envi

de la capăt, cu alineat

M-am trezit cufundat intr-o lipsa de inspiratie teribila. Majoritatea ideilor imi vin noaptea, inainte sa adorm. Le scriu intr-un sms, pe telefon, pe care il salvez, iar a doua zi cand ma trezesc, le vad si imi aduc aminte despre ce e vorba si reusesc sa pun cap la cap un subiect. Astazi insa, uitandu-ma in telefon, nu am gasit nimic. Ba da, am gasit, un titlu de melodie pe care vreau sa o caut, dar nimic folositor pentru blogul asta.

Sper ca nu aveti impresia ca am ajuns sa stau dupa mine cu un creion si o hartie, oriunde as merge si orice as face, notand si schitand si creionand tot felul de prostioare si aberatii din care rasar toate ce se pot citi aici! Pentru ca nu e adevarat…

Griji nu-mi fac! Sunt sigur ca voi avea ce scrie si pentru astazi, nu asta e problema. Sunt insa frustrat cand mi-e atat de gol capul, incat nici macar un amarat de articol nu pot concepe. Probabil ca imi va veni ceva in minte mai tarziu, cand voi iesi sa-mi rezolv diverse probleme. Stiu ca azi trebuia sa ajung in Iasi nitel, dar m-am razgandit caci nu e obligatoriu si tin sa aman. Momentan…

Avusesem de fapt o idee de articol aseara. Ba chiar doua! Problema era ca potentialele articole erau in doua limbi straine diferite. Eh, nici chiar pana intr-acolo nu s-a ajuns, sper eu. Ne citim mai tarziu, in speranta ca voi reusi sa-mi imbrac goliciunea cerebrala!


Etichete: ,
envi on October - 23 - 2008
categories: Uncategorized
Tags: ,

un articol bizar si incoerent despre ceva la care ma pricep putin

Am stat iarasi treaz pana spre cinci azi noapte. Sunt atat de dependent de Seinfeld si uneori de Grey’s Anatomy, incat mi-as dori sa dorm si nu pot. Sigur ca as putea sa trag un pui de somn ziua, dar nu cand ai nepot si constiinta. Ador un pui de somn reusit! Este, uneori, singurul lucru care ma scoala din pat dimineata.

Dar e OK. Azi e zi de plimbare. Imi place o intalnire savarsita la plimbare. Faci pasi, nu ai cum sa te murdaresti de nimic pe bot, poti merge cu unghiile netaiate pentru ca ai voie sa tii mainile in buzunar, contactul vizual se face rar… E ca si cum ai fi aproape singur! Daca simti ca te sufoci si ai nevoie de o gura de aer, ai fresh air peste tot in jurul tau. Poti face referiri concrete la lucruri care iti plac sau nu, ai ocazia sa o scapi de-un caine si ai puncte…(puncte puncte)

As vrea ca toate primele mele intalniri sa inceapa cu o plimbare. Sunt satul de localuri, patru pereti care tind sa ma stranga intre ei la fel cum se strange si congelatorul pe masura ce nu-l dezgheti si spatiul ala devine din ce in ce mai mic. Lumea incurca first date-ul cu fancy date-ul.

Intr-un first date ai nevoie sa fii tu insuti, relaxat si nimic in jurul tau sa nu-ti poata crea anxietate si neplaceri. Iti verifici respiratia constant, ba chiar porti la tine un spray de ala micut, mentolat. Nu-ti etalezi niciun viciu si vorbesti degajat, desi esti un munte de presiune si stress; o asculti, o privesti, pentru ca vrei, teoretic, sa se mai intample!

Fancy date-ul e acela unde eu ma imbrac si ma fac frumos, iar ea se epileaza pe picioare si-si pune o rochie, eventual fara umeri; e acea intalnire unde mergi intr-un restaurant cu mancare adevarata si vin de calitate, unde eu platesc si ea se duce la toaleta sa se pudreze. O conduc pana acasa, o sarut de noapte buna…

Aberez? Ma insel?

Eh, fie ca da, fie ca nu, dati-mi voie sa inchei cu un citat remarcabil din Jerry Seinfeld.


Dating is pressure and tension. What is a date, really, but a job interview that lasts all night? The only difference between a date and a job interview is that in not many job interviews is there a chance you’ll end up naked at the end of it.


Etichete: , , ,
envi on October - 22 - 2008
categories: Uncategorized

Am cont pe filelist.ro, poate cel mai bun torrent tracker de la noi din tara, cont de care profit din plin, oricand am ocazia sa gasesc ceva placut.

