envi

Ca romanul are cea mai tampita si mai cretina minte cand vine vorba sa-si promoveze marfa si cunostina de a o oferi si de-a crea rapoarte pret-calitate decente, asta e axioma veche de cand FSN-ul…

Te numesti, sa zicem, GSP. Esti, fara discutie, primul in topuri in presa sportiva romaneasca. Nu stiu cat de onorant titlu e asta, avand in vederea valoarea presei de profil de la noi, dar esti primul. Esti lider, vinzi mult si publicitatea la tine costa o gramada, ai audienta, esti notoriu, esti faimos. Mai departe, faci parte dintr-un trust care a executat si niste canale de sport, canale care au costat o groaza de bani, un munte de bani, mai ales pentru ca au cumparat drepturile pentru prima liga nationala de fotbal. Asta e ipoteza, asta e ce stim…

Intru pe gsp.ro, curios fiind dupa o discutie cu un amic, sa vad ce se petrecu la meciul lui Dinamo. Ii promit omului, dupa ce-l ironizez bine de tot, el fiind suporterul astora, ca ma uit la faze si voi vedea ce-a fost. Intru, ma orientez si dau de-un articol unde ar trebui sa am niste faze video. Click Play. Teapa!

Deci, cu alte cuvinte, gsp.ro imi cere acum bani – n-are importanta ca suma e mica, derizorie, e vorba de principiu – ca eu sa vad niste filmulete de 1-2-5 minute, afisate in prealabil pe TV. Bun, eu am inteles ca alea 102 milioane de euro cat au costat trei ani de prima liga, bani oferiti cand criza nu exista, nu se prea amortizeaza, mai ales in vremurile astea. Pai bun, si e vina mea ca esti tu prost? Nu doar ca oamenii continua, incapati sau stupizi fiind, sa nu faca in asa fel incat rahaturile alea de meciuri si asa mediocre si submediocre sa se vada pe tot TV-ul, producand astfel audienta, rating, rezultand deci tarife mai misto la vanzarea de publicitate, acum mai executa si prostia asta inimaginabila.

Cam vine criza si foamea e mare. Liga I nu e nici pe departe o atractie suprema avand in vedere alternativele fotbalistice de pe TV. Ziarul nu prea se mai vinde, asta e clar si limpede. Deci hai, sa ducem penibilul catre noi culmi si sa luam euro la fraieri sa revada niste rahaturi de faze pe site. Nu, sa nu revindem din drepturile meciurilor sau sa ne propagam transmisiile pe cat mai multe platforme – ca deh, e mai excitant sa vezi 10 000 de noi abonati RDS acum repede decat 100 000 de noi privitori constanti, in timp, datorita difuzarilor si platformelor si canalele celorlalte companii ca asa cum e fotbalul intern, slab si corupt, tot se mai uita lumea si la el – sa nu oferim un site de calitate ci un site de proasta cantitate, infundat de reclame obscen de multe si de enervante care sunt pe-o mult mai mare suprafata decat informatia sportiva in sine si, in ultima instanta, sa nu oferim un ziar de sport ci un tabloid pe baza de mingi si gazoane, cam ca si siteul, de altfel. Nu mai discut de modul in care arata o transmisie pe Antena1, burdusita de minispoturi de publicitate si cu banda SMS in care Georgel din Caracal-centru o iubeste fantastic pe Georgeta din Caracal-vest in timp ce le ureaza un 3-0 oltenilor si-un “hai stiinta”.

Partea proasta e ca alternativele de pe piata nu se pot ridica la nivelul brandului creat si nici la renumele editorialistilor. Altfel, probabil ca pasionatii s-ar reorienta in mase, lasand deoparte orice inseamna GSP, scazandu-le astfel traficul, tirajul si audienta si aducandu-i inapoi la nivel teluric. Deocamdata s-a ajuns la un nou nivel al jenantului. Repet, liderul presei sportive dintr-o tara de douaj’ de milioane si ceva, trustul caruia ii pasa prea mult de sport…

Cu tot respectul pe care-l port femeilor in general si fata de care intotdeauna voi afisa orice pozitiv, insa unele sunt realmente tampite, pe cuvantul meu.

