envi

Prolog: S-ar putea sa fiti putini ofensati de tonul, unele cuvinte si unele expresii din articol. Asta e situatia, fiecare avem si partile lui negative si momentele lui de refulare. In orice caz, enjoy!

Cunoastem cu totii axioma puternica si la fel de valabila precum faptul ca apa e uda, ca Romania e plina de cozi. Oriunde, indiferent de situatie, de anotimp, de mediul inconjurator, de faptul ca e mediu urban sau rural, ca e de luat sau dat bani, e vorba de coada, de rand. Nu scapi, nu ai nicio sansa sa imbunatatesti in vreun fel sistemul si intotdeauna vor exista omuleti care sa se planga, care sa aiba povesti nemuritoare despre statul la coada, orice blog are macar o fraza despre cozile de la noi si rozul nu e culoarea viitorului apropo de acest fapt.

Aproape ca-mi vine sa cred ca toata vrajeala care ni s-a servit prin clasele mici, la istorie, cum ca noi ne tragem din futaiul dintre daci si romani prin anii 101-102, 105-106, e de fapt o mare prostie tocmai pentru ca altfel, realitatea ar fi fost cruda. Realitate care, in opinia mea si dupa tot ceea ce vad, as crede ca e diferita. As crede ca mai degraba romanii au fost printre foarte multele popoare care au venit frumos la birourile dacilor din diverse parti ale Sarmisegetusei si au cerut act dupa act, stampila dupa stampila, aprobare dupa aprobare, au dat mita cate-un saculet de aur, cate-o femeie slava fiecarui sef pentru a-si completa dosarul cu care s-au prezentat la mai marii daci care au scos la vanzare tara celor care aveau cea mai buna oferta. Si romanii au castigat, urmand birocratia si, mai ales, stand la coada laolalta cu ceilalti.

Adica, uitati-va la noi. Sa platim totul de dimineata, sa fim acolo la sapte si douazeci, chit ca banca se deschide la noua. Sa nu pierdem randul la coada. Fratele meu, randul la coada!!! Vorbim despre statul in frig, ploaie, canicula si pe nemancate pentru ca sa ai loc la coada. BAAAAAA!!! Si ca sa ce? Ca sa dai bani?! Ai idee ca banca/ghiseul/biroul la care stai tu acum la coada, la opt fara zece, e deschis si pe la… 11 de exemplu? Sau chiar si pe la 14, dupa pauza de masa? Si stii ceva, la 14 chiar nu e rand. Iar aici ma adresez celor care nu au programe de nebuni, pentru ca astia de obicei nu stau la cozi de genul asta tocmai pentru ca muncesc minim cu mintea intr-atat incat sa deduca ca se poate si altfel sau exista si alte momente in care poti sa mergi sa faci toate astea.

Stoicismul romanului e aproape o regula. Stam ca idiotii la coada fara sa gandim macar o sutime de secunda. Am spus-o si mai sus: asa e, avem sistem prost, birocratie de nu-ti vine sa crezi si functionari besinosi aproape literalmente, dar nu e asta totul. Astea produc cozi, dar nu interminabile, nu inabordabile. Faptul ca nu gandim ca exista alternative, ca exista alte ore la care poti plati aceiasi bani, la aceeasi banca si cu acelasi efect, faptul ca stam ca tampitii in picioare fara sa surescitam putin neuronii si sa ne dam seama ca formarea cozilor tine mult mai mult de noi, astia care stim ca trebuie sa platim acum, aici, nemaiexistand cale de intoarcere.

Intelege ca sistemul nu poate fi batut, oricat de prost e el asa va ramane. Fa tu ceva atunci… E si vina ta ca tu stai la coada, ca de pus nu te pune absolut nimeni sa stai acolo. Iar daca ai un credit, cu siguranta ai o mie, doua, zece de platit in plus pentru doua-trei zile de penalizare pentru ca azi nu aveai loc la rand. Daca esti lenes si ignorant in asa fel incat sa ajungi in ultimele doua zile ale termenului de depunere/plata, nu da vina pe altii ca-i coada. Ai avut o gramada de zile inainte, ce pastele ma-tii te-a oprit pana atunci?!

Cozile din Romania sunt si ale noastre, nu doar ale ghiseistelor din spatele tejghelii carora aproape ca-ti vine sa le dai sa-ti faca sex oral la cacat de cata lehamite au pe ele.