Intr-o zi, am gasit un torrent interesant. Video Nasties se numea. Nu, nu era pornografie, cel putin nu de aia de care va imaginati voi. Video Nasties e o colectie de filme care au fost interzise in Regatul Unit al Marii Britanii prin anii ’60-’70. Majoritatea sunt filme horror low-budget produse in Italia si in SUA. Detalii prea multe n-o sa va dau ca nu sunt un blog educativ, insa pentru pasionati aveti detalii pe wikipedia, aici, iar lista completa este aici.

Mi-am luat si eu acel torrent care continea sapte din cele aflate pe lista. Eu personal nu sunt aproximativ deloc pasionat de genul horror. Nu stiu daca de frica sau din simplul motiv ca nu mi se potriveste deloc acest tip. Cred ca pot sa enumar rapid filmele horror pe care le-am vazut la viata mea si nu mi-ar trebui mai mult decat degetele de la piciorul stang. Insa aceste Video Nasties sunt cu adevarat bolnave.

Acum ceva timp m-am uitat la Pathology, un film recomandat de un amic ca fiind “bolnav”. Mie, filmul acesta, mi s-a parut posesorul unei idei exceptionale, concretizata prost si neinspirat, cu o sleahta de actori de mana a doua spre a treia, pe alocuri chiar a patra. Oricum, bolnavior, in niciun caz genul de film cu care sa te uiti cu prietena, seara, vara si cu geamu’ deschis. Probema este ca a mea conceptie asupra termenului de “film bolnav” s-a schimbat dupa ce am vazut The Gestapo’s Last Orgy. Si inca mai degraba pe secvente. Nu-mi pot imagina cum cineva poate sa conceapa asemenea tampenie. Ba mai mult, s-o dea si public, spre…spre ce, de fapt?!?! Ca de apreciat pozitiv-amente e imposibil, pentru a fi vizionat trebuie stomac puternic si un vid potent in zona scrupulelor pe langa un sange rece ca gheata, de premiat nu poate fi vorba si cu siguranta trebuie sa fii cretinoid convins sa dai bani pe asa ceva!

Cu siguranta, insa, se vor gasi omuleti care sa gandeasca ceva de genul: “Gusturile nu se discuta…”. OK, de acord! Filmele astea au avut si ele un target, nu? Vreau si eu sa cunosc pe cineva din sfera acelui public tinta… Sunt ataaaaaaat de curios, ca o muiere! Vreau sa intalnesc exact portretul robot al spectatorului de asa ceva.

Din cele downloadate, am mai apucat sa ma uit nitel la Love Camp si Mardi Gras Massacre. Tot ce-mi putea trece prin cap sunt imaginile alea cu cinematografele mici si intunecate, cu sase-opt, maxim doispe’ oameni inauntru, imprastiati in toata sala, pe un intuneric imposibil de reprodus in alte parti, uitandu-se toti la una din aceste mirifice productii! Credeti-ma, sunt pur si simplu oribile! Ceea ce m-a facut pe mine sa stau sa astept opt giga sa intre la mine in calculator a fost faptul ca m-a oarecum pasionat subiectul Video Nasties dupa un search scurt pe Google. Mai pe scurt, curiozitatea.

Pentru nimic altceva nu va recomand filmele astea! Mai bine faceti ca Redman in How High: prizati dintr-o punga de Lays! E mai healthy, mai placut si mai racoritor!

P.S.: Un prieten imi “recomanda” Cannibal Holocaust… Hmmm!


Etichete: , , ,
envi on October - 20 - 2008
categories: Uncategorized
Se anunta o zi chiar bunicica. E totusi duminica si mi-am permis sa ma trezesc departe de tot, undeva spre 12! Eh, asta e situatia, confortul meu personal depaseste uneori vinovatia ca n-am mai trecut de mult pe la biserica intr-o dimineata de duminica (e rima?). Afara e soare, caldut, uscat dupa ploile de zilele trecute si liniste. Eventual doua-trei voci de copilasi de clase primare care au iesit la cofetarie cu parintii. Or fi luat vreun 10 saptamana ce tocmai a trecut si tutorii facusera sex de dimineata…o zi perfecta pentru toata familia!

Eu imi traiam propria-mi fericire. Azi noapte, pe la doua si ceva, dupa ce ma spalasem pe dinti evident, mancasem un mar si ma necajea o cojita de aia prinsa intre dinti. Mi-a fost lene sa o rezolv aseara, dar azi, la spalatura pe clonti, a iesit! E adevarata zicala aia cum ca cele mai marunte lucruri iti pun cele mai mari probleme!

