envi

O scoala la 4 biserici si inca una in constructie. Am citit despre niste cifre neoficiale care spun ca, la 4300 de scoli, Romania propune 18000 de biserici. Am putea sa ne apucam de calcule barbare. Daca ar fi sa impartim suprafata cu numarul de biserici, ajungem la un rezultat, zic eu, socant: 1 biserica la 13 kilometri patrati! Adica la fiecare 6,5km/2km, avem, automat, trei turle si un altar. Ce te faci, insa, cand citesti raportul dintre romanii ramasi in tara si numarul de biserici?! Daca as presupune ca suntem douaj’ de milioane, asta inseamna o biserica la 1100 de oameni! Read the rest of this entry »

Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Stai linistit, oricum nu aia o sa fii. Si nici macar pe-aproape.

Intro: Io’, cand vreau sa ma fac mare, vreau sa fiu sef!

Nu scriu sa judec adultii care, copii fiind, avocati si medici se visau, iar acum sunt slugi. Viata-i grea, omatu-i mare, ori ai banul, ori te doare. Faci cumva sa-l ai, c-altfel ori esti un al naibii de voluntar ed talie mondiala, ori esti paria. Stiu, bolnava societate care-ti bazeaza valoarea pe cartea de munca, dar, deocamdata, daca nu stii vreun cod sa-i spargi pe iluminatii aia care cica conspira la strivirea simtului uman, tre’ sa produci. Si de-aia rareori vei fi ce te visai in apusurile de vara dulce, in pat cu dusmanii dreapta si sub-buricul…

Scriu, insa, pentru ca ma amuza ceva…

Imi place romanul meu care, intr-un minim post cu firmituri de autoritate, se transforma! Ce ma fac cu el?! Acasa, nevasta il domina. N-alege nici marca de oua fara s-o intrebe daca-i plac cu coaja alba sau cu coaja de culoarea… oului. Intre prieteni e cam bleg. E baiataul care pleaca dupa beri la bar, care se duce dupa lemne in padure la gratare si care e sunat in caz de avarie. In rest? Ei, in rest e un dragon chinezesc. Mandru, viu colorat si puternic.

Pune-l, de exemplu, paznic de liceu, si e undeva intre justitiar intergalactic si strasnic aparator al gliei patriei. E un karateka desavarsit cand vin copiii sa bata mingea, inofensivi, pe-un teren la urma-urmei suficient de public. E mielusel in orice alta situatie…

Pune-o pe tanti Mita secretara sau functionara oriunde. E leu in cusca cu cei de pe partea ailalta a ghiseului, e insa o simpla pizda cu frustrari de nereusita cronica si aspiratii calcate in picioare de, ghici!, propria-i incompetenta. De-aia e si asa de acra, nu ca n-ar fute-o paznicul de mai sus, barba’-su…

Imi plac oamenii care, imediat instalati intr-o functie marunta, se simt sefi. N-am in creier o ultima oara cand, in tara asta fiind, cineva si-a facut datoria fix in limitele atributiilor postului si nimic in exces. Zmeii care va vor apostrofa pe oriunde exista peste tot caci, nu-i asa, dumnealor sunt intr-o functie. Basca faptul ca sunt capatul inferior al lantului trofic, dumnealor sunt intr-o functie iar tu esti obligat sa pricepi asta.

Vine Valentine’s Day!!!

Eu jur c-as putea sa intreb, la iesirea dintr-un liceu, 50 de pusti situati undeva in intervalul claselor a saptea si a unsprezecea, desigur arbitrar alese, si mai mult de jumatate vor sti mai repede ca 14 februarie e aceast atroce import kitschios si de un prost gust fara margini, decat ca 1 Decembrie e Ziua Marii Uniri sau ca 15 ianuarie e data nasterii unui Eminescu deocamdata si pe veci primul in poezia balcanica. Ca o paranteza, baftos a mai fost geniul asta al cuvintelor, sa fi trait exact la fel in zilele noastre, era linsat mediatic ca fiind un sifilitic emo…

O puternica intoxicatie menita sa vanda prostii, asta e mizeria asta de zi. Pizdulice care se ud leoarca la perspectiva unui nou prilej de a primi ceva substantial pentru a-si completa colectiile parfumo-bijutiero-calorio-pluş-istice. Caci, desigur, vorbim de o gloata de masculi, umflati rau de tot in scrot, care trebuie sa-si mentina mandrele fericite. Basca romantismul de moda veche, basca acea idee de iubire in care nu-ti trebuie date notate in calendar ca motiv sa-i faci fumeii cadou o ciunga si un sarut. Unde mai pui ca prostia asta e si import ticalos…