Epilog: Astazi am fost sa-mi platesc patru facturi pe la ora 14. N-am avut nici macar un om in fata mea in toate cele patru locatii. Mi-a luat, in total, 45 de minute din viata, cu tot cu drumurile dintre ele, facute pe jos, cu tot cu discutiile scurte dintre gagicile de dupa geam. Se poate…

Prin 2006, daca retin bine, Parazitii lansau o melodie scurta, de vreo doua minute, in care traduceau efectiv mot-a-mot versurile unui mare hit pe-atunci.

Imi aduc aminte ca ascultasem melodia la un prieten acasa si, in prima instanta, am ras cu pofta. Apoi mi-am dat seama cam cat de tembele pot fi versurile unor melodii cu care s-au scos, fara exagerari, milioane de dolari. Poate chiar zeci… Cu cat prost gust se pot cumpara kile de lanturi, zeci de masini, hectare de case si, poate mai trist decat toate astea, cum se pot castiga milioane de fani la nivel mondial.

Nu stiu daca Parazitii si-au dorit ca acea melodie sa fie ca si o campanie, insa mi s-a parut un demers interesant. E clar ca muzica romaneasca, si vorbim aici de partea de versuri, o duce rau. E de-ajuns sa asculti o manea corespunzatoare si e clar ca preferi sa-ti fi petrecut cele trei-patru minute facand ceva mai constructiv, ca de exemplu sa citesti. E mai putin dureros…

Insa cuvintele din piesa cu pricina pe care au parodiat-o Parazitii sunt realmente hilare. Si nu ar fi singurul exemplu. De obicei, toti parlitii astia de hiphopperi comerciali produc niste versuri foarte slabe, in ciuda faptului ca sunt adevarate vedete la nivel planetar. Sigur ca regula nu e generala, ba nici macar nu e extinsa, existand si exemple care uimesc pur si simplu prin creativitate. Interesant e insa ca astia stupizii produc cel mai bine. Si la noi, si la ei, versurile proaste pe o coloana sonora minima produse de baieti notorii inseamna bani. Multi bani, jignitor si dezgustator de multi bani! Poate chiar suparator de multi, avand in vedere ca vand intr-un mod in care iti vine sa te intrebi: ce pastele ma-sii poti sa asculti dintr-un CD de-al astora?!

Practic, se pare ca nu-ti trebuie prea multa munca de moment ce esti catusi de putin cunoscut sa “get rich” din muzica. Sau pseudo-muzica… Sigur ca nimeni nu te forteaza sa scrii versuri, muzica se poate crea si fara a implica vocea in vreun fel. Dar daca te hotarasti sa dai din gusa, poate e cazul sa o faci nitel mai decent. De fapt, cred ca tine pur si simplu de publicul caruia te adresezi. Se pare ca exista, si nu putini, omuleti carora logica unor vorbe li se pare la fel de importanta cu a sti cati milimetri patrati are Oceanul Indian. DaCA CAnta fifty sent e suficient, arhi-suficient!

Concluzia e ca peste tot exista grupul celor care produc bine de tot pe versuri egale cu un zero barat epic! Exista si la noi, exista peste tot, asa ca incep sa cred ca nu mai are sens sa ne mai luam prea mult de guler cu cei care invata ce-i aia orga si un mixer simplu si care vorbesc de “E cald afara, iara ma distrez/ Cu toate fetele vreau sa dansez/E cald afara, iara plec la mare/Cu toate fetele sa stau la soare”. Exista probabil si fanii lor, de moment ce ei exista si mai fac si bani din asta. Gusturile nu se discuta bla bla bla… De disparut nu vor disparea, ba as paria ca se vor extinde, si nu putin.

Si ca sa-mi intaresc ideea ca orice societate are si buruienile ei dar, la fel de bine, are si varfuri, se pare ca si romanii cu care suntem mai contemporani pot produce versuri de calitate pe melodii dragute. Rezultatul mai jos, I love it! (Thanx Tony pentru melodie :) )

Ma gandeam ca, daca e sa ne luam dupa televizor si dupa tot ceea ce inseamna media, 2009 ne va lovi in moalele capului apropo de criza. Ca pana acum a fost o gluma desi efecte oarecum tragice au existat si ca ceea ce va urma va fi cu adevarat dezastruos.

Cam asa gandesc si eu. Am tot gasit, aproape pe orice blog am ajuns, diverse opinii, previziuni si citate de peste tot. Ba ca in Romania criza nu are cum sa ajunga pentru ca asa-i romanul, pe el nu l-ar lovi nici asteroidul de doua sute de tone de fier, ba ca efectul crizei la noi nu are cum sa faca si mai rau decat e acum din simplul fapt ca noi nu prea avem ce sa crizam, neavand mare smecherie de economie/industrie.