Voiam si ceva bun la micul dejun, cu o cafea…cu lapte! Cafea aveam, lapte deasemenea. Am realizat ca, daca tot e duminica si nu am nimic de facut fata de nimicul de facut din timpul saptamanii, vreau o omleta. Scurta, din doua oua, dar sa fie cu marar! Cum altfel?!?! Problemele insa incepeau sa apara… Nu aveam oua din acelea de care am de obicei, pe care le cumpara mama de la o vecina de-a bunica-mii. Direct de sub gaina, fara stampile si nebronzate de incubatoare de alea, sau cum se mai cheama! Aveam doar de astea in casa, cum le zic parintii “de la stat”. Al naibii, eu totusi vreau omleta aia amarata!

Bun, procedez. Ce-o fi o fi, am zis-o si mai sus, confortul meu personal depaseste…diverse alte superficialitati! Sparg doua oua. E suficient! Nu vreau sa-mi masacrez ficatul mai rau decat e pana acum. Of, au o culoare de aia galbena deschisa tare… Le bat bine, le pun trei picaturi de apa, caci vreau sa faca spuma, torn o mana de marar fara codite si maruntit la marea arta si ii dau drumu-n tigaie. Ulei? Nu, nu… Un cubulet de unt! Vreau sa mor!!

Stiu ca am o zi buna, cel putin deocamdata. Si ce lucru mai bun cu care sa o completez decat cu micul dejun luat in fata televizorului. Mare pacat ca nu mai e TipTop Minitop! Mi-e dor de vremurile alea… Sau Feriti-va de Magarus! Oh boy… Imi infing in dintii furculitei o prima imbucatura din omleta-mi superba… Si gust! Oribila… sa-i fie rusine gainii care a produs ouale astea! Vreau gaina mea, pe care sa o cresc eu!

S-a dus naibii ziua mea cea buna… Ba mai mult, mai vad ca nici Silvia nu mai are timpul de altadata sa-mi schimbe adresa in blogroll!


Etichete: , ,
envi on October - 19 - 2008
categories: Uncategorized

Daca e sa ma intrebati pe mine, desi nu-mi plac mai deloc si mi se par niste omuleti care efectiv polueaza atunci cand isi ies din atributii mai mult decat e nevoie, cocalarii si strutii si pitipoancele si emo-angii trebuie admirati. De ce? Simplu, pentru curajul lor de a se afisa in felul in care o fac. Sa fim putin obiectivi si sa judecam intr-un mod pozitiv, constructiv si blajin… Cam de cate coaie sau ovare e nevoie sa te afisezi ceva imbracata in ceva de genul asta sau, poate si mai grav, tuns, ras si frezat in felul asta si acesta.

Eu va admir ba. Recunosc ca nu ma tine sa fac ceea ce faceti voi si sa mai fiu si mandru de asta. Pur si simplu valoarea voastra io n-o am.

Ca o intrebare (retorica)… Uitandu-ma nitel la baiatu’ ala cu parul verde pe cap, gandul meu pleaca catre stilul Akcent si deci nu pot sa nu ma-ntreb: n-or fi fost ei primii cocalari ai tarii, pe vremea cand n-aveau bani de bilet? Intreb si eu…

P.S. : Nu sariti cu “sursa baaa..” pentru ca nu am publicat pozele aici ci am postat niste linkuri din care sursa reiese clar. Nu-mi asum in niciun fel pozele! Pe romaneste, nu sunt ale mele!!


Etichete: , ,
envi on October - 18 - 2008
categories: Uncategorized

Nici nu cred ca am apucat sa realizez ca incep sa ma trezesc si am auzit: “Hai de te trezesti sa te duci sa platesti factura aia de ieri!”. E clar, nu are rost sa-mi infing capu’ inapoi in perna! Daca maica-ta are nevoie de tine pana acolo incat sa te ia din somn, e ca un blestem. Nu mai adormi la loc nici cu diazepam intravenos. E o putere speciala a mamelor!

Asadar, imi termin spalaturile si imbracaturile, apuc plicul cu o factura care se plateste la noua CEC Bank si plec. E 10 si jumatate dar pentru mine parca e 6! Nu e departe sucursala dar pana acolo apuc sa vad vreo trei grupulete de liceeni chiulangii. Pe cativa ii si cunosteam, ma intrebau de ce sunt treaz la ora aia. Din acelasi motiv pentru care tu chiulesti, nu fa pe desteptul! Pe de alta parte ma gandeam, oarecum speriat, ca daca doi-trei random concetateni ma eticheteaza ca un omulet care se trezeste ceva mai tarziu, oare ce reputatie am eu aici in oras? Eh, imi revin repede: ma doare-n cot! Oricum eu stiu ca daca auzi zgomot de copite galopand, nu inseamna neaparat ca auzi zebre alergand!

