Sunt genul de om caruia nu-i plac renovarile in casa. Prefer aproape orice altceva decat sa aud burghie, ciocane si sa vad toate destrabalate…
Ultima data cand am renovat suta la suta a fost acum vreo patru sau cinci ani. Vorbesc despre fantasticele varuieli pana in cel mai mic colt, vopseli de unele chestii care nici nu stiam ca se vopsesc si asa mai departe. Am crezut ca innebunesc atunci cand am intrat pe usa si, venind tocmai din tari straine si nestiind de planul diabolic alor mei sa intoarca totul cu fundul in sus pe motiv ca cica se face curat, am gasit toata mobila in mijlocul fiecarei camere aferente, invelita in celofan, toate lustrele coborate din tavan la nivelul talpilor si vreo trei omuleti care mestereau fiecare cate ceva.
Prima mea reactie a fost “Eu unde pastele ma-sii dorm?!” M-a imbarbatat maica-mea “E curatenie, fiecare pe cont propriu.” Stateam si ma uitam la toata casa mea care parca era dupa bombardamente afgane. Pe de alta parte, imi placea ecoul acela de sala care se formeaza in aste vremuri. Ma simteam ca pe scara blocului, paradis! Praf si var peste tot si o puternica senzatie de “asa ceva nu se termina niciodata”.
Lasand insa gluma la o parte, urasc orice fel de renovare casnica. Bun, inteleg ideea de renovare ca si sinonim cu nou, curat, imbunatatit si uneori nevoie, insa eu nu vreau sa fiu in proximitatea derularii ei. Asta vara mi-am pus jaluzele verticale in camera. O lucrare de vreo jumatate de ora. Am fugit de acasa!!! Era totusi camera mea, dorinta mea si o jumatate din bani erau si ai mei, dar de moment ce nea caisa ala a scos masina de gaurit, am coborat doua etaje, cate ma despart de parter, cu o viteza ce nu am crezut ca sunt capabil sa o produc.
Ma uit la altii care, de moment ce da putin caldura, isi intorc căşile cu toate fundurile in sus. Da-i si poc si varuieste, da-i si pune nu stiu ce geam, nu stiu ce usa. Salutam orice initiativa de acest fel, imbunatatirea calitatii vietii e un obiectiv al fiecaruia dintre noi, dar parca noi o facem cu alte metode si cu alte standarde si cu alte unitati de masura. Eram asta vara cu cineva, in spatele blocului meu, la o tigara. La vreo cinşpe metri lateral de noi, un cascat isi inlocuia geamurile de la balconul sau de la etajul doi. Cum? Simplu, spargea sticla cu ciocanul, sticla sfarmata care cadea direct pe jos, pe macadam la nici doi metri de intrarea in scara vecina. Misto, nu?
In fine, ideea e ca urasc orice fel de renovare. O vreau, ii simt nevoia uneori, dar pus in fata executarii, imi pierd cumpatul. Si acum sunt recunoscator cerurilor ca atunci cand mi-am pus centrala de apartament, eram la scoala, in plina saptamana, departe de casa. Altfel, cred ca eu as fi fost cel care ar fi pornit curentul sinuciderilor emo, zau. Mai sunteti de astia ca mine, turbati la ideea de a fi in locatia unde se executa lucrari de astea?!
Etichete: casa, constructii, personal, renovari
