nu dam din buci, ne plangem!

Simt nevoia sa intervin si daca tot o fac, macar sa m-auda toata lumea…

Luana a scris un articol. Bravo ei! Eu i l-am urcat pe ftw, unde a luat niste voturi, multisoare. Bravo tot ei! Lumea a inceput sa-l aprecieze intr-un fel sau altul. Nimic de comentat, s-a murit in ‘89, viva la revolucion, freedom of speech, ma-sa-n cur! Dar o reactie vreau (si pot, pentru ca-mi permit) s-o comentez. Nu e neaparat dorinta mea primordiala de sange cibernetic, ci mai degraba un fel de addendum la ce-a scris brasoveanca.

Ginake scrie, aici si printre altele, ceva de genul asta: Citeste mai departe >>

romania antreneaza spartani…

… si daca am fi intelepti sa ne adunam in carduri de cate 300, am cuceri lumea, probabil…

Da, nici mie nu-mi place Romania! Departe insa de a da vina directamente pe tara, totusi nu ma simt ca si cum sunt nascut intr-o tara care nu ma merita, nu sunt pana intr-acolo de increzut si ingamfat. Pur si simplu am avut noroc in viata asta sa reusesc sa trec granita aia cu Ungaria mult dupa caderea oricarui regim, unul oarecare, predominant rosu si sa-mi vada ochii si altceva, sa-mi simta pielea sau mintea si alte scheme, obiceiuri sau mentalitati.

Ce pot sa zic, nu-mi place Romania si am si de ce. N-are sens sa enumar aici, cu liniuta, fiecare minus in parte. E mai mult decat plin internetul de exemple de romanisme crunte. Insusi termenul romanism e creat datorita faptului ca doar la noi vezi niste lucruri de-ti fuge parul de pe spinare, nu se mai multumeste cu doar a se ridica. Si repet, cu siguranta exista parti in lume in care incredibilul depaseste barierele de aici – vorba aia, Rusia nu-i departe deloc – dar noi suntem o tara ce pretindem niste uniuni, niste stadii ale civilizatiei si niste standarde. Ma rog, teoretic…

Insa rareori am vazut pe cineva sa cantareasca partea pozitiva a lucrurilor. Exista! Exista si un plus in a fi roman. S-a gandit vreodata cam cat de profesionist si calm si imperturbabil si cu sange rece ar putea parea un roman mai cizelat catusi de putin intr-o oarecare tara straina de dincolo de unguri?! Da, nu glumesc, am parea niste profesionisti trecuti prin furci caudine, antrenamente in legiunea franceza si vreo trei casatorii cu femei nebune si soacre salbatice. Pe bune… Citeste mai departe >>

ce sa le mai donam haitienilor?

Am inteles ca Romania a donat fix 50.000 de euroi pentru sinistratii haitieni. Cica Moldova a dat vreo 70.000… Ma rog, nu mai comentam, e la mintea cocosului. Ce vreau eu insa e sa-mi mai propuneti ce-am putea sa mai donam noi, ca tara, saracutilor haitieni. Eu am zis sa le trimitem fie niste paleti de apa minerala Borsec, ori sa vorbim cu Uniunea Gospodinelor Romane Nesatisfacute Sexual sa le prepare 1000 de borcane de zacusca.

Asa ca hai, ce le mai putem trimite lor, haitieni-si anume-lor? Comentati si voi updata postul… Citeste mai departe >>

azi lux, maine bleax…

Va mai aduceti aminte ce lucruri erau considerat ca fiind un “lux” acum vreo 10-12-15 ani? Si nu ma refer la sapunul cu acelasi nume…

Ma rog, nu vreau sa vorbesc din perioade mai lungi, perioade de care nu-mi aduc aminte sau care nu le-am trait efectiv. Adica ar fi tampeste ca eu sa vorbesc despre cum capatau portocalele o aura de lingouri de aur pur pe vremea inculpatului cand, de cand stiu si eu ca exist pe pamant, portocalele cresc in lazi in orice magazin si pana chiar si-n tonete de 2,5 metri patrati. Sau de televizorul care nu se inchide noaptea si care are canale vizibile si dupa cifra 2, incolo, pe telecomanda(!!!!!). Citeste mai departe >>

Dupa 20 ani… nu de Dumas, de un roman

Ne apropiem de 20 decembrie si deja mancam acelasi cacat pe care-l mancam de aproape la fel de multi ani cati am eu. Si am destui… Citeste mai departe >>

GuestPost: Politicianul român(caracterizare ca la scoala, cu analogii si de toate)

Bai, sper ca v-a trecut toata imputeala cu alegerile, da? Sper ca v-au trecut numaratorile, bucuriile sau “tristeturile”, remuscarile si alte rahaturi. E timpul ca viata noastra neschimbata sa mearga mai departe, da? Bun, atunci hai sa va propun, in forma concreta a primului guest post pe blogul meu – articol oferit de-o amiga cibernauta, Luana – un alt punct de vedere asupra a modului in care e perceput politicianul roman de catre sectiunea mai tanara a publicului spectator la pseudo-politica de foarte prost gust ce se desfasoara doar pe ecran, din pacate. Lectura placuta…

La 22 de ani am reusit sa ma satur de tot ceea ce tine de subiectul politica, si totusi e un aspect al vietii din tara asta minunata pe care nu pot sa il ignor de tot. Sa fim consecventi cu imaginea ei de curva: iti repugna, dar totusi te uiti la ea cand treci peste vreun pod.

Repulsia a durat pana cand mi-am dat seama in cine se regaseste de fapt politicianul generic, probabil universal valabil, moment in care am inceput sa rad isteric; ce Caragiale, domle…

Saptamana trecuta incercam sa fac un portret al omului care vrea sa devina presedinte. Adica, presedintele unei TARI! Voi va puteti imagina in postura asta? D’apai sa va apucati de campanie, iesit pe la TV, sa va puneti mutra pe afise cat un bloc unde sa va circule un lift prin nas+creier? Pana la urma am ajuns la concluzia ca acest portret exista, si inca foarte bine reprezentat. Citeste mai departe >>

conul roman fata cu umanitarul…

Prolog: Romania, aceasta tara cu spirit umanitar care depaseste orice alta liniuta importanta a vietii de zi cu zi…

Nu, pe bune, nu e chiar interesant cum se mobilizeaza romanasii cand e vorba de cazuri de-astea tip, de genul “copil bolnav de x”, “adult ramas fara y dupa accident de z”. Ah, si asta intr-un peisaj completat cu notorietatea faptului ca spiritul civic romanesc e praf si pulbere. Se stiu nenumarate cazuri in care romanul de rand sta frumos si priveste, nu se baga pentru ca ii e bine si comod asa cum ii e in momentul ala si, in unele cazuri sinistre, le-as numi, stau si rad sau nici macar nu se sinchisesc sa arunce o privire.

Bai tata, dar cand e vorba de umanitare, toti buluc! Care mai de care se incaleca si e gata sa-si dea si camasa de pe el ca sa o scoata la capat. Ca asa ne invata Dumnezeu, sa ne iubim aproapele; ca asa e omeneste, sa ne ajutam intre noi, ca suntem oameni, nu? Texte standard, tipare fleoscaite pentru ca, desigur, nimeni nu se deranjeaza sa abordeze problema intr-un mod macar diferit. Un caz, o boala, o melodie, o poza, patru documente stampilate si scanate, mai nou si blog, rugaminti si evocari mistice si religioase si vivat solutia! Toata lumea se implica, toata lumea doneaza, toata lumea se mobilizeaza. Exclamam in cor c-am invins sistemul si mai salvam o viata… Citeste mai departe >>