Ajung la CEC. Destinatia mea era casieria, iar acolo, rand de sase persoane, format, curat, lustruit si stralucind! Eh sa fiti voi sanatosi, nu stau eu la coada sa va dau bani! Prostii, de fapt imi dau seama, uitandu-ma in portofel, ca am uitat sa iau bancnotele necesare pe care mi le lasase maica-mea iar eu nu puteam acoperi paguba. Injur, in gand! Hai ‘napoi acasa! Pe drum imi vine sa fumez si deci ma opresc la intrarea in scara blocului pentru un Kent la fel de rapid ca ala de-l fumezi in haltele mai lungi cand calatoresti cu trenul.

Inchei si urc spre al doilea etaj. Intru, ii explic maica-mii ca am uitat banutii, ii apuc de pe masa si imi fac o cruce cu limba-n cerul gurii ca deh, re-pornesc la drum! E marti si eu m-am mai si intors! Parca prevesteam…

Schimb itinerariul, merg prin spatele blocurilor. O prostie pentru ca m-au luat nostalgiile de cand eram mic. Reusesc sa razbesc prin defileul separat, de-o parte si de alta, de blocuri abrupte si neprietenoase! Ajung inapoi la CEC iar ochii-mi sclipesc caci coada…nu mai era coada! Eram doar eu. Aveam la dispozitie tot staff-ul sucursalei. Patru femei de peste 30 de ani la picioarele mele! Ce fantezie…Sado-masochism, de altfel, caci stiam ca tot ce pot sa-mi faca e sa ma
“pedepseasca” pentru ca am fost un bad boy si mi-au trebuit fie credite, fie abuzuri de curent sau zile de penalizare!

Ma uit scurt pe factura si-mi dau seama ca din suma totala de 128,23 RON, soldul precedent e de 125 RON. Mda, atata agitatie pentru 3 lei! Suna a titlul de stiri de ora 17: Omorat pentru 3 lei!!! (somnul meu bre…) Nicio problema, sunt corect si nu-mi place sa raman dator! Intind factura si astept procesarea. Tanti doamna casierita e cea mai atragatoare dintre toate, sunt foarte fericit ca eu DOAR cu dumneaei am treaba! Dar…

Ea: Aaaa, aveti sold precedent!
Eu: Da, stiu.
Ea: Mare!
Eu: Si asta stiu. (cred ca deja incepeam sa flirtez)
Ea: Pai aveti de platit treijdoua de mii si ceva.
Eu: Da, raspund in timp ce intindeam o bancnota de 5 cu Enescu. Sa stiti ca nu am marunt sa va dau, imi pare rau!
Ea: Ah, dar chiar vreti sa platiti?!?!?!
Eu: Pai…da!
Ea: Heh, interesant! Nu cred ca am avut pe cineva care sa plateasca o factura atat de mica vreodata. I-auziti mai fetelor, baiatu’ asta vrea sa plateasca o factura de trei lei, efectiv!

Aici s-a rupt tot! Se uitau toate patru la mine de parca eram un martian. Oricum, nu de-al lor. Cum sa platesc factura de trei lei? Da’ nu am ce face cu banii? De ce dracu nu las restanta? Faceau si glume: “Nici nu cred ca-mi accepta calculatorul o operatiune de trei lei” – “Ba-ti accepta Rodica, doar sa nu uiti sa pastrezi desfasuratorul de azi! Factura de 3 lei…” Ma simteam copilul cel destept dar persecutat din clasa! Ala de fac toti misto de el, ii scriu cu creta pe cap, ia castane si nu e niciodata ales la fotbal! Nu puteam sa reactionez in niciun fel. Eh la dracu…tot le-o zic eu!!

Bai ce se intampla? Imi vreau banii inapoi sa ma duc acasa. Imi vine sa plang! Cu ce am gresit?

Doamna, vreau si eu sa platesc, sa inchei. Am programare la…frizerie, termin fraza mandru ca am transmis un mesaj(sunt [inca] ras pe cap!!)

Mi-am luat restul si am plecat acasa. Eu nu mai intru acolo niciodata pentru ca simt ca o sa am o poza pe perete pana cand cutremurul ne va desparti! Sunt omul cu factura de trei lei…Platita!!


Etichete: , ,
envi on October - 15 - 2008
categories: Uncategorized

De o luna si mai bine mi-am gasit o persoana care-mi asculta toate prostiile si care e mai placuta in actul de a socializa mai mult decat mi-as fi putut inchipui ca poate fi cineva vreodata! Pentru ea exclam acum…

Nu fi trista, nu te folosesc ca apoi sa te arunc! Esti mai presus decat un prezervativ! I love you!


Etichete: , ,
envi on October - 13 - 2008
categories: Uncategorized