Dupa ce, acum ceva timp, mi-a fost dat sa vad o replica de genul

XXX : vrei t rog sa mai intri o data online ?? ?
XXX : vreau sa te scot din lista si acu esti invis
XXX : si eu imi tin contactele invis ascunse

, astazi mi s-a mai executat o faza senzationala: dupa o conversatie de mai bine de opt minute, inceputa de madam interlocutoarea de la celalalt capat al cablului de net, mi se serveste o replica excelenta

XXX2 : hai ca nu am timp….

Asta desi domnisoara percuta cu spor in fereastra. Bai, eu inteleg ca nu de putine ori starnesc repulsie cauzate de diversi factori. Inteleg asta si o stiu si mi-o asum. Nu mai bine mi-o spuneti direct?! As accepta explicatia ca enervez sau sunt prost sau orice altceva, dar credeti-ma, in cazuri de genul asta va faceti de rahat bai fumei bai.

Dati-o dracu’ de treaba, burta pe cartea logicii si a evitarii penibilitatii! Noroc c-aveti ce aveti in chiloti si in sutiene ca zau ca daca lumea asta ar functiona fara d-alea si s-ar baza pe orice altceva, m-as da dracu’ homosexual, pe cuvant! Ferice de creator ca v-a dat o sansa sa impresionati prin macar atat… Repet, unele, in niciun caz toate!

AJUTOARELE CARE SE TRIMIT DEPIND DE GRAVITATIA SITUATII,MIINE POTII FI TU ATACAT

A sti a scrie de-o corectitudine minima in limba materna e o obligatie. Ajungem sa ne miram si sa oarecum elogiem personajele care stiu sa pagineze, sa foloseasca semnele de punctuatie corect si pentru care cratima nu e o enigma, cand de fapt asta nu e decat normalitate. Faptul ca ne mira corectitudinea perfecta in lucrurile simple e o dovada a crasei inculturi care domina in mediul inconjurator. Sigur ca a nu fi profesor de limba romana si a sti inca cum arata modul supin, modul genitiv, complementul indirect si ce e inversiunea e o calitate, dar a sti sa scrii trai-ti-ar sau ca niciodata in toata viata planetei nu se va scrie, de exemplu, copii nostrii i-si spala dinti dimineata iar spuneam se scrie legat, nu spune-am, e ceva ce, daca-ti lipseste, poate ca ti-ar prinde bine o lapidare scurta.

Verbul din titlu e probabil unul din cele mai complicate. Nu ma refer aici la conjugarea lui, la gasirea unor sinonime sau antonime, la plasarea lui in fraze si asa mai departe. Ma refer la partea practica, la aplicare.

Devine chiar hilar uneori sa observi dezbateri sau mini-conflicte in care doua sau mai multe parti incearca sa-si exprime parerile. De ce hilar? Pentru ca rareori imi e dat sa vad pe cineva care e capabil, pana la sfarsit, sa atace doar subiectul, parerea, sa contraatace si mai des ajung in fata unora care, mai repede decat un orgasm prematur, se grabesc sa judece sau sa catalogheze, sa eticheteze si deci, in esenta, jigneasca, omul din spatele opiniei. Uneori, e infinit mai simplu sa rapui un urs, decat sa-ti sustii cauza prin metode decente.

Zilele trecute, Arhi a avut un articol altfel foarte bun despre faptul ca softurile actuale sunt ultra-updatate si contin ‘jdemii de optiuni de care utilizatorul se poate foarte simplu dispensa, mai ales in ideea profitului maximizat al resurselor disponibile. Pe scurt, cum zice si autorul originalului intr-un exemplu, Winamp-ul actual e un mare rahat, dotat cu niste extraoptiuni inutile pana si celui mai curios omulet. Problema mea se afla insa in comentariile la articol. Ca un rezumat, e de rasul curcilor.

