Prolog: Poveste relatata pe tonul uneia spuse la gura focului din soba batraneasca…
E psihoza cand vine vorba de curatenia de sarbatori! Ca-i Paste, ca-i de iarna, orice e de facut nu-i mai important decat curatenia de sarbatori.
Din “studiile” mele, reiese ca romanul face curat cam de patru ori pe an: numaram cele doua mari sarbatori precedate de doua mari posturi, primavara dupa ce se topeste zapada si vara, cand 80% din romani renoveaza. Cele de sarbatori insa sunt cu adevarat spectaculoase.
Vine Craciunul! O gramada de facut, romanul parca intra-n transa in perioada asta. Mi se pare ca asteptam Craciunul tocmai ca sa avem motiv sa spunem: “Sunt obosit, vreau sa ma odihnesc” dupa ce tragem ca robii. Dar niciodata oboseala nu vine de la munca. Nu taica, vine de la treaburile din casa. Iar cea care e totdeauna prezenta peste tot in aceeasi forma si aproximativ sub acelasi ritual e curatenia.
E si amuzant uneori sa-i vezi pe romanasi cum, la frigul de afara de ti-e mila de cainii vagabonzi, bat in covoare ca la hotii de cai. Dar toti! Toti isi cara carpetele de la etaj pana jos, in fata blocului sau in parc, pe-o bara si lovesc cu bestialitate in saracele covoare. Si poc si da-i pana iese sufletul din ele, ca praful se descurca. Si, ca sa fie totul complet, nu conteaza ca afara sunt minus patru spre minus opt grade, hai sa-l si periem cu apa si cu detergent si cu otet. Apropo, sa-mi explice cineva ideea cu otetul si de ce se foloseste, eu nu am inteles si nici nu am capacitatea sa deduc. Da, irelevanta ideea ca daca arunci o galeata de apa de la etajul unu, pana jos se face ninsoare, noi spalam covoarele pe mesele de ping-pong sau pe aceleasi bare temerare dintre blocuri. Apropo, ati observat cozile care se fac la “facilitatile” astea?!
Si te plimbi prin peisajul urban. Afara-i frig de crapa pietroaiele, uneori mai si ninge, noi stam cu geamurile larg, LARG de tot deschise ca sa aerisim camerele ale caror geamuri abea le-am sters si lustruit de zici ca parca nici n-au sticla. Coruri de aspiratoare se aud in scarile de bloc mai puternic decibelic decat petardele pocnite cand te ura astia pe 31. Vajaieli de marci diverse de sugative electrocasnice de praf, care mai de care mai puternice in “vaţi” absorb mormanele de mizerie din casa.
Sigur ca-i normal sa fie frumos si ordine cand stii ca te viziteaza Mos Craciun dar mai ales rudele si/sau vecinii. Insa ceea ce se intampla la noi e ceva special de-adevaratelea. Parca tot anul nici nu stim ce e aia curatenie si muncim la sarbatori mai ceva ca la serviciu. Da-i si freaca si aspira, sterge si lustruieste, arunca si aseaza in ordine, “sa fie si la noi frumos”. Romanul face orice sa ajunga in noaptea de Ajun rupt in patru de oboseala.
Fratilor, nimeni nu-si mai face curat in restul anului?! E ca si cum suntem o natie de apartamente in dezordine si mizerie si, fata de altii, pe noi spiritul Craciunului ne indeamna la intors casa pe dos ca sa o punem la loc. La cantitatea de patos depusa in perioada asta vis-a-vis de curatenie, ai zice ca nimeni nu foloseste aspiratorul din vara incoace, ca nu se mai aerisesc apartamente ca altadata. Oare chiar au disparut cei care dau o matura acolo la fiecare cateva zile? Care sterg un praf superficial, pun la loc tot ce folosesc si arunca la timp ce n-au nevoie? Ce se intampla in perioada asta de toata lumea e psihopata?
Etichete: craciun, romania