Originalitate zero! Traditie zero! Insemnatate maxima, insa. Ce e Sfantul Valentin decat un prilej de a-i in sfarsit cere proastei cu care te-a prins de mana ziua asta sa-ti dea si fundul la control ca deh, ii cumperi ceva frumos de velăntains? Lua-s-ar de-o mana cu Halloween-ul, alta infectie importata din puroiul vestului. Cata lipsa de interes pentru o minima pastrare a unor valori… Ce le-ar durea pe pizdulici sa mai astepte zece zile si, de Dragobetele neaos, sa aiba exact aceleasi pretentii. Culmea e ca, revenind la ideea din primul paragraf, nici de asta dac-as intreba, n-as primi niciun raspuns. Prostilor, Dragobetele e pe 24 februarie si este exact traducerea in carne si oase a Sfantului Valentin din America de Nord. Apropo, in calendarul ortodox, 14 februarie e ziua Sfantului Auxentiu…

Insa si din pacate, vom mai infrunta inca un an al tringhiului mortii masculine, 14 februarie – 1 martie – 8 martie cand, dezradacinati de orice fel de identitate proprie, negustorii vor vinde, fauna va cumpara nestiind nici de ce, decat ca trebuie, iar pulele si pizdele patriei se vor impreuna intr-un dans ieftin al “multumescului pentru cadou” feminin si “taci si intoarce-te cu spatele” masculin.

Pentru ca, bineinteles, romanul crestin ortodox sarbatoreste ziua Sfantului Valentin…

Maine e joi, ce-i faci cadou perechii?, inchid prin a intreba bruma de societate de care sunt si voi ramane, deocamdata, mandru…

Stiti ce ma mira? Ma mira cum toata tara asta e in criza, dar toata lumea totusi prospera sau, in cel mai rau caz, e la acelasi nivel. Nimic nu e mai rau, decat pentru micii intreprinzatori care, fortati de fapt nu de piata in scadere sau de veniturile clientilor deasemenea micsorate, ci mai degraba de prostul management si pe vesnica zicala “las-o asa ca daca azi e bine, noi sa fim sanatosi”, ignorand viitorul apropiat. Restul e la acelasi nivel.

Ia ganditi-va la ce patiti in jurul vostru, in fiecare zi… Read the rest of this entry »

Vine Craciunul si, pe langa Hrusca, Fuego, carnati, Tuborg Christmas Brew si alte chestii de porc – literalmente – se vor umple teveurile de revolutia romana din ’89. Nu mai completez decat c-un singur lucru: e trist ca dupa atata timp, inca ii mai oferim acestui eveniment atata importanta. Gata, nu o sa mai aflam nimic nou, mai departe…

Si vor incepe documentare, comentarii, imagini, Iliescu. Anul asta a pierit si Chitac, va fi si mai culeanu. Exista insa un eveniment pe care NIMENI – si am fost atent si am urmarit cu interes ce se intampla pe tv cand e perioada sau febra evenimentelor astora marcante ale perioadei proxime ale momentului zero denumit Revolutia din ’89 – nu l-a mai mentionat, analizat si, in ultima instanta, macar bagat in seama. Read the rest of this entry »

Inc-o zi pana la weekend! Vinerea dimineata poate fi si ploiasa, cu fulgere si tunete si cu blocaje in trafic, ca tot in cur te doare. Peste opt ore esti in weekend, vivat! Iti imaginezi cum ar fi insa senzatia asta si cu cat s-ar multiplica buna dispozitie daca n-ai mai deschide teveul sau ziarul si ai da peste aceleasi tampenii infecte de peste tot?!

Hai sa facem un exercitiu: hai sa ne trezim in alta tara! Ba nu! Hai sa ne trezim in alta Romanie! E vineri dimineata, vine weekendul, totul e perfect, hai sa citim si principalele titluri dintr-o alta tara. Cum ar arata principalele stiri? Read the rest of this entry »

Se reface tabloul de dinainte de ’89. Fii linistit, indiferenta ta de lucrator la privat, sau de salariat pe oriunde, sau care-ti confera aceasta aura de neinteresat deci intelectual versat si egoist, pe care nimeni si nimic nu-l va muta nici macar o patratica inspre stanga, lucreaza fix la asta. Read the rest of this entry »