Nu, parerea mea e ca fix pe noi astia mititei, recte omul de rand la nivelul nostru, Romania ca si tara mica la nivel planetar, ne va lovi cel mai tare. De ce? Pentru ca noi nu avem cum sa facem fata unei lovituri de acest gen. Nu avem cu ce acoperi pagube, nu avem cu ce suporta socuri importante si nici nu invatam nimic, avand in vedere ca pe noi ne va lua valul mult mai tarziu decat ce se intampla la stanga de noi pe harta. Deci am avea unde sa ne uitam ca sa ne pregatim…

Unul din motivele pentru care nu avem cum sa scapam si nici nu vom putea absorbi toata distractia este faptul ca suntem lacomi. In fine, rasa umana e definita ca fiind lacoma, dar romanul mai e si tembel. Ma intrebam de ce nu vedem la televizor o emisiune despre saraci. Asa cum avem pe VH1 Fabolous Life of… sau pe MTV avem Cribs sau toate celelalte emisiuni de orice fel de lifestyle, ar strica oare daca am avea emisiuni total opuse ca si idee? O ora cu viata unor saraci sau a unor oameni de rand care incearca sa-si duca existenta saptamana dupa saptamana cu resursele minime pe care le pot produce. Macar in scop educativ…

Toate acele productii nu fac decat sa starneasca nevoia privitorului de a avea si el la fel, sau macar cat mai aproape. Sa zicem ca esti un omulet care castiga undeva la opt sute de euro pe luna, suma foarte buna la noi in tara. Din start ai de platit facturi, mancare si intretinerea personala. In Romania, astea costa cel mai mult. Mai departe, confortul tau personal dar si viata si prezentul in care traim, cere aproape ca si necesitate o masina. Asta inseamna leasing, inseamna credit, poate doar daca o castigi sa fie altfel. Ati observat ca nici nu am mentionat de chirie sau de casa luata in rate; daca asa ceva exista, automat ramai pe zero luna de luna si ai inca un credit pe cap, dar sa presupunem, printr-un absurd care nu e insa niciodata regula, ca nu ai probleme de acest gen.

Esti astfel obisnuit cu un mod de viata, dar om fiind nu va fi suficient. Iti vei dori si o renovare, chit ca ultima ai facut-o acum cinci ani si e valabila pe vreo douazeci, dar ai vazut o faianta fabuloasa si, pentru inca niste sute in plus, ai si o cada noua cu nu stiu ce fel de baterie. Iti vei dori si un TV mai mare, cu un sistem Home Cinema, din simplul motiv ca s-au ieftinit si ca toata lumea are si deci, vrei si tu. Am spus cumva ca ai copii? Ia imagineaza-ti ca ai un plod: a-l creste costa, pe masura ce avanseaza in ani apar si necesitatile sale. Din veniturile proprii nu le vei putea acoperi. Deci… credit! Concluzie, impas, imposibilitatea de a plati, ruina.

Toate astea vor repune in functiune faimoasa regula 80-20, a lui Pareto: vom aveam o tara de 80% saraci si falimentati cu un rest de 20% care nu vor avea nicio grija si in niciun caz grija de a scoate tara din impas. Idem la nivel planetar.

Dar, azi e 5 ianuarie, e luni. Lumea isi reia muncile, salariile vor veni acus si toate astea nu sunt decat previziuni ale unui cretin cu nitel cam multa imaginatie. Ne va veni salariul si vom mai lua un iPhone desi telefonul nostru merge perfect, vom schimba tv-ul cu ecran plat care l-am luat acum doi ani cu o plasma de 81 ca deh, zice lumea ca se vede fantastic, ce mai conteaza ca operatorul tau de cablu iti va oferi acelasi semnal si asa mai departe. OK, nu ma credeti pe mine, eu nu am de unde sa stiu mai nimic mai ales ca nici amarata de facultate nu-i gata, dar poate te convinge ce am gasit la zoso, adica acest documentar. La multi ani!

Se intampla o chestie bizara care ma face sa cred ca ne-am intors undeva inainte de ’90. Desi nu am trait vremurile acelea, am studiat destul incat sa stiu sigur ca ceea ce voi descrie tinde foarte mult la ceea ce se intampla pe atunci.

Ce se intampla pe 31 decembrie in fiecare an de nu exista paine nicaieri?!

