envi

Prolog: Read the rest of this entry »

Prolog: Intr-o lume intr-un continuu progres tehnologic si in care discursul parintilor, in general, e ca muncesc pentru viitorul copiilor sai si pentru ca acestia sa dispuna de ceea ce ei n-au avut cand erau la varsta lor, cum pastele ma-sii reusim sa ne prostim intr-un ritm comparabil cu cel al anterior mentionatului progres tehnologic?!

In fiecare vara, tineretul romanesc reuseste, printre mici sclipiri de fada inteligenta, sa dezamageasca. Si, in asa fel incat regresia sa fie completa si dovedita, in fiecare an, acelasi tineret n-are nicio emotie in a se autodepasi in dezamagire, fata de anul precedent. Vorbesc despre bacalaureat… Read the rest of this entry »

1 – Nu te urăşte nimeni, pe bune

Serios! Cei pe care tu îi numeştei “hateri” pentru că nu îţi mânâncă de sub unghii nu îţi sunt duşmani. Ar putea fi cei mai sinceri oameni cu care ai tu de-a face în online. Cei care te gratulează cu “Foarte bine scris. Abia aştept următorul post”, deşi tu dai cu oiştea în gard într-un mare fel, nu-ţi vor binele. Îşi vor propriul bine. Un link, o mângâiere pe creştet, o firimitură din #refinantare, orice… Important e să iasă ceva. “Haterii” nu vor nimic de la tine. Îşi exercită doar dreptul la opinie pe care tu ţi-l asumi de facto, iar lor li-l refuzi, pentru că… pitong.

Roagă-te să ai în permanenţă hateri. Pentru că haterul e cel mai bun prieten al tău. Măcar haterul e sincer. El e câinele de pază al blogosferei, aşa cum presa e câinele de pază al democraţiei. Politicienii care fură, funcţionarii nesimţiţi sau sictiriţi, malpraxisurile medicilor, derapajele vedetelor sunt taxate de presă şi, uneori, şi de către voi. Presa, la rândul ei, atunci când greşeşte sau “derapează”, este taxată de către voi. Voi, când greşiţi sau derapaţi sunteţi taxaţi de către noi. E circuitul “haterelii” în natură… Noi, ca hateri ai voştri, suntem taxaţi, ulterior, ca funcţionari, medici, jurnalişti sau vânzători de către presă şi de către voi… Dar Ciomu, de exemplu, n-a zis niciodată că presa îl “muşcă de fund” pentru că e vreun ziarist invidios pe poziţia lui, salariul lui de medic, sau locul său de parcare din curtea spitalului. Pe cuvânt… Read the rest of this entry »

Pasivule! Trece istoria pe langa tine si tu-ti largesti fundul pe scaune tari…

Intr-o dimineata dintr-o noua iarna, in 1918, niste provinciali, NU bucuresteni sau oraseni, au deschis usile unor bordeie luminate de, poate, doar petrol si s-au miscat pana intr-o piata in care distrugerea a devenit creatie. Au distrus granite pentru a forma o tara. Stiau, probabil, cu ce au de-a face, deci nici frigul, ori lenea, ori durerea nu i-au tinut de partea celalalta a usii. Nici macar “lasa, Aglaio, ca se duc ceilalti, ce sa mai facem si noi?”. Nu! TOTI!

Intr-o dupa-amiaza dintr-o iarna bine infipta in calendarul anului 1989, dar deloc infipta in vremea de afara, niste provinciali, NU DOAR bucurestenii, s-au postat curajosi in fata unui regim demonic, intr-o piata dintr-un alt oras-monument. Nu cred ca intelegeau cam cat gaz pe foc aveau sa toarne, dar, in sinea fiecaruia, zacea deja focul pe care gazul era turnat de mult si mult. Asa ca n-au simtit vreo retinere, n-au ramas in spate si nici macar n-au ezitat, intr-o delasare gen “lasa, Veto, ca se duce tineretu’, doar n-o sa mergem noi sa ne rupem capetele!”. Nu! S-au miscat! TOTI!

Intr-o noapte dintr-un sfarsit de primavara capricioasa intr-un 2011 incert, intr-un loc de care, probabil, cam 90% din prietenii mei nu au auzit vreodata, pe twitter, simt ca parca mai porneste un val ce s-ar putea sa capete inaltime. Cine stie, poate chiar apocaliptica… Read the rest of this entry »

Ma uitam azi la un documentar despre revolutia romana. Ceva facut de PROTV in 2009, o data cu implinirea a 20 de ani de libertate. L-am dat si pe facebook, il puteti urmari si aici. E plin de imagini pe care, personal, nu le-am vazut niciodata in viata mea, desi subiectul m-a pasionat intotdeauna si am devorat orice fel de informatie, imagine, poza, interviu etc apropo de eveniment. Ma rog, nu despre asta vreau sa vorbesc, dar daca aveti 80 de minute libere, folositi-le cu cap. E de capatai pentru oricine, apartenent oricarei generatii…

Ma uitam, deci, pe imagini Read the rest of this entry »

Ai iesit vreodata cu pitpalaca la plimbare, in seri de vara caldute si, cand lumea ti-era mai draga si voiai sa o duci prin alte cotloane de parc sau de orasel, sa o cauti la tatuca, nu puteai sa faci nimic pen’ca maidanezii salivau la gambele voastre? Misto a fost, nu…?

Ai venit vreodata acasa, noaptea tarziu si, pe drum, cand mai aveai putin si intrai in scara blocului, o haita de catei maraia catre tine si atunci ai rupt-o la fuga cu ei dupa tine? Dac-ai scapat necapsat, ori esti Michael Johnson, ori esti baftos. Misto a fost, nu…? Read the rest of this entry »

Ce sa fac?

Sa fiu fericit ca Romania e o tara saraca pana si sub pamanturi, incat n-o sa ne invadeze niciodata vreo turma de aliati turbati dupa metale si resurse pretioase?

Sa o cert ca pana nici asta nu are?

Sau sa compatimesc Romania penru ca, saraca fiind pana si la subsoluri, nu va fi niciodata invadata intr-un eventual viitor caz in care pretextul, poate chiar real,  ”X terorizeaza populatia”, va fi invocat, scapandu-ne astfel de asupritorii imaginari sau mai putin?

Sau sa ma culc?