* OK, avem toate organizatiile astea care se dau de ceasul mortii sa protejeze fiece specie de animal pe cale de disparitie. Intentie laudabila, am vazut cateva documentare de-ti fac parul maciuca si chiar laudam munca si devotamentul unora pentru a pazi niste ultime exemplare si pentru a incerca sa le inmulteasca.
Ce insa nu am vazut niciodata, nu am vazut vreo asociatie de genul asta care sa protejeze tantarii de exemplu, sau gandacii. Sau macar mustele. Pai cred ca daca am face o statistica, fie ea si de amatori, cu siguranta printre astea trei “animale” se produc cele mai multe crime. Ani de-a randul sunt ucise miliarde de exemplare, fara mila si fara pasare. Si aici nu e vorba de cativa ahtiati dupa bani ci de o planeta intreaga dispusa la exterminarea unor… animale, nu? Ba chiar as crede ca pana si astia care iau cuvantul pe la vreo adunare de genul asta mai plesnesc cate-un tantar sau mai calca cate un gandacel neajutorat. Sigur, niciuna nu aduce vreun bine, asta e clar, dar am impresia ca nici nu stiu ce sarpe pe cale de disparitiune probabil ca nu-i mai prejos la ucis oameni.
* Niciodata nu mi-a placut sa fiu pus in situatia in care trebuia sa repar ceva de fata cu vreo fatuca. Adica se intampla cam asa: eu, ea, o incapere sau un decor din outdoors si ceva care se strica. Ba vreo electrocasnica, vreun calculator, o clanta sau o broasca, ceva pe la bicicleta sau pe la un lucru catusi de minor. Nu mi-a placut pentru ca, de fiecare data, isi facea aparitia acea mandrie masculina cum ca sigur stiu sa repar orice defectiune la orice obiect. “Ma ocup eu de asta, stai linistita” adunata la un ranjet si un aer de ciumegeala si atotstiinta.
Bineinteles ca, in multe cazuri si asemeni multora, nici vorba de a sti ce-i de facut sau mesterit. Cat n-as da, in situatii de genul asta, sa gasesc intotdeauna ceva atat de evident ca e in neregula si atat de usor de reparat… Ceva de genul unui cablu iesit din priza, a unui buton on/off sau a unui singur mare surub desfiletat!
* Omul e dependent de apa. Facem dusuri, nimic nu ne calmeaza mai mult decat o baie fierbinte, ne spalam hainele pentru ca trebuie sa fim curati, bem cantitati uriase de apa, mergem la piscina, la mare ne bagam direct in apa… Insa, imediat cum ploua, ne enervam… “La naiba, sunt leoarca!” Nu e tot apa?! Nu e parte din circuitul apei in natura? Nu cumva fara ploaie, nu am mai avea apa cu care ne delectam in situatiile de mai sus?!
Etichete: apa, barbatul, protectia animalelor