Toata acea rubrica de comentarii, in numar altfel urias – vreo 135 daca nu ma insel – s-a transformat intr-un miniforum de genul Windows vs alte sisteme de operare. Constructiv? Nu stiu, nu ma pricep pana intr-acolo incat sa-mi dau seama daca ceea ce se spune in acele comentarii ajuta pe cineva. On topic? Cu siguranta, NU! Una e ce se scrie in articol, o cu totul alta e problema dezbatuta de respect cocosii cu pricina. Metode? Ori mergeti si vedeti cu ochii vostri, ori aveti incredere in mine: io-s ciumeg, tu esti lache; io stiu totul, tu esti doar un copil ce trebuie sa mai creasca sa inteleaga taina adunarii cu 2 si 3; tu nu vei fi niciodata la nivelul meu asa ca mai bine te lasi.

Nimeni nu contesta valoarea celor in cauza raportata la subiectul discutiei lor. Probabil ca, intr-adevar, baietii sunt maestri ai ordinului Linux impotriva tuturor. In afara de asta, caracterul si metodele lor sunt fabuloase, cel putin pentru mine, din postura de privitor. Vad exact aceeasi tipologie a libidinosului care prinde la inghesuiala un domeniu in care exceleaza catusi de putin: gura mare, cuvinte complicate pentru a induce, probabil, respect si teama de a te lua in gura cu un… guru si, pentru ca aici vreau s-ajung, vocabular demn de carutas profesionist in caz ca-i aduci un argument contra sau ii pui o intrebare incuietoare, cazuri in care niciodata, repet niciodata, nu-ti va raspunde informativ, fie chiar presarat printre injuraturi si epitete indecente, ci intotdeauna subliniind granitele ingrosate intre tine, muritorul de rand si el, zeitatea inca fara altar.

Astia sunt peste tot si sunt din ce in ce mai raspanditi. Nu stiu daca e neaparat o marca romaneasca. Reformulez, nu cred ca e o marca romaneasca. Mai incerc o data, fir-ar: mi-e greu sa cred ca e o marca tipic romaneasca. De ce? Acum vreun an si ceva, eram inca utilizator activ al unui forum francez al fanilor unei echipe de fotbal. La unul din subiecte mi-am postat parerea, scuzandu-ma politicos la sfarsitul reply-ului pentru eventualele greseli intrucat sunt roman. Imi pare extrem de rau ca amatorii de acolo nu au un search, altfel as fi gasit probabil subiectul. Cert e ca raspunsul pe care l-am primit a fost ceva de genul: esti roman? zau? din ce tabara? (a se citi tabara ca sinonim ale celor celebre de la marginea oraselor italiene)

Mi s-a spus de multe ori ca sunt un idealist. Probabil, nu contest. Ce stiu insa sigur e ca inca mi-e greu sa numar pe mai mult decat degetele de la maini oamenii pe care i-am intalnit si pe care-i stiu ca nu ataca niciodata persoana intr-un subiect de dezbatere si, deasemenea, pentru ca nu e asta singurul neajuns, pastreaza subiectul, nu se abat si nici nu isi iau aura de expert incontestabil in ceva ce poate si o zebra – aia pe care calcam pe strada – l-ar intrece. Poate o fi si pentru ca am doar prieteni latini?

In primul s-au facut deja trei saptamani de cand solicitasem oferta lui somon acvatic prajit in unt, recte Orange, si nu am primit inca minutele alea imputite. De fapt cred ca am sa tai acel “inca” din fraza precedenta, nu prea ma mai astept sa le primesc de moment ce ultimul apel facut la relatiile lor cu clientii nervosi s-a soldat cu aceeasi concluzie: “avem aici problema, eroarea e trimisa la tehnic, se va rezolva si veti avea minutele disponibile timp de treizeci de zile din acel moment si, daca veti suna atunci la noi inca o data, va vom recalcula toate apelurile pe care le-ati efectuat, fara steluta, si vi le vom scadea din minute“. Raspuns complet, ideal, eu din pacat nu-l mai cred…

Sa mai adaug faptul ca, din greseala, mi-am fiert in masina de spalat doua tricouri colorate alaturi de multe alte elemente vestimentare albe si s-au creat niste culori fantastice insa nu ma vad, curand, purtand albituri in nuante de albastru deschis si rosu strident, combinate si in degradeuri. Am spus candva ca prostia doare. Acum doare si mai tare!!! E pe bani…

