăntains? Lua-s-ar de-o mana cu Halloween-ul, alta infectie importata din puroiul vestului. Cata lipsa de interes pentru o minima pastrare a unor valori… Ce le-ar durea pe pizdulici sa mai astepte zece zile si, de Dragobetele neaos, sa aiba exact aceleasi pretentii. Culmea e ca, revenind la ideea din primul paragraf, nici de asta dac-as intreba, n-as primi niciun raspuns. Prostilor, Dragobetele e pe 24 februarie si este exact traducerea in carne si oase a Sfantului Valentin din America de Nord. Apropo, in calendarul ortodox, 14 februarie e ziua Sfantului Auxentiu…

Insa si din pacate, vom mai infrunta inca un an al tringhiului mortii masculine, 14 februarie – 1 martie – 8 martie cand, dezradacinati de orice fel de identitate proprie, negustorii vor vinde, fauna va cumpara nestiind nici de ce, decat ca trebuie, iar pulele si pizdele patriei se vor impreuna intr-un dans ieftin al “multumescului pentru cadou” feminin si “taci si intoarce-te cu spatele” masculin.

Pentru ca, bineinteles, romanul crestin ortodox sarbatoreste ziua Sfantului Valentin…

Maine e joi, ce-i faci cadou perechii?, inchid prin a intreba bruma de societate de care sunt si voi ramane, deocamdata, mandru…

Nu, dragelor, nu sunteti cu toate niste “frumoase in felul vostru”!

Mi-e tot dat sa inghit un text precum ca nicio femeie nu e urata. Ca nu exista asa ceva, ca exista femei frumoase fiecare intr-un fel indescriptibil, intr-un mod aparte. Ca fiecare femeie are un “ceva” care o face deosebita. Sunt atat de obosit s-aud de acest “ceva”!!! Da, il folosesc si eu, dar il vad pe atat de putine fete/femei raportat la felul in care e folosit de altii, incat si-a pierdut valoarea.

NU!

Printre voi, femeilor, exista URATE! Basmele si maturitatea incearca sa ne invete ca orice femeie e frumoasa. Ca doar adolescentele se vad urate, grase si proaste, dar ca mintea coapta vede FEMEI. Din nou, NU! Nu ganditi ca daca lumea va vede ca fiind “bune de pula”, sunteti si frumoase. Bune de pula sunteti toate pentru ca, ghici!, toate aveti pizda si/sau noi, barbatii putem sa ne imbatam si sa va vedem atlfel. Nu va lasati amagite de privirile masculilor pe strada, alea sunt fix coaie umflate si creiere perverse.

Si vad, asadar, printre voi femeile carora eticheta de “urata” vi se pare injusta pentru ca va considerati fiecare o faptura aparte a faunei pamantene, URATE! Femei urate pana si acolo unde invatam ca, de fapt, ele sunt speciale. Bunatati corporale care, insa, se incaleca cu oricine, oriunde si pe orice. Fatuci frumusele care nu stiu o boaba de civilizatie verbala sau corporala. Iape incaltate care nu inteleg ca e lipsa de respect pentru trecatori sa te imbraci mulata daca esti o grasa si celulita ti se vede si prin trening. Nu mai e vorba de comoditate, ci de un atentat la noi, restul si la tine insati. Dive care exulta cand tot satul le stiu, insa doar pentru ca le-au vazut goale de mai multe ori decat si-au vazut mandrii bucile in oglinda.

Am patit sa vad si fete mai putin rapitoare ca fizic sau la chip si care totusi reuseau sa pastreze urme apasate de demintate, respect. Gesturi, vorbe sau arome care neutralizau ceea ce altele considerau firesc, perfectiunea fizica. Voi nu?

Si ajung, deci, sa va rog: cand mai spuneti ca “orice femeie e frumoasa in felul ei”, va rog corectati-va repede si recunoasteti ca orice femeie e femeie in felul ei, dar nu orice femeie nu poate fi frumoasa. Nu exista frumuseti in felul fiecareia, exista o frumusete universala care poate fi conturata in mii de moduri, alegandu-l doar pe unul sau imbinand mai multe. Din pacate, insa, MULTE nu le aveti si nici nu le veti avea pe NICIUNUL!

URATELOR!!!

Daca-s prost, nu inteleg nimic, deci is linistit, zen si nimic nu ma preocupa pana la griji. Doar ca doare, ca prostia te pune sa faci lucruri care vor durea… Daca nu-s prost, inteleg tot, is OK, mintea mea-i in damburi, am o traiectorie misto, is capabil de-o discutie deci socializez si construiesc. Dar tot doare, pentru ca, intelegand tot, imi fac griji, is un butoi de stress, nu pot sta una-doua indiferent si amortit…

Acum intrebarea e: sa ma doara capu’, sau sa ma doara mintea?! Sa ma doara corpu’, sau sa ma doara sufletu’? Cum e mai gigea?