De dimineata, maica-mea intrase pe usa pe la ora 9, gafaind si zicandu-mi ca nu exista paine nicaieri. Imi spun ca nu are rost sa-mi fac griji, am sa cobor eu mai tarziu si voi proceda la achizitie. Asa ca-mi vad de patul cald in continuare…

La un moment dat, a trebuit sa si actionez. Ma imbrac, imi iau o sacosa si niste banuti si hai dupa paine. Desi stiam legenda asta cum ca painea e cam ca… painea calda, in zi de revelion, nu-mi faceam probleme. Traiesc intr-un oras scurt, cu trei brutarii si magazine destule, undeva voi gasi trei amarate de paini. Si pornesc…

La primul magazin, inchis. La urmatorul, nu aveau. Nici la celelate patru de pe partea mea. Nici nu ma gandesc sa ma panichez, nu trecusem inca pe la brutarii. Prima… doar comenzi! Zau?! Dar banii mei nu sunt tot bani? Vreau doar trei paini. Nu avem, doar comenzi! Pastele ma-tii!!!

Trec strada, oarecum nervos, dar deloc ingrijorat. Urmatoarea brutarie, rand de douazeci de persoane, pe numarate. In geam, o coala de matematica scrisa cu marker rosu: vindem paine de la ora 14:00. Ma uit la ceasul de pe telefon, 12:54. De ce dracu’ stati la rand daca painea e gata peste inca o ora si-un pic si afara sunt grade cu minus?! Ce peisaj ceausistic: oameni imbracati gros, in culori reci, zapada murdara pe jos, rand la paine si oameni care vin sa-si ia locul la coada. The year is 2008, inca…

Purced la urmatoarele magazine, dar degeaba. Painea pare sa fie la fel de rara ca rasul, animalul acela pe cale de disparitie. Sau poate ca floarea de colt? In fine, cert e ca peste tot, in rafturile unde candva erau zeci de paini in celofan curat si transparent, zaceau acum… cozonaci! Good joke, man… Deja incep sa cam transpir rece, stiind ca de acasa am fost instiintat ca decat sa vin fara paine, mai degraba nu mai vin deloc.

Imi aduc aminte si de a treia brutarie, loc in care… era inchis. De tot! Nici gemuletul, nici usa din spate, pe nicaieri nu se putea intra ca altadata. E chiar paradoxal cum poti gasi carnuri in galantare, beri de tot felul si o gramada de orice altceva ce doresti si toate colorate, dar paine nexam.

Am urcat inapoi in casa, mi-am pledat cauza si am fost inteles, promitand in schimb ca voi mai incerca o data, dupa 14. Asta am si facut, la doua si foarte putin fiind acolo. Coada lunga, fiecare lua de la sapte-opt paini in sus. Pe cuvant ca nu am auzit pe nimeni sa ceara mai putin de sapte, drept pentru care mi s-a facut frica si am cerut, si eu, sase paini. Cine stie cand s-o mai gasi paine! De acum, la anul…

Pe 14 noiembrie pateam chestia asta. O chestie de cel mai prost gust posibil – hehe, Liviule, uite-ti antonimul :) – care nu doar ca m-a lasat in pielea goala pe telefon de nu puteam sa fac nimic cu el, ci m-a si lasat cu un gust amar vis-a-vis de calitatea serviciilor la noi in tara. Nu ca nu as fi stiut-o, ci doar ca ma intristez de fiecare data cand mi se reinnoieste, cu cate-o situatie din acest gen, afirmatia cum ca la noi clientul nu va fi niciodata stapan.

Va povesteam ca am tot sunat la relatii clienti, ca tot primeam mesaje cu oferta pe care tocmai incercasem sa o activez si imi luasem teapa si ca, la urmatoarea data cand ma hotarasem sa procedez la o oferta de la ei, aveam un morcov de roiau iepurii in jurul meu ca mustele in jurul cacatului. Sperante chiar nu mai aveam. Si credeti-ma, am incercat orice posibil, ba chiar am si un var care lucreaza la Orange Shop in Iasi si care m-a ajutat si el cat a putut si rezultatele erau aceleasi, adica zero. Barat…

Eh, se pare insa ca cineva acolo sus ma iubeste. Acolo sus, adica mini-Dumnezeii de la tehnicul lor, probabil. Ieri, stupoare: cu un mesaj scurt, clar si chiar dragalas, Orange ma anunta ca:

In urma sesizarii dumneavoastra, va vom aloca 550 eurocenti BONUS. Activeaza-ti acum oferta [bla bla bla]…

Nu-mi venea sa cred! Ma uitam la mesaj si pur si simplu stateam cu gura cracanata! Am verificat repede creditul si DA, aveam cei 243 pe care-i aveam si inainte si, intr-un alt mesaj, inca 550 bonus. Total, 793! Rich bastard!