In ultimul rand, azi parca am avut mainile date cu ulei sau cu cine mai stie ce lotiune alunecoasa: am spart doua pahare si o farfurie!!!!!!! Nu am inteles nici pana acum cum am spart primul pahar, deh o fi fost dimineata si, avand in vedere toate starile matinalitatii, e posibil sa fi uitat ca am in mana un pahar si POC! Se intampla…

Problemele apar cand am spart al doilea pahar. Din nu stiu ce motiv, am vrut sa-i dau drumul in chiuveta prin procedeul “rostogoleste-te tu, obiect de sticla, din mana-mi dornica de aventuri”. S-a maruntit pe fundul chiuvetei din bucatarie repede si in mai multe bucati decat va puteti imagina ca poate produce o cadere de la cativa centimetri. Eu ma asteptam la niciuna…

Farfuria? Deja nu mai conteaza. O data e neglijenta, a doua oara e prostie, nici nu ma gandesc ce epitet as putea sa aleg pentru un al treilea obiect spart in aceeasi zi. Asta nu inseamna ca vreau sugestii, inteleg gravitatea faptelor, lasati-ma in durerea mea.

Sper ca macar ca voi sa fi avut o vineri mai placuta…

Stupiditatea rasei umane este clara si dovedita, desi tinde sa devina axiomatica. Nu stiu exact cam ce specie de animale poate sa ne intreaca. Avand in vedere diferentele uriase intre noi si oricare alt animal, mi se pare deja jignitor pentru furnici, de exemplu, sa le comparam cu noi. Populatiile de furnici, organizarea si inteligenta lor ne cam depaseste, repet, avand in vedere diferentele clare intre noi si ele. Nu mai vorbesc despre delfini sau balene. Acolo ne-o luam in freza ca romanii cu lituanienii la Cluj. (0-3, pentru cei ce nu-s in tema)

Suntem, totusi, cei care am inventat pistolul! Pentru ce? Pistolul??! O bucata de metal, modelata frumos, grea si care face cel mai nociv POC de pe Pamant! Nu voi putea pricepe de ce a inventat omul asa ceva. Chiar nu existau, deja, suficiente metode sa ucizi? Am sa caut sa vad, in procente, cat la suta din crime si suiciduri sunt savarsite cu arme de foc. Nu vorbesc despre ranirea prin impuscare, aia e alta poveste, pentru ca TOT din prostie, armele sunt puse la dispozitia oricui! Sigur, fiind nitel mai obiectivi, pistolul e o chestie ingenioasa, nu? Da, asa e, pare o inventie cu adevarat interesanta. Dar va intreb, nu cumva si a pune ciment in masina de spalat ca sa o strici e un act ce necesita inteligenta? Ba da, dar cu ambele nu ai ce face!

Alta dovada de prostie incredibila: inventia castii. Da, vorbesc despre orice fel de casca de protectie. Bun, sunt de acord ca e nevoie de casca de protectie tocmai pentru a ne… proteja. Insa cred ca povestea e putin mai profunda. Ce simbolizeaza, de fapt, casca de protectie, decat ca, inventand-o, omul s-a gandit ca sigur are nevoie de ea, nu? Deci cu siguranta sunt atat de tembel incat o sa-mi expun corpul si mai ales capul la actiuni, sporturi si procese prin care exista sansa sa-mi sparg tartacuţa! Daca stau si ma gandesc, tot casca aia de protectie e mai desteapta, mai ales cand e vorba de aia care o poarta la chestiuni gen bungee jumping sau parasutism. Sa fii sanatos, daca tu esti in curs de a cadea de la nu stiu cate sute sau mii de metri altitudine, cum bine zice si Seinfeld, casca te poarta pe tine ca si masura de protectie! Hai sa prevenim, adica sa nu mai sarim in cap, decat sa tratam, adica sa sarim in cap cu casca!

Exemplele ar putea continua lejer. Gandindu-ma acum, repede, mentionez butonul de “snooze”. De ce sa mai inventez ceasul cu alarma CU SNOOZE? Nu e un paradops? Pardon, paradox! Pai ori e ceas cu alarma, ca sa te trezesti dracului sa faci ce ai de facut, ori e ca-n bancul cu oltenii, care-si pun alarma devreme dimineata ca sa se trezeasca sa vada cat mai au pana se scoala tarziu!

Suntem, cu totii, niste prosti!