Vreau deci sa multumesc celor de la Orange ca au fost de gaşca pana la urma. Mi-au dat ei peste nas, chit ca au facut-o peste o luna si jumatate, si mi-au aratat ei ca iau in serios orice sesizare a oricarui client amarat, de PrePay si care bocea dupa cinci euro amarati. Serviciile Orange tind sa devina cele mai bune de pe piata.

La multi ani, Orange! :)

Cozile din magazine in perioada sarbatorilor = la fel de sigure ca moartea!

Singura diferenta intre aceste cozi si cele de inainte de ’89 e faptul ca acum e pentru toti. Indiferent cat de plin e hypermarketu’ si cata coada suporti la magazinul de la colt, in principiu e de unde. Poate ca de fapt asta e si buba: in momentul in care are de unde alege si e pe saturate, romanul isi infinge coltii cu tot portofelul.

Nu sunt de parere ca doar la noi se umplu toate hypermarketurile de sarbatori. Nici pe departe. Am avut ocazia sa petrec un Craciun full-option – adica cu toate incluse, curatenie, cumparaturi, preparat etc – in Franta, intr-o familie obisnuita. Si acolo se umplu locatiile astea insa imediat mi-a explicat cineva care e situatia: cei pe care-i vedeam sunt fie lucratori din metrou sau din transport, medici sau orice fel de oameni cu cariere complicate care realmente atunci au timp, altadata neam. Si inca ceva, pe fiecare il vedeai cu un carucior. Atat!

Ce deduc eu de aici: nu suntem disperatii lumii vis-a-vis de cozi, deci nu blamam acest fapt. Ce insa nu am sa inteleg e de ce romanul se lasa pe ultima clipa pentru a-si cumpara toate cele? De exemplu, anul asta sunt aproape sigur ca multi s-au gandit ca nu are niciun rost sa mearga joi, azi sau maine, pentru ca de-abia si-au incheiat serviciul si deh, e weekend si merita sarbatorit faptul ca-i gata munca. Vinovati? NU! Dar SUNT vinovati pentru ca pe astia ii auzi primii “Doamne, ce cozi sunt in magazine soro! Toti se lasa pe ultima clipa, nu mai pricep nimic.” Cunosc, deci vorbesc in cunostinta de cauza. Inca o data, nu generalizez, dar sunt sigur ca sunt o groaza de astfel de situatii.

Mai departe, de ce romanul cumpara catraliarde de tone de cumparaturi?! Oriunde intorci capul, carucioare peste carucioare. O familie de trei cu patru carucioare. Adica fiecare cu ce-si doreste si al patrulea pentru familie… Daca-ti permiti, cumpara taica, dar iarasi sunt sigur ca se intampla de destule ori ca romanul sa nu apuce sa consume tot ce cumpara. Si, evident, arunca la gunoi. De aia ne si mira cand mergem afara si-i vedem pe altii cum nu iau patru baxuri de Pepsi ci doar unul si niciodata doua gratare de alea de bere ci doua pachete de sase. De aia e bine sa faci afaceri cu gunoi in Romania, producem gunoi foarte mult pentru ca supra-cumparam. 

Citeam de altfel ca romanii parca nici nu au auzit de criza cand ii intrebi cat vor cheltui de sarbatori. 90% raspund ca mai mult ca anul trecut si o fac si nonsalant. Auzisem de ceva de genul 120/persoana doar pentru cadouri. Unde dracu’ estem saraci?! Iarasi, ai bani, sparge-i. Sunt ai tai, nu trebuie sa-mi dai mie socoteala. Dar tare ma tem ca ai sa blestemi cele patru sticle de Fanta rasuflate pe care le-ai aruncat, de altfel cu mare fast in fata vecinilor, asta iarna si cele cateva kile bune de alimente mucegaite care n-au mai incaput in burtoiu’ tau de necrizat.

Concluzia: ferice de cei care, desi te apuca rasul cand ii vezi, se apuca de cumparat de pe 15-16 decembrie. Patitul sufla si in iaurt, iar in Romania asta e una din solutiile cele mai bune. O fi fuga de cozi rusinoasa dar e cea mai sanatoasa. Si, ca sa incheiem apoteotic, poftiti de vedeti o chestie misto pe care o propune zoso. Poate rautacios pentru unii care chiar atunci au timp, dar pentru majoritatea NU!

„Ideea că reprezentanţii UDMR ar putea fi numai executanţi, numai nivelul doi, după ce am dovedit că putem fi parteneri egali, nu poate fi acceptată“, a motivat Marko Bela. Astfel, după 12 ani de participare la guvernare, UDMR s-a hotărât să-şi asume opoziţia, cel puţin pentru următorul an, până la alegerile prezidenţiale.

Restul articolului aici.